Cu câţiva ani în urmă, participând ca invitat al domnului Primar, Gheorghe Alpredi şi al domnilor profesori Ilie Paraschiv şi Ion Mihaiţă, la sărbătorirea «Zilelor Comunei Glogova», am avut prilejul să cunosc frumuseţea acestor locuri de legendă şi ospitalitatea oamenilor minunaţi de aici, poate şi un prilej deosebit de a vizita «Cula Glogovenilor» cea plină de istorie şi de întâmplări palpitante cu parfum de legendă! Am fost onorat să primesc «Monografia Comunei Glogova», din partea autorului, nimeni altul decât domnul Ilie Paraschiv, profesor pensionar de limba şi literatura română, care şi-a dedicat mai mulţi ani din viaţă cercetării istoriei acestor locuri, omul excepţional care, din păcate, ne-a părăsit pentru a se înălţa în ceata îngerilor, şi care cred că a vorbit înaintea Lui Dumnezeu despre comuna sa natală şi despre istoria zbuciumată a comunei acesteia de la interferenţa Gorjului cu Mehedinţiul. Tudor Vladimirescu s-a născut în satul Vladimir, din Comuna Vladimir, judeţul Gorj, într-o familie de moşneni şi a devenit administrator al moşiei boierului aromân Ioniţă Glogoveanu, tatăl lui Nicolae Glogoveanu, din Craiova, când pandurul Tudor Vladimirescu s-a ridicat la o stare de om înstărit, mic boiernaş, prin propriul negoţ, mai ales cu vite. Tudor Vladimirescu şi-a constituit o avere frumoasă prin cumpărare de pământ, chiar s-a emancipat prin activitatea sa în slujba lui Glogoveanu şi a intrat în rândurile pandurilor, o armată cu obligaţii semipermanente, care a participat la războiul ruso-turc din 1806-1812, după care, pentru faptele sale de bravură, Tudor Vladimirescu a fost recompensat de către oficialităţile ruse cu ordinul de cavalerie «Ordinul Vladimir», clasa a III-a, câştigându-şi în acest fel un respect deosebit în rândul pandurilor.
,,Tudor era îndrăgostit de soţia lui Nicolae, frumoasa Elena, fata banului Ghica”!
Aşadar, după o discuţie amicală şi amplă cu domnul Ilie Paraschiv, am vizitat apoi «Cula Glogovenilor», prilej cu care domnia sa mi-a povestit despre nişte tuneluri care ar fi fost săpate în secolele trecute ca nişte căi tăinuite de intrare, dar, mai ales de refugiu, iar, la un moment dat, distinsul şi documentatul meu interlocutor a început să-mi povestească despre povestea de iubire a Domnului Tudor cu domniţa Elena Glogoveanu, atunci când marele pandur administra domeniile boierilor Glogoveni (1808-18012), Cula fiind «cuibuşorul de nebunii» în care s-a consumat în mare taină amorul secret al lui Tudor Vladimirescu în acest loc ferit şi oferit de către boierul care l-a ajutat din tinereţe să prospere în afaceri. Aşadar, Pandurul Tudor Vladimirescu şi-a petrecut o parte din tinereţea lui zbuciumată într-o clipă romantică şi într-o «oază de fericire» la Cula Glogoveanu, din judeţul Gorj, unde a trăit o neasemuită, dar dramatică şi tainică poveste de iubire cu domniţa Elena, soţia boierului Nicolae Glogoveanu, cel care îl adăpostise pe pandur ani întregi! Se pare că Tudor Vladimirescu ar fi fost amantul domniţei Elena, soţia boierului Nicolae Glogoveanu, fiul lui Ioniţă, cel care a contribuit la zidirea etajului acestei clădiri tradiţionale. Tudor Vladimirescu s-a îndrăgostit de Elena, care era deosebit de frumoasă şi care avea înclinaţii artistice, într-una dintre odăile culei petrecându-se momentul sublim al dragostei dintre cei doi, iar legenda care circulă din generaţie în generaţie zvoneşte că tatăl unuia dintre copiii Elenei Glogoveanu ar fi fost chiar Domnul Tudor Vladimirescu. De altfel, profesorul Ilie Paraschiv, un om cu un condei înzestrat, şi-a dedicat mai mulţi ani din viaţă cercetării istoriei acestor locuri, pentru ca în cele din urmă să publice această Monografie minunată în care aminteşte şi despre povestea de iubire a lui Tudor cu domniţa Elena Glogoveanu, mai ales că autorul a studiat îndeaproape istoria monumentului de o frumuseţe remarcabilă şi a rezervat Culei Glogovenilor un capitol important al lucrării sale. El arată Domnul Tudor Vladimirescu a fost îndrăgostit până peste cap de soţia boierului, prin cuvintele: „Parcă întotdeauna când vin în zona culei, mi se pare că zăresc urma marelui pandur. Tudor Vladimirescu avea aceeaşi vârstă cu Nicolae Glogoveanu, care a fost copilul lui Ioan sau Ioniţă Glogoveanu. Acesta l-a adus pe Tudor Vladimirescu la casa lui din Craiova. Văzând că este un tip dezgheţat la minte, l-a pus ca să înveţe carte împreună cu Nicolae. A învăţat, astfel germana şi greaca, iar de la vârsta de 15-16 ani a devenit administratorul moşiei boierilor Glogoveni de aici, de la Glogova, dar şi de la Baia de Aramă. Relaţii au fost foarte bune între Tudor şi Nicolae, dar s-au stricat în ultima parte deoarece a fost un conflict de natură economică, dar şi erotică. Istoricii au arătat că Tudor era îndrăgostit de soţia lui Nicolae, frumoasa Elena, fata banului Ghica, o femeie foarte frumoasă, dar care a murit în floarea vârstei în urma unei boli. De altfel, se spune că Maxincuţa, cea mai mică dintre fetele Elenei, ar fi fost fiica lui Tudor Vladimirescu! Din descrierile pe care le-am întâlnit, Elena era o femeie deosebit de frumoasă şi inteligentă cu talent muzical. Din nefericire, s-a îmbolnăvit de plămâni, care era o boală foarte gravă în perioada respectivă. A mers să se trateze în Austria, dar a murit şi a fost înmormântată acolo“, aşa cum a menţionat domnul Ilie Paraschiv în monografie. Continuând să-şi depene gândurile sale bazate pe documente străvechi şi inspirate de acestea, domnul profesor Paraschiv a mai adăugat că aventura amoroasă a Domnului Tudor cu domniţa Elena i-ar fi adus chiar sfârşitul marelui pandur, pentru că atunci când boierul Glogoveanu a aflat despre aventura celor doi, ar fi ordonat moartea revoluţionarului, pentru că ar fi pus ca să fie omorât, după ce a aflat că stătea cu nevastă-sa. A pus pe cineva să îl aştepte în culmea de Goleştilor şi l-a omorât, însă, această variantă a legendei nu a fost confirmată în documente oficiale. Cula de la Glogova a fost realizată în două etape. În prima etapă a fost zidit parterul, realizat în secolul al XVII-lea, iar etajul a fost construit în următorul secol de către Matei Glogoveanu, care era consilier imperial în perioada dominaţiei austro-ungare asupra Olteniei, de către fiul acestuia, Ioniţă Glogoveanu. Legendele, aşa cum am spus, vorbesc despre existenţa unui tunel care făcea legătura între casă şi diverse locuri, a unui lung tunel care începea de la subsolul casei culă şi mergea până la apa Motrului, iar un alt tunel mergea până la biserica aflată la o distanţă de zece metri. La ora actuală, nu se ştie şi nici nu se spun prea multe lucruri, dacă mai există ceva din acest tunel, care era considerat o cale a salvării pentru boieri şi proprietari, atunci când apărea pericolul năvălirii turcilor! Ca o construcţie impozantă şi foarte importantă, bine păstrată şi îngrijită de către autorităţile locale, Cula dispune de 27 de metereze, 17 la parter şi zece la etaj, care eau folosite pentru apărare, în partea din interior fiind mai largi ca să se poată face mişcare mai bună a armei, iar în exterior sunt mai înguste. Cula este o casă întărită pentru apărare pentru că era o teamă extraordinară de duşmani văzuţi şi nevăzuţi, iar în perioada domniilor fanarioate a scăzut foarte mult puterea de apărare a forţelor înarmate ale domnitorului. În încheiere să spunem că un episod interesant din istoria Culei Glogoveanu îl reprezintă administrarea acestuia de către fratele lui Mihai Eminescu, Matei Eminescu, cel care avea mulţi copii de îngrijit şi a acceptat slujba oferită, după ce a ieşit la pensie, pentru a-şi suplimenta veniturile. Prin urmare, administrator al acestei case în care s-a petrecut povestea de iubire a lui Tudor cu domniţa Elena Glogoveanu şi al moşiei de la Glogova a fost, pentru o perioadă de timp, Matei Eminovici, fratele marelui poet. El era un om corect, dar temperamental. Documentele mai consemnează faptul că în anul 1884, un anume Gheorghe Vernescu a cumpărat cula de la colonelul Alexandru Glogoveanu şi a adus o serie de modificări construcţiei, chiar a amenajat un parc de agrement, iar, pentru acest lucru a apelat la doi ingineri peisagişti din Franţa, care au nivelat terasa, au regularizat cursul râului Motru pe care au aşezat praguri din stejar ca să domolească apele şi să le oxigeneze pentru peşti. De asemenea, au fost construite patru poduri peste Motru, s-au realizat alei şi o fântână arteziană. În apropierea culei au fost plantaţi copaci deosebiţi care există şi astăzi, tocmai pentru a întregi un tablou deosebit în care s-a petrecut ca într-un vis romantic, povestea de iubire a Domnului Tudor cu domniţa Elena Glogoveanu!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
