Am decis ca să reluăm o temă care mereu revine în atenţia factorilor de decizie şi a mass-media din ţara noastră, ea căpătând aspecte îngrijorătoare în ultima vreme, fie din cauza nepăsării cu care a fost privită şi tratată în ultimii ani, fie datorită amploarei pe care o capătă fenomenul respectiv, prin ceea ce se arată a fi numărului tot mai mare de cazuri petrecute în incinta sau în preajma unităţilor de învăţământ!
Am ataşat “semnul mirării” lângă expresia Doamnei Ministru, Ecaterina Andronescu, datorită nedumeririi pe care o stârneşte o astfel de afirmaţie, pentru că în realitate, considerăm că se impune a fi pus cu un temei justificat “semnul întrebării” şi al căutării răspunsurilor grave, dar necesare, pe care le implică faptul că şcoala pare să fi devenit un “incubator” al actelor de violenţă verbală şi de violenţă fizică în care sunt implicaţi tinerii!
“Relaţiile agresive la nivelul întregii societăţi se reflectă şi în şcoală”
Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat cu aproape o săptămână în urmă că agresivitatea şi violenţa pe care elevii le manifestă sunt dincolo de instituţia numită şcoală, dar tot domnia sa consideră că poate ar trebui să fie introduse la orele de dirigenţie şi “lecţii de educaţie, de toleranţă, de solidaritate cu colegii”, iar după ce a fost întrebată despre cazul unui elev înjunghiat în faţa unei şcoli în Voluntari, s-a arătat extrem de îngrijorată “până dincolo de limita normalului” de acest fenomen ce pare a fi scăpat de sub control. Ea apreciază că va trebui să discute cu colegii din Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru a vedea ce măsuri se mai pot lua în continuare pentru creşterea gradului de securitate în şcoli. Dintr-un început, vom insista mai mult asupra opiniilor Doamnei Ministru, un om cu mare experienţă în conducerea Educaţiei, pentru a putea dezvolta mai mult subiectul nostru de astăzi, mai ales că atunci când afirmă tranşant că “După părerea mea, relaţiile acestea extrem de agresive la nivelul întregii societăţi se reflectă şi în şcoală. Şcoala nu este un turn de fildeş, şcoala este o instituţie din societate şi ea probabil că adună bunele şi relele din societate”, Doamna Andronescu spune prea puţin, când afirmă doar că asemenea acte “se reflectă şi în şcoală”, când în realitate ele se transferă din spaţiul social în curtea şcolii şi chiar în clasă, aici căpătând nişte dimensiuni pe care şcoala nu le mai poate contracara, dar în acelaşi timp “incubând” forme şi modalităţi de manifestare care depăşesc orice imaginaţie prin cruzimea lor! Acesta este un semn al debusolării şi al degradării comportamentului tinerilor, mai ales la nivelul unor şcoli gimnaziale şi al grupurilor şcolare care devin veritabile pepiniere ale faptelor antisociale! Atunci când se apreciază că agresivitatea elevilor se manifestă dincolo de şcoală, dându-se ca exemplu faptul că o elevă a agresat pe o alta într-un parc, nu eludează responsabilitatea şcolii, pentru că acel conflict s-a născut în şcoală şi s-a acutizat prin violenţă verbală în spaţiul şcolar, iar acolo, în parc, nu se produce decât deznodământul!
“Se pare că am ajuns într-un moment extrem de sensibil şi extrem de grav”
Ca un reformator care face mereu trimitere la Legea Educaţiei, Doamna Ministru poate fi “citită” dincolo de cuvintele pe care le spune, atunci când ne atenţionează asupra vulnerabilităţii evidente a unui sistem suprasaturat de ingerinţele politicului şi de instabilitatea pe care o induce “avalanşa” deciziilor politice! Să o “citim” pe Doamna Ecaterina Andronescu, mai ales atunci când afirmă că: “Este dincolo de instituţia numită şcoală această agresivitate pe care elevii o manifestă. Poate să încercăm în şcoală să introducem lecţii de educaţie, de toleranţă, de solidaritate cu colegii, nu de agresivitate. Mi se pare că am ajuns într-un moment extrem de sensibil şi extrem de grav din punct de vedere social. Cred că trebuie să luăm măsuri generale, sunt mai degrabă măsuri educative. Pe de o parte, vom întări pedepsele şi le vom aspri pentru elevii care se poartă într-o asemenea manieră în şcoală şi va trebui să găsim nişte şcoli care să-i reformeze şi să-i readucă la situaţii normale, trebuie să întărim şi relaţia cu părinţii şi să încercăm să sensibilizăm şi alte structuri din societate, cum ar fi ONG-urile”, dar, aici apare “semnul întrebării” prin următoarele modalităţi de interpelare publicistică: Oare, este chiar dincolo de instituţia numită şcoală această agresivitate pe care elevii o manifestă? Iar, când resursele financiare sunt aşa cum sunt, când programa şcolară se dovedeşte atât de stufoasă şi de supraîncărcată cu atâtea “reziduuri educaţionale”, cum ar putea fi derulate “lecţii de educaţie, de toleranţă, de solidaritate cu colegii” într-o societate în care educaţia este tratată ca o “sclavă Isaura”, în care toleranţa este “zero” şi în care solidaritatea acutizează doar spiritul de “gaşcă” dominat de patima banilor? Nu de “măsuri generale” avem nevoie, Doamna Ministru, ci, de măsuri concrete, practice, cu un pronunţat caracter educativ, care să se bazeze pe modele acceptate de către tinerii care au aşteptări legitime, nu acelea care sunt desprinse din scenele de scandal sau din tabloidele cu parfum comercial! Nu ştiu dacă întărirea pedepselor şi înăsprirea lor poate evea efecte pozitive, nici măcar pe termen scurt, iar şcolile capabile “să-i reformeze şi să-i readucă la situaţii normale” pe tineri sunt dincolo de instituţia pe care domnia voastră o coordonaţi prin funcţionarii ministerului! Întărirea relaţiei cu părinţii este o cale care trebuie urmată, e foarte adevărat, ca şi relaţia cu ONG-urile, dar multe dintre manifestările de acest fel se reduc doar la sintagma: “veni, vidi”, iar cuvenitul “vici”, adică, “am învins” devine doar un pretext pentru a trece la bilanţul triumfalist o nouă acţiune care completează “impresia” şi întăreşte…expresia! Doamna Ministru, cred că dumneavoastră înşivă sunteţi persoana îndreptăţită care spune adevărul crud şi de necontestat: “Mi se pare că am ajuns într-un moment extrem de sensibil şi extrem de grav din punct de vedere social”, iar acest adevăr defineşte starea de fapt a societăţii româneşti actuale şi nivelul educaţiei sale!
Cazuri tot mai dese de violenţă petrecute de la începutul anului şcolar!!??
Iată că în ultimul moment, cazul elevului înjunghiat la o şcoală din Voluntari, la care am adăuga şi cazul elevului de 14 ani, care a fost înjunghiat cu un cuţit în spate şi în burtă, cu două zile în urmă, de către un adolescent de 16 ani, care abandonase şcoala de ceva vreme, evenimentul petrecându-se în apropierea unei şcoli din localitatea Leordeni, judeţul Argeş, au determinat-o pe ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, să propună schimbarea regulamentului şcolar, pentru ca elevii să fie mai bine păziţi. Desigur, nu doar cazurile amintite impun schimbarea regulamentului, măsura fiind luată şi ca urmare a cazurilor tot mai dese de violenţă petrecute de la începutul anului şcolar şi până acum. În prezent, fiecare şcoală are propriul regulament şcolar care se bazează pe cel adoptat la nivel naţional în 2005, prin care elevul are obligaţia să vină zilnic la orele de curs şi să respecte personalul didactic şi nedidactic, dar şi colegii de clasă şi pe cei din şcoală. De asemenea, prevede ca elevii să aibă un comportament adecvat la toate activităţile şcolare şi extraşcolare, în pauze, şi în drumul de la şi spre şcoală. Elevii sunt obligaţi să închidă telefonul mobil în timpul orelor de curs, să respingă materialele cu caracter obscen, să nu fumeze sau să consume băuturi alcoolice şi droguri. Ei sunt atenţionaţi să nu folosească arme şi petarde, dar şi să evite provocarea pagubelor şi a violenţei de orice fel, precizări care se rezumă doar la generalităţi! De altfel, Ministrul Educaţiei a declarat recent că a discutat cu Ministrul de Interne, iar şcolile vor fi mult mai bine păzite de poliţişti şi jandarmi, dar considerăm că este binevenită măsura urgentă ca regulile pentru comportamentul elevilor să se schimbe cel mai târziu la începutul lunii noiembrie. Spre exemplu, iată, în mod concret, se va schimba în principal modul în care se va face accesul în şcoală, iar instituţia va fi păzită mult mai strict, deoarece chiar persoanele care au treabă în şcoli, vor fi însoţite pe timpul vizitei şi monitorizaţi cu atenţie. Doamna Ministru crede că “trebuie să avem nişte reguli foarte precise. De exemplu, eu nu aş lăsa nicio persoană străină să se plimbe singură prin şcoală. Aş cere profesorului de serviciu să însoţească persoana respectivă acolo unde are treabă. Apoi, la sfârşitul întrevederii, acelaşi profesor de serviciu ar conduce spre ieşire vizitatorul. Mai mult, în timpul orelor, poarta ar trebui să rămână închisă”, a precizat ministrul Educaţiei, preconizând ca toate şcolile să adopte măsurile propuse, pentru că acum nu toată lumea respectă cu stricteţe paza în şcoli. De la nivelul Ministerului Educaţiei şi în colaborare bazată pe parteneriat cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, să se găsească soluţii pentru stoparea violenţei!
O schimbare a regulamentului şcolar, nu face decât să aducă linişte în şcoală
Noul regulament al elevilor prevede ca fiecare şcoală să aibă profesori de serviciu care trebuie să însoţească persoanele străine care intră în unitatea de învăţământ cu diverse probleme, iar poarta şcolii să rămână închisă pe toată durata orelor de curs. Să nu trecem prea uşor peste faptul că înşişi reprezentanţii elevilor susţin că au cerut Ministerului Educaţiei, încă din luna februarie, să facă parte din comisia naţională antiviolenţă în şcoli, înfiinţată anul acesta de fostul ministru Liviu Pop, dar până acum nu au primit niciun răspuns!?? Elevii se pronunţă deschis şi cu mult curaj, afirmând următoarele: “Doamna ministru susţine această idee a profesorilor de serviciu, dar noi propunem ca pe fiecare etaj să existe un profesor de serviciu. Pentru că unul singur nu poate şti tot ceea ce se întâmplă în toată şcoala. Pe lângă aceştia, ar trebui să existe în continuare elevii de serviciu, care să înregistreze persoanele şi care să le îndrume către cancelarie”, a spus Andrei Petre, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, cel care merge cu propunerile “până sus”, cum s-ar zice, considerând că unul dintre membrii acestui forum naţional să facă parte chiar “din comisia naţională antiviolenţă, pentru că aşa am putea interveni, mai ales că noi ştim cel mai bine ce fac elevii”, a argumetat şeful elevilor. Andrei Petre mai spune că paza în şcoli trebuie asigurată de poliţişti şi jandarmi, dar, ”E foarte important ca paza să nu fie plătită de elevi şi părinţi. Pentru că în acest fel, unele şcoli rămân nepăzite. Noi, mai vrem ca ministerul să oblige toate şcolile să aibă ecusoane, pentru că astfel elevii şi bătăuşii vor fi identificaţi mai uşor. În plus, noi propunem ca atunci când există cazuri grave de violenţă, elevii respectivi să meargă la psiholog pentru consiliere”, a precizat Andrei Petre! Minunate cuvinte şi un punct de vedere demn de a fi luat în seamă de către cei în măsură să contracareze agresivitatea şi violenţa în şcoli! Se preconizează ca prin noul regulament să se pună accentul pe înăsprirea pedepselor legate de violenţa în şcoli, iar orice nouă schimbare în bine a regulamentului să aducă şi un număr mai scăzut al actelor de violenţă în şcoală. La rândul lor, părinţii de la Asociaţia Naţională a Federaţiilor de Părinţi susţin că orice schimbare a regulamentului şcolar nu face decât să aducă linişte în şcoală. Se pare că “actualul regulament şcolar nu prevede pârghii pentru ca profesorii să poată interveni în violenţa dintre copii. Cel mult, poate să stopeze violenţa, dar numai atât”, a spus Mihaela Gună, preşedintele asociaţiei de părinţi de la nivel naţional, ea considerând că părinţii nu au fost invitaţi să facă parte din comisia naţională antiviolenţă, iar “Noi am aflat de o comisie antiviolenţă în şcoli abia după ce a fost înfiinţată, şi din această comisie lipseşte tocmai părintele care ar trebui să ştie ceea ce se întâmplă în şcoală”, a mai spus Mihaela Gună. Ea a mai spus că părinţii propun ca parteneriatul dintre familie şi şcoală să fie pus în practică prin măsuri concrete.
Profesor, Vasile GOGONEA
