Educaţia… şi Lecţia de viaţă – Un Manual care îi învaţă pe elevi comportamentul urban

410

gogSe pare că după câţiva ani de experimente prin şcoli şi licee, a fost lansat în această iarnă primul Ghid de Educaţie Urbană din România, un document care va sta la baza unui viitor manual alternativ.

Conceput ca un proiect îndrăzneţ şi demn de luat în seamă care se intitulează, nici mai mult, nici mai puţin decât: «Ia-ţi oraşul înapoi!», manualul cuprinde în paginile sale o serie de lucruri interesante despre oraş, privit ca un spaţiu de viaţă, cu foarte multe aspect inedite, pe care, altfel, nu ţi le spune nimeni. Ar fi o idee foarte bună ca Educaţia urbană să fie materie predată la şcoală, poate la început cam o oră pe săptămână, urmând ca în funcţie de cerinţe, tema să fie dezvoltată şi chiar amplificată!

Elevii vor învăţa la şcoală, cum să trăiască în oraş

Se ştie că în teoria educaţională şi în practica tradiţională, rolul manualului este acela de a concretiza programa şcolară prin unităţi didactice care pot fi operaţionalizate şi realizate în procesul predării-învăţării: capitole, lecţii, secvenţe de învăţare, manualul reflectând conţinuturi, contribuind la dezvoltarea capacităţilor cognitive ale elevilor. Sarcinile de învăţare, prevăzute în manuale poartă un caracter reproductiv şi de exersare, adică, de obţinere a automatismelor, de formare a deprinderilor şi a comportamentelor. Mai puţin frecvente sunt sarcinile de rezolvare a problemelor şi situaţiilor-problemă, a căror soluţionare nu este posibilă doar prin aplicarea unui algoritm de rezolvare, ci se bazează pe metoda problematizării. Experimentul realizat după studiul temei respective îi permite elevului doar să confirme ideile expuse în manual sau cele ale profesorului, dar nu şi să elaboreze propriile sale idei. Exerciţiile au, deseori, forma unei simple activităţi de repetare sau de reproducere a unei informaţii cunoscute şi înţelese deja sau a unor acţiuni motorii de consolidare şi de automatizare a acestora, dar în acest caz, elevii devin simpli executanţi, mai mult sau mai puţin conştienţi de acţiunea care vizează în mod preponderent capacitatea de reproducere a achiziţiilor şi mai puţin cea de construcţie, de elaborare a unor noi acţiuni sau forme comportamentale. Elevii vor învăţa la şcoală, cum să trăiască în oraş, dar, oare, ne putem noi gândi că patrimoniul industrial şi explorarea vieţii urbane, pot ele constitui cele mai interesante subiecte de conversaţie între elevii de gimnaziu sau între liceeni? Tinerii care se implică în proiectul «Ia-ţi oraşul înapoi!», de multe ori, vorbesc şi discută aprins despre cartierul în care locuiesc sau despre zona în care se află unitatea lor şcolară, despre spaţiile de agrement.

Noul Manual va ajunge în toamna lui 2012 pe băncile elevilor de liceu

De multe ori, îi auzim discutând chiar despre istoria urbanistică şi arhitecturală a oraşului în care trăiesc şi învaţă, despre graffiti, ca artă publică, despre patrimoniu, explorarea comunităţilor şi a microgrupurilor, ca şi despre intervenţii urbane, prezentări multimedia pe teme precum arta străzii, sporturi urbane, demolarea unor clădiri de patrimoniu emblematice sau despre viaţa de noapte a oraşului. În viziunea modernă, manualul şcolar este unul dintre instrumentele de lucru pentru elevi, poate cel mai important, care detaliază în mod sistemic temele recomandate de programele şcolare şi contribuie la organizarea procesului de învăţământ. Conceput astfel, manualul trebuie să fie mai puţin un depozitar de informaţii şi să conţină într-o măsură mai mare modalităţi de lucru redate explicit în logica expunerii didactice, fiind un prilej de dezvoltare a gândirii şi a altor capacităţi intelectuale, voliţionale, morale, estetice, de realizare a transferului de la un învăţământ axat pe acumulare de cunoştinţe şi capacităţi teoretice spre un învăţământ bazat mai mult pe acumulare de competenţe. În situaţia în care omul trebuie să joace un rol activ şi decisiv în toate sectoarele vieţii social-umane, cerinţele sporite privind capacitatea de gândire creatoare şi de acţiune constructivă, de cercetare şi de previziune, precum şi nevoile crescânde ale nivelului de inteligenţă şi imaginaţie, cer mai mult spirit de invenţie şi inovaţie socială, mai mult entuziasm şi curaj pentru a traduce în viaţă ideile şi iniţiativele, abilităţile de rezolvare a problemelor. Noul manual va fi gata în luna mai şi va păstra temele din Ghid, dar într-o formulă simplificată şi adaptată nevoilor adolescenţilor, şi se speră că va ajunge în toamna lui 2012 pe băncile elevilor de liceu. Scopul principal al unui asemenea demers instructiv-educativ este de a transforma viitorii adulţi în cetăţeni mai buni şi mai educaţi în spiritual vieţii de comunitate. Se preconizează, de asemenea, să se extindă programul în toate oraşele din ţară, o serie de cercetători în sociologie şi în antropologie apreciind că adolescenţii şi tinerii au mare nevoie să se exprime liber în legătură cu oraşul lor, dar sunt excluşi de la procesele de luare a deciziilor urbane. Tocmai de aceea, s-a născut ideea unui manual capabil să reunească tot ceea ce se poate realiza prin proiecte zonale, pentru a contura Ghidul de Educaţie Urbană care va sta la baza viitorului manual.

Oraşul este un produs cultural, producător la rândul său de cultură

Poate că mai sunt multe lucruri de dus la bun sfârşit, dar, cel mai important aspect legat de ghid este acela că va putea fi utilizat de profesorii care doresc să predea acest opţional ca sursă de documentare şi informare, poate chiar ca material documentar pentru anumite lucrări monografice! Marea întrebare se dovedeşte, însă, cine va preda noul opţional sau noua materie? Cei care au realizat acest Ghid, ca material didactic, au anumite îndoieli şi chiar temeri în acest sens, dar se preconizează organizarea unor cursuri de formare cu cei care doresc să predea materia aceasta, care impune o pregătire în domeniile sociologiei şi antropologiei! Sunt păreri care consideră că opţionalul ar putea fi predat chiar şi de profesorul de Educaţie Plastică sau de Istorie şi, de ce nu, chiar de cel de Matematică sau de Informatică. O oră de educaţie urbană ar lărgi paleta educaţională, fiind un plus pentru elevi şi pentru şcoală! Ghidul cuprinde şapte capitole care pornesc de la înţelegerea faptului că oraşul este un produs cultural, producător la rândul său de cultură. Tocmai de aceea, se impune înţelegerea câtorva caracteristici simple ale spaţiilor urbane în funcţie de epoca în care au fost construite şi până la conştientizarea drepturilor şi responsabilităţilor pe care cetăţenii le au în spaţiul public, pe scurt, cam tot ceea ce ţine de viaţa socială a oraşului. Printr-o extensie conceptuală şi aplicativă, putem spune că acest Ghid vine în cel mai potrivit moment, când oraşele din România trăiesc o frenezie a reconfigurării peisajelor urbanistice. E un moment în care hărnicia şi spiritul gospodăresc al autorităţilor locale ne fac să ne gândim dacă n-ar trebui să li se spună elevilor că e mai bine să aştepte mai puţin de la autorităţi, decât fac, în general, edilii care sunt cu gândul mai mult la viitoarele alegeri locale, în timp ce elevii abia aşteaptă să răsfoiască Ghidul de Educaţie Urbană! Dacă stăm să ne gândim bine, prin ceea ce trecem astăzi, cred că toţi ne-am dori mai puţin zgomot şi mai multă consultare despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru. De pildă, nu eşti întrebat în ce culori se pictează cartierul sau cum se întâmplă că un cartier liniştit, oarecum monocrom, devine o favelă veselă fără consultarea locuitorilor! De aceea, merită să te întrebi, cum să devii un cetăţean mai bun? Să amintim că încă din anul 2009, Asociaţia “Komunitas” începea primele proiecte de Educaţie urbană din România, adresate elevilor de gimnaziu şi liceenilor, prin aceasta urmărindu-se promovarea Educaţiei urbane ca o îmbinare a unor elemente specifice mai multor discipline: antropologie urbană, educaţie vizuală, participare publică, urbanism.

Datorită Educaţiei urbane, o veritabilă “Lecţie de viaţă” civilizată

Să fim înţeleşi pe deplin, oraşul este un spaţiu educaţional complex, dar mai este şi o reprezentare a acţiunilor tuturor cetăţenilor, nu doar a administraţiei, de aceea, devine foarte important ca procesul de educaţie să înceapă de cât mai timpuriu, ca oamenii să înţeleagă şi să participe activ la această viaţă urbană, să aibă pretenţii, să ştie ce să aprecieze la un monument istoric, de ce trebuie să-l respecte, să ştie cum să se poarte în oraş, ce să ceară administraţiei, când să se certe cu ea şi, totodată, în clipa în care cineva vrea să construiască ceva, să înţeleagă că există un interes general, că dacă avem o proprietate a noastră, nu putem face orice pe această proprietate, întrucât trăim într-o comunitate care s-a constituit în decursul vremii! Desigur, în ceea ce-i priveşte pe elevi, poate că aceştia sunt încântaţi de perspectiva unei noi materii care îi va învăţa să-şi negocieze mai bine poziţia de cetăţeni! În ultima vreme, copiii şi tinerii noştri, nu mai au timp să iasă în natură, să vadă că există şi altceva în afară de calculator. Într-o perioadă în care toată lumea se bazează pe electronică, noi căutăm o alternativă a motivaţiei comportamentale, iar în acest sens, credem că manualul e o idee foarte bună, pentru că îi ajută pe tineri să se cunoască pe ei înşişi, prin ceilalţi membri ai comunităţii de viaţă. Mai credem că este necesar ca prin intermediul manualului, să se inducă individualizarea şi diversificarea spaţiului urban, respectând un stil adecvat vârstei, asigurându-i fiecărui elev o instruire în propriul spaţiu şcolar. Poate că oamenii maturi vor fi încântaţi când vor constata că într-un mod civilizat şi decent, elevii au înfrumuseţat cu carioca fotografiile unor zone din oraş, că adolescenţii au schimbat faţa oraşului, iar cele mai interesante activităţi au fost, de departe, intervenţiile în spaţiul public, deoarece elevii au îmbrăcat gardurile şcolilor în graffiti, au construit băncuţe, au amenajat curtea unei şcoli cu mobilier din lemn şi plante, au transformat aspectul unui parc din rău famatul cartier mărginaș “Meteor” sau mai ştiu eu care, prin cultivarea gustului frumosului readucându-l la viaţă. Toate acestea se pot întâmpla datorită Educaţiei urbane, o veritabilă “Lecţie de viaţă” civilizată, care-şi propune să schimbe mentalităţile oamenilor despre ceea ce înseamnă să fii cetăţean într-un oraş civilizat! Nutrim convingerea că Manualul trebuie să permită ca elevul să fie tratat drept subiect al Educaţiei sau drept propriul său educator, deoarece prin el sunt finalizate toate eforturile instruirii. Elevul trebuie obişnuit să înveţe singur să preţuiască mediul de viaţă urban, să fie considerat un partener activ şi responsabil al procesului de învăţământ, un “actor” cu care factorii de decizie, autorităţile locale, să coopereze într-un spirit de respect şi ajutor reciproc!

Profesor, Vasile Gogonea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here