În pustietatea şi în decrepitudinea unei lumi profund marcate de îndepărtarea de Dumnezeu şi care devine tot mai bântuită de stafiile confuziei axiologice, în care minciuna şi manipularea sunt instrumente de dominaţie şi subordonare socială, când Binele este confundat cu bunurile de consum, când banii fac legea şi non-valoarea unor oameni se cântăreşte în bani, când consumismul este fundamentul publicităţii comerciale, ca din senin, se naşte un vast câmp de abordare şi de cercetare clinică şi psihoterpeutică numită «adictologie», care este strâns legată de o serie de frustrări interioare, de lipsa acută de sens existenţial al omului şi de enormul pustiu spiritual pe care le resimte din plin omul post-modernismului. În asemenea împrejurări, absenteismul ridicat la urnele de vot şi atracţia oamenilor în această zi a Duminicii «orbului», pentru tentaţiile de tot felul, convertite în pasiuni şi patimi nedefinite, conduc spre tot felul de iluzii care fac trimitere la autosatisfacţie şi la pseudo-împlinire! Etimologic vorbind, «adicţia» face trimitere la o stare de sclavie, din latinescul «addictus», care se referă la un obicei vechi, prin care un individ era dat în sclavie! Din păcate, realitatea este cea care «bate filmul», cum se spune, deoarece conduce spre o serie de refugii în: alcool, pornografie, droguri, jocuri de noroc/pe computer, TV şi altele, unele ştiute şi multe neştiute! De aceea, orice referire la acest subiect constituie un îngrijorător semnal de alarmă în direcţia salvării omului împătimit şi dependent vizibil de sub sclavia adicţiei, atât pe cale spirituală, cât şi psihoterapeutică! Dar, să fim bine înţeleşi, adicția nu este doar un obicei rău sau un moft predilect, ci, constituie o afecțiune foarte serioasă, o plagă a vieţii sociale pe care capitalismul o promovează cu ajutorul banilor! Cu toate acestea, adicţia afectează mecanismele cerebrale și comportamentul unei persoane.
«Adicțiile» se însriu într-un tablou care cuprinde o serie de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice!
De aceea, atunci când vorbim despre «adicție», ne referim la o atracție puternică și irezistibilă, fie că este vorba despre substanțe intens mediatizate, de activități sau comportamente incriminate prin ştiri de senzaţie, comportamentele adictive separă temporar persoana vizată de suferința provocată de un consum abuziv şi necontrolat de bunuri materiale! Dar, înainte de a ne întreba, ce sunt «adicțiile», poate că e necesar, cu prioritate, să înțelegem şi motivele care provoacă şi conduc la formarea dependențelor care uneori sunt blamate social: alcoolul, drogurile, iar alteori încurajate și admirate emoţional: munca, sportul şi altele. De cele mai multe ori, dacă nu chiar întotdeauna, dependențele de anumite activităţi sau de anumite substanţe lansate prin spoturi publicitare au în spatele lor un abuz sau o traumă apăsătoare, fie ea și sub forma neglijării şi alienării condiţiei umane, iar comportamentul adictiv are rolul de a ameliora disconfortul produs de emoția asociată cu pasiunea sau chiar cu consumul dintr-o curiozitate infantilă. Insistăm ceva mai mult asupra cuvântului «adicție», pentru că este termenul cel mai des invocat, mai ales în domeniul medical, pentru a explica dependența de ceva care face parte din viaţa subiectivă a celui în cauză! O serie de specialişti de talie mondială, sociologi, cercetători şi medici renumiţi, recomandă spre vizionare filmul: «Cracked Up – The Darell Hamond story», o peliculă în care actorul și comediantul Darell Hammond, dezvăluie cu multă vulnerabilitate impactul pe care traumele psihice le-au avut asupra lui, afectându-i relațiile interpersonale, raportarea la sine și la ceilalți indivizi, mai mult sau mai puţin apropiaţi, prin munca plătită sau chiar prin munca «la negru», traseul întregii vieți presărate cu dependențe continuate, cu depresie și anxietate. Așadar, «adicția» este o problemă de sănătate și mai puţin o problemă de voință sau de eșec personal al unei fiinţe vulnerabile, dar, tot «adicţie» se numeşte şi atitudinea semidoctului ajuns în fotoliul de primar sau de consilier, care se comportă ca un vătaf în localitatea pe care a promis că are s-o reprezinte cu cinste! Dependenţa aceasta poate afecta pe oricine, indiferent de statutul social, de educație, religie, cultură, venituri sau alte situaţii! Orientarea spre lucrul cu trauma și adicțiile, la un moment dat demonstrează faptul că întrebarea potrivită nu este «De ce există dependența?», ci, mai degrabă, «De ce atâta suferință şi debusolare» în rândul oamenilor de astăzi, mai ales în rândul tinerilor? Aceasta, pentru că problema se referă cu deosebire la tineri! Se pare că în jur de 1,3 milioane de persoane din România sunt dependente de consumul de droguri, că suntem a doua ţară europeană care excelează prin consumul de droguri şi chiar a patra din lume! Ca urmare, pentru a înțelege ceea ce sunt «adicțiile», trebuie să privim la un tablou care cuprinde o serie de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice, care apar ca un tipar patologic la persoanele care continuă să consume substanțe halucinogene şi să repete comportamentul debusolat, în pofida problemelor semnificative provocate de acestea! Sunt multe persoane care au una sau mai multe dependențe, fie de alcool, tutun, mâncare, dulciuri, cumpărături, internet, jocuri video/de noroc, etc. Chiar, mai mult decât acestea, orice activitate care ne face plăcere, poate genera dependență într-un context extrem de favorizant! Această «adicţie» poate interfera cu activităţile zilnice şi cu o serie de relaţii interpersonal diluate şi comtroversate! Demn de semnalat este faptul că Centrul European pentru Prevenirea Adicţiilor a transmis de curând un apel catre clasa politică din ţările Uniunii Europene în care atrage atenţia că «adicţiile» nu se referă doar la atitudini de suprafaţă, ci, ele privesc implicaţii mult mai profunde!
Există fundamente psihologice ale «adicției»!
Analizate de către practicieni cu experiență în domeniul devianţelor comportamentale, cu ajutorul unor vignete clinice emoționale, se constată că există fundamente psihologice ale «adicției» în ceea ce privește mâncarea, sexul, jocurile de noroc, utilizarea internetului, cumpărăturile și munca! Pe lângă faptul că pot fi explorate rădăcinile comportamentului de adicție, explicând chiar în detaliu, de ce opțiunile cunoscute de tratament, cum ar fi programul în 12 pași, eșuează adesea, cercetările de specialitate oferă perspective pentru rezoluții emoționale și strategii de schimbare comportamentală practicabile în multe situaţii de comportament social deviant! Până dincolo de adicția primară, de multe ori individul caută să consume sau să accepte, mai degrabă, decât să patologizeze comportamentele de dependență în manifestarea unui anumit stil de viaţă! De altfel, manifestările deviante în plan social şi cu accente patologice sunt atât de răspândite în societățile contemporane! În societatea globalistă de astăzi, în care statul de drept, întemeiat pe lege, este trecut în penumbră şi chiar subevaluat de către «statul paralel» al fărădelegilor, dependențele sunt asociate cu atașamente fizice și semi-fizice de substanțe care în mod impropriu creează o anumită stare pe care o numim în mod eronat şi în limbaj hedonist prin cuvântul «plăcere», mai mult sau mai puţin satisfăcută! Dependențele se regăsesc și în anumite obiceiuri și tradiţii care devin compulsive în timp și interferează cu activităţi de ordin social și familial. Persoanele care dezvoltă dependențe de tot felul, nu realizează faptul că modul în care acționează este în afara controlului lor și provoacă probleme atât lor, cât și celor din jur, mai ales că tendința este adesea de a confunda dependențele cu obiceiurile stilului de viaţă, iar, o caracteristică definitorie a acestora este că subiectul se regăseşte în incapacitatea de a pune stop utilizării unor substanțe psihotrope sau unor obiceiuri disfuncționale în mecanismele sistemului social. În concluzie, pentru analiza noastră în cazul de faţă, dependențele sunt componente psihologice sau fizice în care subiectul se află în imposibilitatea de a controla aspectele acestora, fără intervenţia unui factor exterior. Iată, spre exemplu, cuvântul rusesc prin care este denumită știința se intitulează «nauka», o predicţie care la noi a creat substativul «năuc», adică, omul prea deştept şi cu prea multă carte, cel ce pare ca un neajutorat în viața de zi cu zi sau cel ce poate să-ți facă totul pe hârtie, dar, care se încurcă în practică, datorită ideilor lui, pentru a fi etichetat în rândul psihopaţilor sau în cel al săracilor cu duhul! (VA URMA)
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
