Ecaterina Teodoroiu – una dintre cele mai importante figuri feminine din istoria României

Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu), a fost o eroină a Armatei Române din Primul Război Mondial, fiind supranumită „Eroina de la Jiu” și una dintre cele mai importante figuri feminine din istoria României.

Actul de naștere al Cătălinei Toderoiu
Cătălina Toderoiu s-a născut la 14 și nu la 16 ianuarie 1894, în localitatea Vădeni (astăzi parte a municipiului Târgu-Jiu), judeţul Gorj. Actul de naștere al Ecaterinei Teodoroiu, în realitate Cătălina Toderoiu, a fost depus spre păstrare permanentă la Direcția Județeană Gorj a Arhivelor Naționale, fiind într-o stare bună de conservare, de către Primăria orașului Târgu-Jiu, oraș ce înglobează în prezent fosta comună Vădeni. Prin acest document se atestă nașterea în ziua de 14 ianuarie 1894 a Cătălinei Toderoiu, fiica lui Vasile Toderoiu, de 34 de ani, și Elena Toderoiu, de 27 de ani, de profesie agricultori, domiciliați în comuna Vădeni, judetul Gorj. „Facem mențiunea că data nașterii este 14 ianuarie și nu 16 ianuarie, așa cum este menționată de diverși biografi, data de 16 ianuarie 1894 fiind în realitate data când a fost înregistrată nașterea în registrul de stare civilă”. Deosebit de importantă este mențiunea făcută pe marginea unuia dintre cele două exemplare ale actului de notarul comunei, Vasile Manta, cu cerneală verde, în urma decesului eroinei: „22 August 1917 – Moartă în luptele de pe frontul Mărășești-Oituz cu gradul de sublocotenent”.

Pregătirea profesională a Cătălinei
De mică a avut aplecare către învățătură. Când a sosit timpul să meargă la școală, Ecaterina nu a vrut să rămână acasă ca frații ei sau ca alți copii din sat. Sprijinită de mama sa, care se mândrea că are o fată cu multă dragoste de carte, a devenit elevă. Clasele primare le-a urmat la Vădeni, apoi la Târgu-Jiu, iar în vara anului 1916 și-a terminat studiile la un liceu din București. Prima participare a ei la viața militară a fost consemnată în 1913, când, deși era elevă în anul V de liceu, s-a înscris ca cercetașă în asociația cercetașilor români, Cohorta „Pastorul Bucur” din București, iar din 1914 era cunoscută ca bună cercetașă în cohorta gorjeană de la Târgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanței.

Activitatea de voluntară în Armata României
După intrarea României în război, la 15 august 1916, a fost întâlnită adesea la spitalul din Târgu-Jiu, acordând îngrijiri răniților, printre care s-a aflat și fratele său mai mare, Nicolae. Pentru Ecaterina, moartea fratelui său a reprezentat convingerea că războiul nu este o joacă, ci conștiința jertfei supreme. După mai multe încercări de a participa pe front ca soldat activ, de fiecare dată spunându-i-se că locul ei este în spital, Ecaterina a hotărât să plece pe câmpul de bătălie. Comandanții au cedat insistențelor ei și au primit-o să lupte alături de ostași, ca soldat voluntar.
Pe 14 octombrie 1916, în timpul primei ofensive germane peste Munții Gorjului, cercetașa Ecaterina Teodoroiu a luat parte alături de populația civilă, cercetași și o companie de milițieni la luptele de la Podul Jiului, concurând la respingerea atacului unei companii bavareze inamice.
La începutul lunii noiembrie, când frontul ce parcurgea traseul Târgu-Jiu, Dănești, Florești, Rășina, Peșteana, Tunși, Ecaterina a fost luată prizonieră și dusă la Cărbunești de unde a scăpat, împușcând santinela de pază, dar a fost rănită ușor. Acest lucru a îndârjit-o și mai mult.
A revenit pe câmpul de luptă unde a devenit tot mai activă și la Bărbătești a fost rănită ușor la picior. În luptele din 6 noiembrie 1916 din apropiere de Filiași, un obuz i-a fracturat tibia și coapsa stângă, urmând o perioadă în care a trecut prin mai multe spitale: la Craiova, București și la Spitalul „Regele Ferdinand” din Iași. Cu prilejul vizitei reginei Maria la spital, aceasta a recompensat-o cu 400 lei lunar, iar Regele Ferdinand i-a acordat gradul de sublocotenent (prin Decretul nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917), pentru a-i conferi autoritate în fața trupei.
Pentru faptele sale de arme, Comandamentul Marii Legiuni a Cercetașilor i-a decernat Ecaterinei Medalia „Virtutea Cercetășească” de aur, iar prin Înaltul Decret nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917, la propunerea ministrului secretar de stat la Departamentul de Război nr. 12678 din 10 noiembrie 1916, „domnișoara Teodoroiu Ecaterina din Legiunea de Cercetașe „Domnul Tudor” a fost distinsă cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa a II-a pentru vitejia și devotamentul ce a arătat pe câmpul de luptă, s-a distins în toate luptele ce Regimentul 18 Infanterie a dat cu începere de la 16 octombrie 1916, dând probe de vădită vitejie, mai ales în luptele ce s-au dat la 6 noiembrie 1916, în apropiere de Filiași. A fost rănită de un obuz la ambele picioare’”.
În spitalul de la Iași, eroina s-a refăcut spre mijlocul lunii ianuarie 1917, după care și-a reluat locul pe front, continuând să lupte cu vitejie împotriva inamicului. Ofensiva din Moldova a fost pregătită cu mult tact și pricepere, dar au urmat zile de front foarte grele pentru ostașii români. Încurajați de exemplul Ecaterinei mereu în fruntea plutonului său, soldații români rezistau atacului crunt al inamicului. La 4 august 1917, Ecaterina a plecat împreună cu camarazii săi pe front, îmbrăcată în uniforma de sublocotenent și echipată cu armă, raniță, cartușieră, grenade și sacul de pesmeți. În pofida drumului anevoios, a mărșăluit alături de soldați, iar în 20 august regimentul și-a ocupat pozițiile în tranșeele de pe Dealul Secului.
Miercuri, 22 august, unitățile române au fost atacate prin surprindere de trupe din Regimentul 40 Rezervă german. În timpul luptei, sublocotenenta Ecaterina Teodoroiu a fost ucisă de două gloanțe de mitralieră pe Dealul Secului-Muncel și a căzut, cu eroism, la datorie.
În Darea de seamă asupra operațiunilor executate pe zile, conform Jurnalului de operații din perioada 1 ianuarie – 15 septembrie 1917, generalul Ernest Broșteanu, comandantul Diviziei a XI-a, consemna: „Brigada 21 Infanterie. În cursul zilei de 22 august a.c., până la ora 21.30, pe tot frontul a fost acalmie completă, întreruptă foarte rar de slabe focuri de artilerie. În acest timp s-a încercat a se face mai multe recunoașteri. La Regimentul 42/66 aceste recunoașteri n-au reușit a înainta din cauză că inamicul, avantajat de situația dominantă ce are, a tras asupra acelor patrule; asemenea și la Regimentul 43/59 patrulele au fost oprite de focurile de mitraliere. La ora 21, inamicul a început un atac prin surprindere, cu patrule mari care s-au apropiat de tranșeele Regimentului 42/66 și 43/49. Inamicul s-a servit pentru atacul său mai ales de grenade de mână și mitraliere, în timp ce bombardiere de tranșee au tras asupra regiunii rezervelor noastre. Atacul a fost pe deplin respins la ora 21.30, producând pierderi inamicului prin focuri de mitraliere, grenade de mână și baraj de artilerie. În această luptă am pierdut pe eroina noastră, voluntara Ecaterina Teodoroiu, care a căzut vitejește în capul plutonului ei, îmbărbătându-și soldații”.
La 23 august, Ecaterina a fost citată prin Ordinul de Zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, comandat de colonelul Constantin Pomponiu: „În timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său lovită în inima ei generoasă de două gloanțe de mitralieră voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt «Eroina de la Jiu» și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani. Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai Țării sale și i-a întrecut prin puterea cu care, înfrângând slăbiciunea femeiască, a știut să dovedească vigoarea bărbăției de trup și de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preț. Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu-Jiu, aceea care și-a desfășurat energia-i rară împotriva morții albe care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic pornește din nou în luptă cu un avânt renăscut, cu nădejdea că va contribui și ea la opera cea mare a revanșei, la a cărei pregătire a luat parte foarte activă, conducând instrucția. A căzut înainte de a ajunge la țelul acestei revanșe. Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: «Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!», are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi”.
A fost înmormântată cu paradă militară pe 23 august 1917, în valea Zăbrăuciorului, alături de căpitanul Dumitru Morjan, gorjean și el, căzut la datorie cu o zi înainte, în fruntea Companiei a 6-a. La căpătâi i-a fost ridicată o mare cruce de stejar, de către comandantul Diviziei a XI-a.
„Astfel a pierdut Regimentul 43/59 Infanterie aceasta fecioară inimoasă, vitează, demnă de moșii și strămoșii ei și ca o pildă atât pentru Regimentul cu care a luptat și și-a dat viața pentru apărarea și mărirea Patriei, cât și pentru toți românii și, în special, pentru femeile române, fiind unicul exemplu în istoria Patriei, ca o fecioară tânără să aibă atât de mare însuflețire să-și jertfească viața pentru pământul strămoșesc”, conchidea, la 10 mai 1920, în Memoriul său, colonelul Pomponiu. Cu această ocazie, Ministerul de Război a dispus ca Regimentul 43/59 Infanterie să primească numele eroinei Ecaterina Teodoroiu. În perioada 1959-1961, numele tinerei combatante din Primul Război Mondial a fost purtat de Regimentul 18 Mecanizat din Caransebeș.

Osemintele, strămutate la Târgu Jiu
Cu ocazia împlinirii a unui secol de la revoluţia populară condusă de Tudor Vladimirescu (1821), la cererea gorjenilor, autorităţile au decis realizarea unui monument în cinstea Ecaterinei Teodoroiu şi mutarea rămăşiţelor pământeşti ale eroinei la Târgu-Jiu. La patru ani de la moartea Ecaterinei, în 4 iunie 1921, osemintele acesteia au fost deshumate și transportate la Târgu- Jiu, unde, pe 9 iunie, au fost depuse în cavoul din fața Primăriei.În data de 5 iunie 1921 osemintele Ecaterinei Teodoroiu au fost aduse pe un afet de tun tras de 6 cai într-un ceremonial de o rară solemnitate, de la Poieni, comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea în Focşani. Detaşamente de la toate unităţile militare ale judeţului au întâmpinat şi au însoţit cortegiul cu 2 km înainte de intrarea în oraş împreună cu muzica regimentului 50 Infanterie. În lucrarea sa despre istoria orașului Focșani, I. M. Dumitrescu, povesteşte: „La sosirea carului mortuar, corurile şi muzica Regimentului 90 Infanterie, toate şcoalele au intonat în chip măreţ Imnul Regal. Cortegiul a străbătut Calea Cuza Vodă, strada Centrală, strada Mare, Bulevardul Carol până la Capela Militară, unde s-a depus sicriul cu osemintele”. La Capela Militară s-a organizat un pelerinaj unde cetăţenii şi reprezentanţi ai instituţiilor oraşului au depus flori și coroane. Pe data de 7 iunie, sicriul a fost îmbarcat într-un vagon special şi transportat către Tg-Jiu. În 8 iunie, Capitala țării a dat onoruri militare osemintelor eroinei sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, care străbătuseră traseul Focșani-București-Râmnicu Sărat-Buzău-Ploiești. În gările acestor orașe, vagonul național rezervat eroinei a fost întâmpinat cu pietate și recunoștință. În Gara de Nord, vagonul acoperit de flori și îmbrăcat în verdeață și în tricolor a fost primit de oficialitățile Capitalei, de numeroși bucureșteni.
La Târgu-Jiu reînhumarea s-a făcut la 9 iunie 1921 în faţa clădirii Primăriei şi a Bisericii Catedrale „Sfinții Voievozi” în cadrul unor funerarii naţionale. Ca un omagiu şi în semn de preţuire, sicriul i-a fost construit din oţelul unor tunuri capturate de la inamic. La festivitate a participat şi Octavian Goga, poet şi om politic, care a însoţit cortegiul funerar de la gară până la primărie. Acesta a rostit un emoţionant discurs.
Mausoleul sub care Ecaterina Teodoroiu îşi doarme acum somnul de veci, a fost ridicat mai târziu, între anii 1934 şi 1935 și a fost inaugurat la 8 septembrie 1935. A fost realizat de artista Miliţa Pătraşcu, o ucenică a lui Brâncuşi, şi este din travertin italian, cu dimensiunile 2,90 pe 1,60 metri şi înălţimea de 2,10 metri. Are forma unui sarcofag şi este aşezat pe un postament cu trei trepte. Sunt realizate în basorelief scene din viaţa şi activitatea militară a Ecaterinei. Astfel, pe fațada dinspre miazăzi apare un tablou care prezintă copilăria eroinei, în satul său natal Vădeni, iar pe latura opusă apare Ecaterina Teodoroiu salutată de cercetaşii din rândurile cărora a făcut parte. Celelalte două faţade o prezintă pe Eroina de la Jiu în război: pornind la atac şi la sfârşitul vieţii, când este purtată pe braţe de soldaţi spre locul de odihnă. Cele patru colţuri ale sarcofagului sunt „străjuite” de femei îmbrăcate în costum naţional, care ţin în mâini câte o cunună de lauri pentru faptele Cătălinei. La finele anului 2018, mausoleul a intrat în renovare generală, fiind demontat, bucată cu bucată, curățit și refăcut. Dezvelirea acestuia, după renovare, a avut loc la data de 14 ianuarie 2019, cu prilejul aniversării a 125 ani de la nașterea eroinei.
Se cuvine să spunem că, deși despre contribuția sa la Primul Război Mondial s-au scris nenumărate cărți, studii și articole, nimic din toate acestea nu poate reda la adevărata dimensiune spiritul său de luptă, patriotismul și puterea ei de sacrificiu. Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai țării noastre, iar pentru dragostea de țară, pentru faptele de vitejie și simțul rar al datoriei, prin care și-a îndeplinit ceea ce socotea a fi misiunea ei, chiar cu prețul jertfei supreme, să transmitem generațiilor viitoare cine a fost „Eroina de la Jiu”.
Lt. col. (rtr.) Gheorghe BUȘE, A.N.C.E.„R.M.” Gorj