Am constat faptul că recent, cu ocazia prezenței la București a doamnei Androulla Vassiliou, comisarul european pentru Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport, pentru a participa la Conferinţa «Keeping Young People in Emplyment, Education and/orTraining: Common challenges-Shared Solutions», abordând o temă interesantă și incitantă, legată de măsurile pe care trebuie să le ia autorităţile române din sistemul educațional, dar și factorii de decizie de la diferite niveluri, pentru a scădea rata şomajului în rândul tinerilor, trebuie să ne gândim cu mare atenție la efectele modificărilor prea dese la Legea Educaţiei, domnia sa insistând cu acest prilej asupra faptului că includerea socială a tinerilor în piaţa muncii din România și existența unei rate crescute a șomajului în rândul tinerilor la cifre care ne situează peste media europeană, constituie realmente niște motive serioase de îngrijorare și un semnal de alarmă pentru factorii politici de decizie!
O diferenţă între ceea ce se învaţă în şcoală şi ceea ce se cere pe piaţa munci
Doamna comisar european a pornit de la premisa că una dintre problemele pe care le au tinerii absolvenţi la angajare arată că există o diferenţă între ceea ce se învaţă în şcoală şi ceea ce se cere pe piaţa muncii, iar agenții economici, angajatorii, care constiuie cererea de muncă, reușesc foarte rar să găsească tinerii care să aibă abilităţile potrivite pentru joburile oferite. Poate că ar fi extrem de interesant să medităm asupra a ceea ce a spus distinsa doamnă comisar, când a conchis: “Deci, acum noi încurajăm universităţile să lucreze mai strâns cu lumea afacerilor, pentru a organiza cursuri care să reflecte nevoile pieţei muncii. O altă problemă este că absolventul cu studii superioare îşi găseşte mai repede de lucru decât cel fără studii. Acest lucru poate să dureze mai mult acum din cauza crizei economice, dar asemenea tineri au mai multe şanse. Marea problemă este însă pentru tinerii care părăsesc şcoala mai repede. Şi aici avem responsabilitatea să prevenim, pentru că cei care abandonează şcoala, vor fi cu siguranţă şomeri şi excluşi social”! În acest sens, am sublinia noi, constatăm cu surprindere că problema pe care o generează lipsa unui loc de muncă, pentru tinerii absolvenți de învățământ mediu, devine o emoție apăsătoare ce se metamorfozează ca o percepţie negativă a trecutului trăit în școală, răbufnind în mintea și în sufletul acestor tineri emoţia negativă, precum furia sau frica, acei demoni născuţi din percepţia că suntem victime ale unui sistem incoerent și lipsit de eficiență, pentru că nu avem puterea să schimbăm pârghiile unei lumi, ale unei societăți nedrepte și abuzive, parcă făcută să ne asigure că nefericirea e destinul nostru absolut! Soluția salvatoare poate fi uneori dorită, dar insuficient înţeleasă, caz în care căutările sunt anevoioase şi căile prin care se poate statornici sunt greu de străbătut în spaţiu şi în timp. Alteori, vedem că ea apare de la sine prin anumite întâmplări ori evenimente din viaţa fiecărui tânăr aflat în căutarea unui sens al existenței sale. Dar, să recunoaștem că e o ipoteză şocantă, parţial adevărată, lipsită însă de perspectiva verticalităţii, a aspiraţiei către lumea pe care tinerii și-o doresc din inimă, reductibilă doar la lupta pe orizontală pentru socializare, într-o realitate relaţională simplificată, definitorie doar pentru aspectul cumulativ și pe alocuri sumativ al existenţei noastre cotidiene.
“Avem nevoie de reformă în educaţie, pentru că sistemele noastre educaţionale nu sunt pregătite pentru secolul XXI”
Referindu-se cu atenție și chiar cu delicatețea unei doamne distinse, la problema spinoasă a Legii Educaţiei Naţionale din România, adoptată în 2011, care, de fapt, a mai fost schimbată “pe ici, pe colo, prin părțile esențiale”, cum ar spune Nenea Iancu, făcând o trimitere directă și discretă la efectele acestei legi controversate asupra pieței muncii, d-na comisar european, Androulla Vassiliou, a ținut să precizeze următoarele aspecte: “Cu siguranţă că realizăm că avem nevoie de reformă în educaţie, pentru că sistemele noastre educaţionale nu sunt pregătite pentru secolul XXI. Deci, încurajăm statele membre să reformeze educaţia, chiar dacă fiecare ţară europeană are propria lege a educaţiei. Acum, legea din România s-a schimbat din nou, ceea ce nu este foarte bine. Eu nu sunt pentru schimbarea legii de fiecare dată. Aici este problema, pentru că pentru reforma în educaţie, pentru a măsura rezultatele, îţi trebuie câţiva ani. Nu poţi ca înainte să aplici o lege, să o schimbi din nou, creezi confuzie! Nu ştiu dacă legea precedentă era mai bună decât cea actuală”, a precizat în finalul alocuțiunii sale, d-na comisar, pentru a ne oferi motive reale de reflecție și chiar o bază solidă pentru a demara o serie de măsuri care se impun. Fără tentația de a dramatiza cu orice preț o anumită situație, vedem că atâta vreme cât societatea mai păstrează anumite configurații stabile, tânărul nostru mai poate găsi oarecare suporturi vieții sale, dar în societatea românească actuală, unde totul se fărâmițează și se descompune, tânărul absolvent de liceu trăiește și exprimă fărâmițarea și descompunerea societății în care trăiește, chiar în viața lui personală și în relațiile lui sociale. Nu credeți că ar fi o temă interesantă pentru cei care ne cer voturi la alegerile europarlamentare din 25 mai? De multe ori, căutând autoconfirmarea și împlinirea prin sine, tânărul debusolat sfârșește în autodezmințire și în pierderea propriei existențe. Poate folosim cuvinte prea subtile sau prea abstracte, dar să nu uităm că un tânăr în dificultate își sporește activitățile și mobilitatea, pentru a-și confirma existența, dar de cele mai multe ori, el își schimbă profesia, pentru a încerca noi experiențe, ba, chiar, își dizolvă familia, pentru a crea noi legături. Caută loc de muncă pe meleaguri străine, călătorește în diferite puncte ale pământului, poate pentru a cunoaște lucruri noi și pentru a-și umple golul ce există înlăuntrul lui, dar cu toate acestea, în mod paradoxal, nicăieri nu găsește sensul vieții sale! Am dori să aducem în discuție faptul că psihologul britanic John Cacioppo, declara cu un ceva timp în urmă, că, de fapt, tineri sau maturi: “Trăim în permanenţă în izolare. În parte, pentru că îmbătrânim, ne căsătorim şi avem copii”, acestea fiind, așa cum subliniază specialistul, cele trei “niveluri ale singurătăţii pe care un om le experimentează în decursul vieţii sale”! Desigur, pentru tânărul din România sau chiar din Gorj, nu putem fi de acord în totalitate cu cercetătorul englez, pentru că a avea un loc de muncă nu înseamnă alungarea sentimentului izolării, deoarece, de multe ori, ne tot consumăm energiile doar pentru a fugi de semeni, pentru a ne izola de comuniunea spirituală cu ei, cu Dumnezeu, trăind o iluzorie fericire, lipsită de griji, o nepăsare şi un egoism feroce, care ne-au inoculat distructiv și chiar accentuează înlăuntrul unui tânăr ideea unui egocentrism devastator, pe cei din jurul nostru reducându-i la implicarea doar la nivelul invocativ în momente de răscruce ale devenirii noastre, dar nici atunci sincer și salvator, ci, sperând la o izbăvire «instant» a rătăcirilor noastre. Vă promitem că vom reveni asupra acestei teme importante privind frământările tinerilor absolvenți de școală, dar în continuare, poate că e bine să analizăm puțin și o serie de aspecte și chiar unele efecte negative ale abandonului școlar!
“Cei care abandonează şcoala, vor fi cu siguranţă şomeri şi excluşi social”
Din păcate, acest fenomen al abandonului şcolar este în creştere în ultimii ani, în România, iar el afectează în special patru categorii de copii: cei de etnie romă, cei care au crescut în familii sărace, cei din mediul rural şi cei cu dizabilităţi, așa cum ne arată un raport realizat de experţii români cu susţinerea UNICEF România. Deși Ministerul Educaţiei a stabilit să oblige şcolile ca din anul şcolar 2013-2014 să raporteze lunar, pe internet, situaţia absenţelor, abandonul școlar crește! De altfel, există studii-diagnostic privind situația abandonului școlar și părăsirea timpurie a şcolii, aceasta fiind o cercetare calitativă realizată de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie, prin care se atrage atenția că problemele din familie şi lipsurile materiale sunt printre cele mai frecvente cauze ale abandonului școlar! Să precizăm că ultimele date ne arată o creştere a ratei de abandon şcolar de până la 17%. Apartenenţa la o familie dezorganizată, lipsa de educaţie a părinţilor, neglijenţa acestora, lipsa unui loc de muncă sau consumul excesiv de alcool sunt dificultăţi din familie, care au un impact important asupra parcursului şcolar al unui copil. De cele mai multe ori, copiii proveniţi din astfel de medii tind să urmeze modele oferite de părinţi şi concepţiile acestora, conform cărora educaţia nu este o prioritate iar frecventarea şcolii nu sporeşte şansele unui viitor mai bun. La rândul său, sărăcia este o altă cauză pentru abandonul şcolar. Acest factor acționează în două sensuri: fie copiii nu se pot prezenta la școală din cauza neputinței părinților de a le cumpăra haine, rechizite sau pentru a plăti transportul, fie sunt nevoiți să contribuie la întreținerea familiei, ceea ce nu le mai permite să aloce timp învățăturii! Sunt probleme care trebuie urgent analizate și contracarate prin măsuri concrete, nu prin simple declarații de bune intenții! Ministrul Educației, Remus Pricopie a precizat de multe ori că şcoala trebuie să acorde importanţă problemei absenţelor, cât şi problemei dialogului cu părinţii, atrăgând atenția că “este nevoie să facem educaţia părinţilor pentru controlul riguros al copiilor”, mai ales că rata abandonului şcolar la noi în ţară a crescut, fiindcă abia din 2010 s-au văzut efectele crizei financiare! De fapt, această «rată» a pornit la un moment dat de la 18%, apoi a scăzut pe la 15% în 2007-2008 şi apoi a crescut la 16%, iar în momentul de față asistăm la un trend crescător, cauzele conducând la faptul că în ultimul timp au scăzut fondurile pe care ministerul le aloca intervenţiilor pentru prevenirea şi diminuarea situaţiilor de acest gen, iar absorbţia fondurilor structurale nu a fost tocmai bună în ultimul timp.
Tinerii sunt «aruncați» în acest «infern» care le distruge creativitatea şi se străduieşte să-i uniformizeze
Acesta este efectul crizei care accentuează sărăcia, ori tocmai sărăcia este cauza principală a abandonului, chiar dacă se estimează că 70% dintre cauzele abandonului şcolar ţin de contexte din afara şcolii, ţin de mediul familial, de sărăcie. Nu se consideră că un copil a abandonat şcoala decât după ce nu a mai figurat statistic în sistemul de educaţie timp de doi ani, de aceea, de multe ori există şi un decalaj al datelor statistice în privinţa abandonării școlii de către tineri! Chiar în unele țări considerate dezvoltate se observă o discrepanţă tot mai mare între ceea ce se predă în licee şi universităţi şi ceea ce se cere pe piaţa muncii. Banii alocați de diferite guverne «mânate în lupta» politică de interese de clan, au mărit nesemnificativ procentul pentru educație, dar și-au uitat promisiunile, semn că instituţiile de stat au o inerţie foarte mare, cadrele nu pot fi schimbate sau stimulate din cauza presiunii sindicatelor, se manifestă opoziţie faţă de idei şi tehnici noi de predare, iar uneori se încearcă periodic reluarea unor «soluţii» mai vechi, dar în veșminte noi, care nu au cum să funcţioneze în prezent. Cine sunt victimele? Ușor de răspuns! Tinerii sunt «aruncați» în acest «infern» care le distruge creativitatea şi se străduieşte să-i uniformizeze. Termină şcolile blazaţi, fără iniţiativă şi spirit critic, fără cunoştinţele necesare pentru a avea succes în lumea reală, ajungând în acest fel dependenţi de ajutorul statului sau sclavi ai unor corporaţii cu interese obscure! Să nu trecem prea ușor peste faptul că atât la noi în țară, cât şi la nivel internaţional, se vorbeşte de mai mulţi ani despre problemele grave pe care le au sistemele de învăţământ, niște pârghii extrem de delicate, dar tot mai rupte de realitate şi mai puţin eficiente. Elevii şi studenţii sunt apatici şi dezinteresaţi, profesorii nemulţumiţi şi neputincioşi, costurile cresc mereu, iar absolvenţii îşi găsesc doar posturi mediocre, unde au nevoie de mult training pentru a fi capabili să lucreze conform cerințelor unei piețe a muncii care se dorește a fi modernă și eficientă! (VA URMA)
Profesor, Vasile Gogonea
