E realism inflexibil?

418

Istoria nu fusese frustrantă pentru Jenica, dar aceasta are numai idoli falşi. Cele două epoci pe care le traversează fac ca din fetiţa curată care se juca cu barba călugărului şi fugea când o pupau băieţii de teamă ,,să nu rămână gravidă’’, să nu mai rămână nicio o urmă. Toate calitățile ei s-au topit în ,,aparenta’’ ambianţă a comunismului de la începuturi şi mai de apoi, ambianţă de frăţească împărţire a ceea ce avea fiecare. Aparentă…Şi aici sunt multe de discutat (dupa ,,comunism’’ Eugenia era o bătrână stearpă, dar cu o pensie, cei ce profitau de ea deveniseră miliardari). Dialogul se poartă firesc şi aflăm despre mediul comunismului de început, globalizatorul sentimentelor, trupurilor cu nurii, hoţul proprietăţilor de orice fel, inclusiv proprietăţii intelectuale. Istoria se scrie după 50 de ani de la evenimente. Poate romanul ,,Împotriva destinului’’să umple o parte neacoperită de ştiinţele istorice şi sociale? Da. ,,În secolul în care lumea încearcă să supravieţuiască războaielor şi decăderii umane, avem nevoie de personaje care să ne salveze, prin exemplul lor pozitiv sau negativ’’. Stă scris pe coperta cărţii. ,,Omul este imposibil de desacralizat’’ şi astfel personajele, deşi negative, construiesc pe linia valorilor universale. Eroina ridică troiţe: ,,fac troiţe ca în Ardeal pe aici, pe la voi prin Oltenia, să-şi amintească lumea de Dumnezeu’’. Descrierea locului în care se desfăşoară: oraşele acestea cu locuitori în timpul săptămânii şi goale în weekend, locuitorii fiind ,,la săpat’’, cândva cu mii de locuitori. Exigenţa auctorială a VSM trasează linia destinului Jenicăi tot pentru a sluji demonstraţiei ,,Femeia este pieirea sau mântuirea patriei.’’ Dialogul se poartă firesc. Şi intriga (cu moartea copiilor) şi desfăşurarea acţiunii se sprijinã aproape integral pe consistenţa dialogului: personajele vorbesc fără încetare. Existã însă şi scene puternice, care compensează excesele discursivităţii facile, autoarea reușind sã comprime cele aproximativ 155 pagini ale romanului în doar zece scene:
-scena apariţiei ei pe lume
-scena fugii Jenicăi desculţă până la divorţul mamei ei de violator,
-scena morţii bunicului şi mamei
-scena de la medicul ginecolog
-scena colectivizării,
-scena dezvirginării,
-scena cunoaşterii soţului ei,
-scena avortului
-scena morţii unei femei care a făcut un avort,
-scena din baie.
Atâtea întâmplări din zona sexualităţii prin care trece eroina o plasează pe o orbită a celor ce ratează din viaţa lor marele și importantul capitol al iniţierii prin intermediul dragostei. Acesta lipseşte din viaţa tuturor celor care n-au răbdare să o aştepte şi oricum, ca şi eroina noastră, n-ar recunoaşte-o. VSM în romanul ,,Împotriva destinului’’ anulează observaţia generală a criticului gorjean Gheorghe Grigurcu că ,,femeia deşteaptă e egotică la culme … în lumea literară‘’. Victoria are o literatură imanentă, nu deasupra şi ne aduce în atenţie o proză nu egotică, ci din zona colectivului inconştient. Subiectul acestei scrieri de mici dimensiuni pare rupt din reţetarul literaturii de consum. Concret, ne confruntãm cu o tânără amorală, care trăieşte continuu împotriva destinului ei.Eugenia a fost principalul ei duşman şi recunoaşte: dacă toate femeile ar fi gândit egoist ca mine naţiile ar fi dispărut demult. Dar acestea sunt păcatele pe care le ispășesc eu de umblu din loc în loc şi nu-mi găsesc liniștea. Şi câţi ca Jenica? Că ai putea face din ţară încă o ţară: siguranţa zilei de mâine n-o avem, cu ce să mai hrănesc un copil când de-abia ne descurcăm noi? Cariera pe primul loc! De ce o familie monoparentală? Etc . Tot argumente antifamilie şi antimaternitate.

Împotriva destinului
Opera oricărui autor are o legătură directă cu preocupările lui din copilărie. Fie că este vorba despre înclinaţia sa către corespondenţă şi astfel spre prietenie (scriind mamei, prietenelor, rudelor apropiate ca mătuşa, verişoarele sau bunica) sau jurnal de confesare (începând cam de la 10-12 ani). Acestea sunt vehicule către literatură, cum s-a spus de atâtea ori. Căsătorindu-se la numai 20 de ani, universul casnic îi apare drept raiul pe pământ nu carceral, ca și cel al Hortensiei Papadat-Bengescu, de exemplu deoarece ea are copii şi soţ care îi apreciază înclinaţiile literare. Acest rai este climatul prielnic să scrie. Aici îşi permite să îşi aducă, hrănească, interogheze personajele dar după ucenicia epistolieră şi de jurnal, la 30 de ani, când VSM are o ,,problemă’’: este observată de către colegii de serviciu că scrie şi, plăcându-le caracterul moralizator al scriiturii ei, este ,,obligată’’ de aceştia să publice. Publică: ,,Spune-mi tot ce vrei’’, ,,Patru nopți și trei zile’’, ,,Monografia Bumbești-Jiu’’, ,,Împotriva destinului,, , ,,Omul fără frică’’, ,,Legende și povești din Bumbești’’, ,,Puma nu mai mârâie’’, ,,O altă lumină lină’’, volum ce conţine din nou ,,Împotriva destinului’’ şi ,,Răsfăţatul’’. De ce de două ori ,,Împotriva destinului’’? O parte din secretele epocilor rămân ascunse pentru criticii literari. Asta se datorează faptului că ,,nu punem întrebările corecte, cele la care poate răspunde istoria literară’’, spune Daniel Cristea-Enache. O întrebare la care răspundem uşor în ceea ce priveşte romanele VSM este: Cum au devenit ele posibile? Cum s-au născut? Răspunde profesorul autoarei de la Liceul Economic din Tg-Jiu absolvit de autoare: VSM vede problemele ce stau la temelia societăţii şi scrie prin ,,întrebări inteligente’’, un nou mod de a face nu interviuri, ci romane. Intervievându-şi personajele autoarea obţine destăinuirea unor episoade din viaţa trăită de acestea, dar rămâne, ,,o devoratoare de biografii evenimenţiale”. Exersarea din copilărie a scriiturii a înlesnit Victoriei Stolojanu- Munteanu să scrie o carte despre: schimbarea rolurilor sociale, celibatul, alternativele la familia tradiţională, vârsta medie de căsătorie, vârsta apariţiei primului copil, prioritizarea carierei, rara de 1/10 parteneri necăsătoriţi în raport cu cei divorţaţi. Întrebarea este de mare actualitate: ,,sacra famiglia’’ încotro? Este adevărat că epoca postmodernă aduce o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte căsătoria şi familia, ba chiar se poate vorbi de o criză a familiei contemporane. Sunt situaţii general valabile, personajul fiind aflat în pragul deciziei de a avea o familie sau un copil şi pilduitoare pentru mulţi alţii aflaţi în situaţii similare. Lecţia negativă a Eugeniei, pentru că ,, În secolul în care lumea încearcă să supraviețuiască războaielor și decăderii umane, avem nevoie de personaje care să ne salveze, prin exemplul lor pozitiv sau negativ’’ ne ajută să ajungem la un deznodământ logic, lipsit de suferinţă, dar după împăcarea cu destinul şi acceptarea a ceea ce primim de la acesta. Autoarea arată că Jenica este continuu împotriva destinului ei care continuă să-i dea cu amândouă mâinile. Eugenia refuză tot până în ultima clipă. Mulţumeşte-te cu ceea ce ţi-a dat soarta şi iubeşte cu adevărat pe acei cu care trăieşti! spunea M.Aureliu .,,Am cunoscut lumea, am iubit lumea şi am căutat în ea fericirea. Am căutat-o în aur, în viaţa luxoasă şi ușuratică, în satisfacerea egoismului, în încrederea unui prieten şi n-am găsit-o nicăieri. Fericirea n-am găsit-o decât în rugăciunea şi în slujba lui Dumnezeu.’’ Spunea P.Hermann. Prima maximă îi este străină Jenicăi. Aparent, dar numai aparent, cartea este despre a doua maximă. Dar nu este. Pentru că, deşi ,,însemnată’’ de credinţă de când era mică, ea este departe de aceasta. Prin intermediul Eugeniei, care vine la autoare în oraşul unde ,,nu este măcar un hotel să doarmă un străin care este în tranzit’’ să facă troiţe ca în Ardeal ,,pe aici, pe la voi prin Oltenia, să-şi amintească lumea de Dumnezeu’’. Printr-o artă poetică (moartea tinerilor din localitatea în care Eugenia ridică o troiţă) ce este şi intriga romanului, prezentându-ne nu ,,Cazul Eugeniţei Costea’’, ci al Eugeniei, autoarea ne sperie că prescripţia păcatelor dacă nu este pe şapte generaţii după noi, Eugenia neavând urmaşi, tot este: mor tinerii. Ar trebui să înţelegem astfel că noi, cei din preajma celor singuri şi care, prin prietenii şi mutualităţi să le determinăm orientarea spre familii. ,,Gura lumii’’ sau societatea trebuie să funcţioneze. Pentru Eugenia este prea târziu. Şi acum o întrebare retorică, dar care răspunde frământarilor actuale din societate, fapt ce ne-a determinat să vă prezentăm cartea ,,Împotriva destinului,’ a autoarei gorjene, Victoria Stolojanu-Munteanu: ce mai este familia?
C.P.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here