Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Blestemul dezbinării şi păcatul trădării la români! – ,,Numai în România, înalta trădare e un merit. Numai la noi e cu putinţă ca valeţi slugarnici să fie miniştri, deputaţi, oameni mari…”! (Mihai EMINESCU)

795

Am insistat şi astăzi pe analiza unei astfel de teme, pentru că istoria noastră milenară oferă nenumărate exemple edificatoare privind blestemul dezbinării şi al vrăjmăşiei între fraţii de acelaşi sânge şi neam, care nu constituie decât o traumă istorică a păcatului trădării aproapelui, chiar dacă poporul român s-a născut creştin şi marea pildă sfătuitoare a creştinismului este iubirea de Dumnezeu şi iubirea semenilor noştri! În acest fel oarecum paradoxal, devine plauzibil faptul că, în momentul începerii comunizării, societatea românească se găsea, din punct de vedere etno-genetic, într-un stadiu incipient căruia, metodologic vorbind, am considera că i se poate spune stadiul de pre-popor sau de comunitate gregară! De altfel, stadiul de pre-popor a fost, însă, devastat în perioade istorice tulburi, pentru că, spre deosebire de ocupanții externi (unguri, turci, tătari, austrieci, ruși, germane şi alţii), care au acționat fizic și/sau psihic, inclusiv ucigând la drumul mare oameni cu stare sau asasinând oameni de frunte ai neamului, fiind anulate persoane sau comunități, de cele mai multe ori, spiritul fanariotismului şi limitarea libertăţilor elementare, ca şi încălcarea drepturilor omului au creat un regim de ocupaţie internă şi au supus din interior distrugerii, atât totalitatea elitelor, cât și credinţele, valorile, normele, tradiţiile, moravurile, legile şi modelele de comportament ale națiunii, adică, tocmai esențele ei umane și naționale, provocându-i, astfel, dezumanizarea și deznaționalizarea, ceea ce relevă că, prin teroarea instituită, societatea românescă a trecut printr-o evidenţă de factură contra-istorică.

„Trădarea lui Vodă Cuza, o pată pentru vecii vecilor pe steagul țării” – (Mihai Eminescu – articol document din anul 1877)
Aşadar, din moment ce regimul de ocupație înternă a dezlănțuit, ceea ce nici o ocupație externă nu a reușit, părăsirea masivă a țării şi bejenia au devenit şi ele aspecte maladive de factură anti-istorică. În aceste condiţii, nenumărate consecinţe au avut următoarea involuţie: dezbinarea şi, respectiv, duşmănia care au degenerat, mai ales prin părăsirea masivă a țării, în dezertare naţională; slăbiciunea psihică şi, respectiv, slugărnicia patologică a «capului plecat» în jos sau a «capului plecat» aiurea în căutare de pricopseală s-au acutizat cu trecerea vremii! Toate acestea sunt aspecte care au degenerat şi au dezumanizat societatea, prin efectele secundare asupra stării economice a populației, ale acțiunilor contrare regimului politic existent la un anumit moment dat! Să nu uităm că şi înainte de 1989, unele măsuri aberante erau întreprinse contrar intereselor celor mulţi, ceea ce însemna pierderea unor mari avantaje economice prin trădare de neam, nemotivarea şi, respectiv, delăsarea şi haosul care au degenerat – în condițiile economiei planificate, din centralism democratic în haos centralizat, iar în condițiile noii economii de piață, din liberalism democratic în libertinism de jaf şi de îmbogăţire prin fraudă, rezultând în acest fel că starea de pre-popor a fost distrusă și că, deci, societatea românescă a fost împinsă la stadiul anterior, de «populime» sau de populaţie oropsită şi manipulată prin propagandă asemănătoare propagandei globaliste de astăzi! Pe de altă parte, să nu uităm că la noi, «epoca de aur» a dezbinării semănate prin securişti deghizaţi în activişti cu…mapa, a trădătorilor de tot felul, a invidiei şi a recrutării delatorilor, în cele din urmă a coincis cu perioada în care la fiecare trei români aveau câte un turnător, chiar dacă în aşa-zisa democraţie post-decembristă, dezbinarea, invidia, chiar turnătoria au (re)devenit manifestări ale unei pretinse activităţi «pozitive», din punct de vedere social. Chiar mai mult decât atât, dosarele făcute publice de către CNSAS demonstrează că delaţiunea se practica pe scară amplă chiar în familie, între soţii şi soţiile care «dădeau cu subsemnatul» despre activităţile consorţilor lor, fii şi fiice care îşi făceau temele de casă raportând ce fac părinţii, ca să nu mai vorbim despre «prietenii» care îşi vindeau colegii. Să privim cu atenţie că această înclinaţie malignă a dezbinării, a turnătoriei şi a trădării o întâlnim astăzi de la scriitori la politicieni, de la oamenii de afaceri la universitari şi până la interlopi angajaţi ca informatori de…ocazie! Multor indivizi se pare că le place că există un cadru legal în care dezbinarea, delaţiunea şi trădarea pot să fie puse în scenă pentru a sluji intereselor politice de gaşcă din partide sau chiar intereselor antinaţionale! În felul acesta, ne iluzionăm că putem să ne eliminăm «concurentul» de la locul de muncă printr-o pâră bine plasată la şef, că putem să scăpăm de oamenii mai valoroşi care ne deranjează, printr-o delaţiune efectuată subtil sau şoptită la urechile şefului! O altă dovadă certă pentru prezenţa acestei gene a dezbinării, pârei şi trădării o găsim în multitudinea de expresii prin care apreciem această activitate degradantă şi ignobilă care după unii ar avea şi un accentuat caracter etnic. Pentru că spun unii: «l-am dat în gât» sau «l-am îngropat» şi în acest fel, «putem să dăm pe goarnă», de parcă ar fi o mare ispravă sau ar fi o acţiune estetică de cosmetizare, o funcţie aproape muzicală, cu conţinut artistic şi rocambolesc avansat. Ca să nu mai spunem că unora le place să afirme despre semenii noştri că «le-au pus gând rău», ca şi când aceasta ar fi o calitate anume şi dezbinătorul sau pârâciosul poate fi văzut ca o făptură simpatică, el fiind «ciripitor» pe la colţuri sau pe la cârciumă! Poate că uneori activitatea aceasta nocivă este chiar ironizată şi luată în derizoriu, pentru că scârbavnicul turnător de fapt «sifonează», lasă să «scape» ceva de importanţă în afaceri! Fără a face o analiză lingvistică a delectării josnice a «datului în gât», devine relevant faptul că vinderea cuiva prin spuse mai mult sau mai puţin mincinoase, datul din gură pentru a face rău altuia prin trădare poate fi o racilă minimalizată, mai ales dacă turnătorul mediocru şi meschin este papiţoiul, cel care scapă din «papiţ» nişte lucruri murdare. Sunt indivizi plătiţi ca să toarne o mulţime de figuri publice, iar, cu cât aberaţiile sunt mai mari, cu atât plăcerea devine tot mai mare pentru mulţimea prostită! Acest tip de satanist dezbinator se naşte dintr-o încrucişare între mitoman şi monstrul lipsit de morală, iar la români, unde moralitatea şi etica private sunt luate în răspăr sau în derizoriu, turnătoria ticăloasă şi dezbinarea asociată cu manipularea se fac la drumul mare şi până în lumea mare cu deosebită nonşalanţă! Acest gen de «ciripitor» dezbinator şi delator nu are vreo remuşcare, fiindcă în marea lui nesimţire, el nu simte că face ceva rău, ci, dimpotrivă, se consideră un fel de apărător al eticii, un soi de erou de benzi desenate care aduce dreptatea socială, însă, pretutindeni în lume există un principiu juridic bine statuat care împiedică delaţiunea mincinoasă parfumată prin «fake news» promovat prin publicitate!

,,Şi trădătorii pretind că nu sunt trădători; mai ales trădătorii de neam”! – (Mihai EMINESCU)
Desigur, de la porunca vetero-testamentară care avertizează împotriva mărturiei mincinoase, până la prevederile legislative internaţionale care pedepsesc sperjurul, problemele se pot extinde pentru a semăna dezbinarea şi trădarea. În practica internaţională, mărturia mincinoasă este o ofensă extrem de gravă, iar exemplul cel mai bun este acţiunea de suspendare a preşedintelui Clinton care nu a fost adus în pragul destituirii pentru activităţile sale sexuale, ci, pentru că a minţit în faţa comitetului senatorial (sic!!) şi s-a dat de gol ca un copil de grădiniţă! Putem spune că trădătorul este un animal milenar care vieţuieşte în munţii Carpaţi şi care a evoluat în mod natural de câteva milenii şi nu are condiţionări etice sau etnice! El pare a se hrăni cu iluzii şi mai ales cu plăcerea deconcertantă de a face rău – de la reclamagiii din epoca predecemristă, care au devenit astăzi denunţătorii DNA, de la turnătorii care îngroşau voluntar rândurile informatorilor Securităţii, până la mincinoşii care fac astăzi coadă la DNA şi se doresc utili societăţii! Aceasta, deoarece Codul nostru Penal este, încă, extrem de îngăduitor cu mărturia mincinoasă, iar, dacă poţi să scapi numai cu o amendă, atunci de ce n-ai spune vrute şi nevrute despre te miri cine şi despre te miri ce, pentru că gura e slobodă în libertatea presărată cu abuzuri! Altminteri, trădătorul trăieşte şi supravieţuieşte în mâlul murdăriei sale imorale ca şi când aceasta ar fi a doua sa natură. Pentru că la noi, acuzarea falsă şi lansarea de minciuni sfruntate sunt forme predilecte pentru «asasinul» de caracter, pentru trădătorul prin tradiţie! Vedem, aşadar, pretutindeni dorinţa gratuită de a-i distruge pe cei care ne displac pentru că sunt oameni de valoare în marea de mediocrităţi, iar, când minciuna coexistă cu bucuria de a vedea răul altcuiva, atunci, răul social are consecinţe catastrofale pentru întreaga societate! La fel de grav este faptul că nu ni se pare nimic de condamnat în această activitate plină de cinism şi de atâta decrepiturine morală! În limbajul cotidian avem chiar expresii speciale pentru a ne găsi scuze de felul: «am zis şi eu!» sau «am zis într-o doară!», «am zis şi eu, că doar n-am dat cu parul!» sau varianta malignă, «aşa mi-a venit mie!», ceea ce înseamnă că vedem cum trădarea mioritică este trecută drept un ecou al unei balade simple şi nevinovate! De pildă, avem cazul unui fost politician şi delator pocăit care spunea public, că a uitat ceea ce a spus în faţa procurorilor, că erau nişte lucruri, doar aşa, că nici nu-şi mai aduce aminte ceea ce a scris şi că a fost «la nivel de bârfă», aşa că nu mai contează că viaţa unui om este pusă în cumpănă prin aceste vorbe aruncate în vânt! Pentru că dezinformarea seamănă blestemul dezbinării şi al trădării, să remarcăm faptul că mulți oameni au susținut că mesajele neclare din partea guvernelor cu privire la COVID-19, lipsa de sprijin pentru indivizi și concentrarea atenţiei pe salvarea economiei, mai degrabă decât a oamenilor, au fost elemente majore greșite de autoritățile din întreaga lume în gestionarea pandemiei. Se pare că raportul nu a avut ca scop acest lucru, dar a constatat că succesul economic al unei țări pare a fi corelat negativ cu indicele avut de sănătatea mintală, iar, datele sugerează probabil că atunci când sistemele noastre economice funcționează, ele favorizează inegalitatea și încurajează exploatarea, creând rezultate mai proaste de sănătate mintală pentru populația mai largă, deci, sunt o serie de aspecte actuale care atestă şi confirmă cât se poate de edificator, că blestemul dezbinării şi păcatul trădării, nu sunt proprii numai poporului român! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here