-Rep. Ce mai faceţi, domnule ministru, şi cum se îmbogăţeşte conţinutul activităţii dumneavoastră de zi cu zi, în aceste vremuri destul de dificile?
-B.V.I. Mulţumesc, domnule profesor şi vă pot spune că fac bine şi am revenit la vechea mea preocupare…
-Rep. Şi pasiune!
-B.V.I. Pasiune, da, se poate spune şi astfel, dar, de multe ori, ceea ce înseamnă pasiune, nu înseamnă că se şi materializează în timp! Atunci când eşti mai tânăr, mai entuziast, anumite pasiuni se mai schimbă, nu rămân aceleaşi mereu!
-Rep. Pentru că se schimbă şi lumea în care trăim, domnule director!
-B.V.I. Mă gândesc şi la faptul că pregătirea mea de patruzeci de ani în domeniul calculatoarelor, al informaticii şi al automaticii, are şi o anumită rezonanţă pentru că, la 15 septembrie anul acesta, am făcut patruzeci de ani de când am absolvit Facultatea de calculatoare, în 1981, am terminat această facultate! Pentru că sunt şi patruzeci şi cinci de ani ai Centrului de Calcul, înfiinţat în 1976, deci, Centrul de Calcul e mai mare cu cinci ani decât mine, ca specialist, iar o bună perioadă de timp am petrecut-o în acest birou!
-Rep. Căutaţi ca întotdeauna să aveţi o continuitate în activitatea dumneavoastră?
-B.V.I. Am considerat că e bine să te menţii într-o activitate, uneori pe «linia de plutire», pentru că în cei patruzeci de ani au fost şi vremuri mai bune, şi vremuri mai puţin bune!
,,Am avut mereu sentimentul că anumiţi oameni care sunt «duşi de val», ajung să conducă poporul acesta”!
-Rep. Cu puţin timp în urmă, într-un dialog pe probleme de actualitate, vorbeaţi despre «cultivarea mentalităţii» oamenilor, de aceea, v-aş întreba acum, care mentalităţi merită să fie «cultivate» în zilele noastre?
-B.V.I. În primul rând, mentalitatea omului este felul său de a fi, de a dori ceva, de a crea, de a căuta să fie bine…
-Rep. …Mai ales, de a fi în relaţie cu ceilalţi!
-B.V.I. Desigur, mai ales în relaţionarea cu ceilalţi, iar, mentalitatea se «cultivă» zi de zi, ceas de ceas, pentru că depinde şi de societatea în care trăieşti, de sistemul educaţional, de religie, de un complex de factori care, toţi la un loc, produc această mentalitate, dar, semnalul trebuie să fie dat «de sus», de la cei care decid, care sunt responsabili de soarta unui popor, până la urmă, pentru că sunt oameni care au în mână destinul unui popor! În aceşti treizeci de ani de zile sau patruzeci, câţi vor fi trecut, am avut mereu sentimentul că anumiţi oameni care sunt «duşi de val», ajung să conducă poporul acesta pe diferite paliere de viaţă, preşedinţi de stat, premieri sau miniştri, care au puterea de decizie într-un anumit domeniu!
-Rep. Putem vorbi despre luarea celor mai bune decizii de către cei care ne conduc?
-B.V.I. Din punctul meu de vedere, aceştia, nu au înţeles într-o mare măsură dimensiunea istorică, atunci când un individ ajunge să conducă o mulţime de oameni, un popor!
-Rep. Totuşi, se mai raportează persoana respectivă la «dimensiunea istorică», aşa cum spuneţi, când omul omul ajunge «supt vremi», după spusele cronicarului?
-B.V.I. Aici, aş dori să vă contrazic…
-Rep. Chiar, vă rog să o faceţi!
-B.V.I…Pentru că în momentul în care cineva ajunge preşedinte de ţară, automat, el intră în istorie!
-Rep. Iar, această istorie se mai şi repetă, domnule ministru, pentru că un asemenea lucru se regăseşte în chiar evenimentele istorice!
-B.V.I. Numai că, ulterior, posteritatea decide cât de important a fost un conducător, pentru că, întotdeauna, componenta istorică se regăseşte în recunoaşterea pe care o ai! De exemplu, un premier care pentru o perioadă conduce România, automat, ar trebui să intre în istorie, chiar dacă pe unii, istoria îi uită!
-Rep. Se consideră că un eveniment care se produce şi se repetă în istorie, mai întâi este o dramă, iar, apoi devine o farsă, lucru confirmat de atâtea ori!
-B.V.I. Mulţi dintre cei care ne conduc, nici nu înţeleg de ce ajung acolo şi de ce le-a hărăzit destinul o anumită traiectorie!
-Rep. Dar oamenii care ocupă funcţii de conducere trebuie să-şi dovedească utilitatea lor pentru oamenii pe care îi conduc, pentru contemporanii lor, nu pentru istorie!
-B.V.I. Faptul că se întâmplă atâtea lucruri nedorite şi aberante, se explică prin anomaliile istoriei, domnule profesor!
,,Omul are şi el un «program» al vieţii sale pe acest pământ”!
-Rep. Domnule ministru, dacă unii conducători îşi dovedesc incapacitatea, incompetenţa şi diletantismul, se pune atunci întrebarea, oare, cum ajung ei acolo?
-B.V.I. Ei, cum ajung! Cu grijă! Pentru că un grup de oameni, o «gaşcă», sau cum vreţi s-o numiţi, numără banii şi fac preţurile bunurilor şi serviciilor şi îi împing pe ai lor în faţă, ca să facă «ceea ce spunem noi», adică, ceea ce doreşte «gaşca», iar acest lucru e la ordinea zilei!
-Rep. Am uitat să vă întreb, intenţionaţi să reveniţi în politică?
-B.V.I. Nu, nu intenţionez acest lucru!
-Rep. E o stare de lehamite faţă de politică sau vă displace politica de astăzi?
-B.V.I. Nu aş putea spune că îmi displace politica, dar simt că nu poţi să faci ceea ce eşti în stare să faci!
-Rep. Ca să revenim «la ordinea zilei», ceea ce faceţi acum, constituie pentru dumneavoastră o activitate care vă place şi care vă pasionează îndeajuns?
-B.V.I. Trebuie să faci ceea ce crezi că e bine să faci, iar, aici, mi se pare că e fundamentul problemei pe care o discutăm!
-Rep. Doctrina plăcerii sau «hedonismul», cum spun grecii, pare o filă din cartea îngălbenită a istoriei, în timp ce politica oferă…Ce vă oferă politica, domnule ministru?
-B.V.I. Dacă aş reveni pe scena vieţii politice, aş avea senzaţia că pierd nişte momente utile ale vieţii mele, în situaţia în care decid să mă mai duc pe acolo prin hăţişurile unei scene cu actori mascaţi!
-Rep. Spusa dumneavoastră e foarte frumoasă, dar nu ştiu cât este şi de categorică!
-B.V.I. Omul are şi el un «program» al vieţii sale pe acest pământ, adică, e trimis de Dumnezeu pentru o perioadă de timp, de cincizeci, şaizeci sau de o sută de ani!
-Rep. Toată viaţa omului face parte din «Planul» lui Dumnezeu, până la urmă!
-B.V.I. Exact, pentru că vorbim despre un «plan» sau un «program» temeinic pe care trebuie să ţi-l foloseşti cât mai bine, într-un timp istoric pe care trebuie să ţi-l «consumi» cât mai bine! Pentru că nu ai un timp nelimitat să te întorci şi s-o iei de la capăt ca să realizezi ceea ce n-ai reuşit anterior! De aceea, devine foarte important să faci ceea ce doreşti să faci şi, mai ales, cred că e bine să demonstrezi prin ceea ce reuşeşti să faci, că ai înţeles adevăratul sens al vieţii!
,,Mai ales în politică sunt şi treburi mai mari şi treburi mai mici”!
-Rep. Îmi place că în dialogul nostru «navigăm» în cadrul unui parcurs filosofic foarte interesant!
-B.V.I. Vedeţi, dacă m-aş întoarce spre politică, aş simţi că mă duc în jos!
-Rep. Să înţeleg că politica actuală, ar fi pentru dumneavoastră o pierdere de vreme?
-B.V.I. Pentru mine, da! Alţii, dacă o fac, e treaba lor!
-Rep. În care «treabă», detaşată de unele expresii ce pot fi considerate licenţioase, politica ar putea fi asociată cu termenii de «treaba mare» sau de «treaba mică», iar în acest caz, sper să privim dincolo de vulgaritatea subînţeleasă a limbajului!
-B.V.I. Nu vă speriaţi, pentru că, mai ales în politică, sunt şi treburi mai mari şi treburi mai mici!
-Rep. Consideraţi că se produce o diminuare şi chiar o pierdere a încrederii în politică şi în oamenii politici, înainte de a fi considerată o pierdere de vreme?
-B.V.I. Nu, pentru mine apare ca o neputinţă pe care o resimt, dacă aş accepta o anumită funcţie de conducere într-o structură cu deplină responsabilitate a statului român!
-Rep. Nu cred că la dumneavoastră am putea vorbi despre o neputinţă care să obstrucţioneze o anumită opţiune!
-B.V.I. Nu e vorba despre o neputinţă interioară, ci una exterioară, care ţine de «pragurile» sau de gardurile care vin din afară, de la ceilalţi, pentru că eu poate doresc să fac anumite lucruri, dar diavolii «încornoraţi» se burzuluiesc, având cu totul alte obiective! În primul rând, sunt cei cu obiective personale, interese personale, meschine, asociate cu obiective de grup sau de «gaşcă», aşa cum spuneam anterior, adică, ale celor care te-au «împins» acolo şi te-au ajutat ca să capeţi poziţia respectivă, fiind vorba despre obiective partinice, dar în nici un caz obiective legate de interesele poporului!
-Rep. Pentru curajul şi relevanţa abordărilor dumneavoastră, să ştiţi că aş realiza cu un asemenea Om, câte un interviu în fiecare săptămână, iar când fac această afirmaţie nu mă gândesc neapărat la faptul că sunteţi şi directorul celei mai iubite publicaţii a Gorjului, ci la modul tranşant în care analizaţi foarte multe aspecte ale vieţii sociale şi politice din România!
-B.V.I. Domnule profesor, pentru că vorbeam despre latura istorică sau despre caracterul istoric al evenimentelor şi al oamenilor care produc aceste evenimente, în momentul în care ai ocupat o funcţie din aceasta, de responsabilitate la nivel naţional, şi o faci cu onestitate, deja ar trebui să te gândeşti la problemele mari, nu numai la problemele unora dintre oameni!
-Rep. Ce păcat că sunt persoane care ajung cu…bază şi protecţie în funcţii bine plătite, dar, uită de promisiunile făcute şi de menirea de a fi cât mai aproape de cei mulţi şi greu încercaţi! (VA URMA)
Vasile GOGONEA
Bine zis, bine făcut, Dl Ionică. Spor în toate și Crăciun fericit!