În data de 11 martie 2020, în Aula Academiei Române a fost organizată o sesiune ştiinţifică omagială intitulată: «200 de ani de la nașterea lui Alexandru Ioan Cuza», care, de fapt, a prefaţat jubileul din 20 martie 2020, sesiune la care au luat cuvântul, printre alţii, şi Acad. Dan BERINDEI, preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie din Academia Română, care a amintit că se împlinesc două secole de când Alexandru Ioan Cuza a marcat istoria ţării. În acest fel, savantul istoric a evocat personalitatea emblematică a Domnitorului Unirii, prin cuvintele următoare: ,,Sărbătorim două secole de când Alexandru Ioan Cuza şi-a marcat prezenţa în istoria ţării! Numele său este scris în memoria colectivă a tuturor românilor, ca un model de comportament printre marii făuritori ai istoriei românilor. Ştergerea hotarului de la Milcov a fost primul pas al procesului unificării din perioada modernă, care avea să fie desvrăjit la 1 Decembrie 1918, cu teritoriul României stabilit în hotarele sale fireşti şi depline! Cuza a fost primul şef de stat al noii Românii şi denumirea noii ţări unite a fost dată de către noul ei domnitor, potrivit noii stări de lucruri! Noua ţară, România, s-a înscris între statele europene, continuându-şi drumul către desăvârşire! Cuza n-a fost un politician oportunist, ci, un patriot onest şi a condus noul stat unificat ca pe o entitate care să împlinească dorinţa arzătoare a milioanelor de oameni în cadrul unui stat care trebuia să reprezinte întreaga naţiune care îşi dobândea existenţa, prin aceasta, impunându-se amintirii şi memoriei noastre”, prin cele spuse, venerabilul istoric subliniind o serie de aspecte interesante şi semnificative, parcă amintind şi despre legenda cunoscutului personaj Moș Ion Roată şi despre cei care au făcut posibil un eveniment crucial în istoria României, pentru că de multe ori, personajul Moș Ion Roată este asociat cu Unirea Principatelor şi cu Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Poate că ar fi bine să se ştie că acest ţăran celebru a existat în realitate, dar nu sub aspectul pe care îl descrie Ion Creangă, deoarece Țăranul Ion Roată a fost ales deputat în divanul Ad-Hoc al Moldovei, la vârsta de 50 de ani.
,,Principele Cuza s-a comportat ca un patriot dăruit naţiunii sale, lipsit de ţelul de îmbogăţire personală”!
În continuarea expunerii domniei sale, Acad. Dan Berindei a dezvoltat ideea că ,,Principele Cuza s-a comportat ca un patriot dăruit naţiunii sale, lipsit de ţelul de îmbogăţire personală A fost un ziditor de ţară şi nu unul preocupat de acumulări personale! El n-a avut drept ţel domnia, ci, a urmărit doar să-şi facă datoria la insistenţele prietenilor săi, pentru a întrerupe un curs liniştit al vieţii sale! De tânăr, şi-a manifestat simţămintele, pentru că în primăvara anului 1848, era gata să-şi dea chiar şi viaţa pentru revoluţie. Persoana sa a reprezentat un conducător de ţară nouă, fără a se fi angajat personal şi cu atât mai mult, să fie implicat în uneltiri de tot felul! Şapte ani a slujit ţara ca domnitor, conştient de necesitatea consolidării noului ei statut, viaţa sa încheindu-se în chip dureros la 1873! Domnia lui Cuza şi cea a lui Carol I reprezintă două etape în construirea edificiului României moderne. Cuza a înfăptuit reforme care s-au justificat pe deplin şi care au constituit temeiul statului român modern! Cuza, supunându-se unei alegeri pe care nu o urmărise, dar, pe care a înţeles-o ca pe o sarcină patriotică, a avut măiestria de a se ridica la un nivel superior, a fost îndrăzneţ şi dibaci la cârma României celei noi! Toate domenile de activitate, mai ales cel politic, s-au numărat printre preocupările sale! A înfruntat ostilitatea otomană şi a reuşit să înlăture piedicile adversarilor din interior şi din exterior. O atenţie importantă a fost acordată armatei, pe care a înzestrat-o pentru a-şi întări capacitatea de a apăra independenţa ţării, mai ales prin participarea dovedită la 1877-1878, de a fi înscrisă în rândul armatelor moderne. Cuza a avut în atenţia sa administraţia, fiscalitatea, mai ales instrucţiunea publică, prin înfiinţarea universităţilor de stat, acestea reprezentând adevărate temelii ale dezvoltării intelectuale şi ale stabilităţii ţării.
Cuza a fost silit să se retragă de la domnie, de către forţele ostile din ţară şi din străinătate, iar, pentru toate faptele sale, Alexandru Ioan Cuza merită cinstirea urmaşilor săi”, a spus în încheierea alocuţiunii domniei sale, remarcabilul istoric, Dan Berindei, precizând faptul că multe lucruri vrute şi nevrute s-au spus la vremea respectivă despre marele Domnitor, dar, aşa cum arată Dimitrie Bolintineanu în lucrarea «Viaţa lui Cuza», deşi i s-a pus eticheta de cartofor şi s-a scris despre Cuza că era un mare amator al jocurilor de noroc, se pare că domnitorul nu avea patima jocului, şi deşi s-a spus despre Cuza că a fost un afemeiat, mărturiile contemporanilor săi dezmint acest lucru. În acest fel, Bolintineanu precizează: «Se imputau domnului patima jocului.
El nu mai juca alta decât jocuri ordinare cu amicii, de când se numise domn. Îl acuzau de mândrie. În casă era amabil cu toţi; îi punea pe toţi să şeadă, le permitea să fumeze, să râdă. Îl acuzau de băutură; nu bea decât apă la masă şi un lichior după masă. Îl acuzau de patima pentru femei. Nu a despărţit nici un bărbat de femeia sa; nu a făcut să plângă nici o mamă pentru fiica sa răpită», aşa că, aviz amatorilor de acuzaţii mediocre şi nefondate, care şi astăzi mai denigrează valorile mari ale neamului şi lansează cu o ignobilă osârdie ceea ce se numeşte «fake news», tocmai pentru a induce în eroare opinia publică! (VA URMA)
P.S. Vom reveni în viitor şi cu alte alocuţiuni rostite la Sesiunea ştiinţifică omagială intitulată: «200 de ani de la nașterea lui Alexandru Ioan Cuza», din ziua de miercuri, 11 martie 2020.
Profesor Vasile GOGONEA
