După-amiază de poezie, arte şi idei în Ziua Culturii Naţionale Române

112

DSCN0937Într-o superbă sală a Clubului Pensionarilor Peştişani, preşedinte Nicu Ştirbăţ, dar care aparţine viceprimarului Nicolae Nicolcioiu, la căldură şi cu toate ale unui veritabil cenaclu pe masă, sâmbătă am fost martorii unei întâlniri de neuitat.

În premieră, consătenii lui Brâncuşi au sărbătorit Ziua Naţională a Culturii Române, în chiar Ziua Eminescului, pe 15 ianuarie.

Gazde ospitaliere

DSCN0948Nu lipseau, pe fiecare masă, cafelele, oferite cu dărnicie de nea Nicu Ştirbăţ, sucuri, apă minerală şi fursecuri din partea gazdei ospitaliere reprezentată de Consilierul local prof. Ion Rădulescu. Care nici el n-a venit cu mâna goală, aducându-şi soţia proprie şi personală, pe bibliotecara Marieta Rădulescu. Care împreună cu bibliotecara Carmen Nicolcioiu, de la Şcoala generală condusă de prof. Ion Pavel, au prezentat două standuri de carte despre sculptorul Constantin Brâncuşi şi tomuri semnate de sărbătoritul Mihai Eminescu. Luceafărul poeziei de la a cărui naştere se-mplineau 161 de ani. Cunoscută de localnici drept „Casa Diana”, sala este o expoziţie permanentă etnografică şi sculpturală, cu lucrări de grafică ale artistului Gogă Nicolcioiu-Nixon şi mai multe coarne de cerb. Acelaşi care a sculptat, în lemn, aforisme precum „Veşnicia s-a născut la sat”(Lucian Blaga)şi altele. Graficianul autodidact i-a portretizat pe cei mai iluştrii bărbaţi pe care i-au dat Peştişanii, dar şi pe corifeii culturii şi istoriei neamului românesc.

Poetul motrean Olariuşi recitatorul rovinărean Modoran

Încă de pe la ora 11, viceprimarul Nicu Nicolcioiu m-a averizat să mă prezint la Clubul Penrionarilor. Sosiseră doi minunaţi şi grăbiţi iubitori de poezie. Din Motru, sosise poetul şi profesorul Romulus Iulian Olariu, autorul unor apreciate volume de versuri. Iar din Rovinari, ing. Romulus Modoran, amic şi fost coleg cu poetul târgujian Vasile Ponea. Pe care dragostea de poezie i-a adus să-l sărbătorească pe Eminescu la Peştişani. Finul cunoscător al vieţii şi operei lui Eminescu, profesorul şi poetul Olariu ne-a oferit o conferinţă extraordinară. Precum şi un recital din propria creaţie. Iar recitatorul de excepţie Modoran un recital complex început cu Poemul cordial, ultimul scris de regretatul Adrian Păunescu de pe un pat de spital. Apoi capodopera „Repetabila povară” a aceluiaşi Adrian Păunescu, „Luceafărul” şi „O mamă” de Mihai Eminescu, apoi „Scrisoare mamei” de Serghei Esenin şi „Pasărea cu colţ de oţel” a genialului Nicolae Labiş, dictată tot de pe un pat de spital. La auzul informaţiei că Mihai Eminescu şi-a făcut singurul concediu din viaţa sa la Floreşti, în Gorj, ca invitat al unui gorjean cu suflet mare, mi-am permis să intervin şi să ofer unele precizări necesare.

Mihai Eminescu, gorjean de-o vară, ascuns de cei care l-au omorât!

În vara anului 1878, Constantin Mandea, apropiat al poetului şi lider al partidului conservator l-a invitat pe Mihai Eminescu să petreacă un concediu la conacul moşiei sale din Floreşti. C. Mandea nu era gorjean, ci proprietarul unei moşii primită ca zestre a soţiei sale Zoia Bălcescu. Fiica sau urmaşă de-a boierului Barbu Bălcescu, ctitorul bisericii din Floreşti. La care oficia preotul Duţescu, bunic de-al poetului craiovean Mihai Duţescu. Toate aceste date le-a citit în excelenta monografie Mihai Eminescu, scrisă de pasionatul istoric literar şi profesor Liviu Poenaru. Acela căruia posteritatea îi datorează actualul Muzeu Mihai Eminescu, din Floreşti, cu existenţa căruia se laudă foşti şi actuali culturnici din Gorj. Un minunat muzeu memorial, închis în chiar ziua Eminescului şi de Ziua Naţională a Culturii Române. La Floreşti, poetul naţional s-a recreat dar a şi scris, trimiţând poemele sale la „Convorbiri literare”. Flăcău de 28 de ani, tânărul Eminescu a şi iubit-o pe „fata popii cea ocheşică”, aşa cum îi mărturisea prietenului Ion Slavici într-o scrisoare. De altfel, Mihai Eminescu se deplasa cu şareta sau cu trăsura de la Floreşti la Filiaşi, unde-şi făcuse o căsuţă poştală şi îşi primea corespondenţa la „Post restant”.

Dacă înainte de Revoluţie, istoricul literar prof. univ. dr. Nicolae Georgescu făcea notă discordantă şi prezenta argumente că Mihai Eminescu fusese ucis, iată că acum lumea literară este unanimă în susţinerea acestui omor. Inclusiv cel mai important critic al literaturii române contemporane Alex Ştefănescu susţine ipoteza conform căreia Luceafărului poeziei noastre i s-a tras sfârşitul de la serviciile secrete austriece şi de la Ohrana ţaristă. Profesorul Iulian Olariu ştia de existenţa unei societăţi secrete căreia îi aparţinea Mihai Eminescu. Încă de pe vremea studiilor la Viena, împreună cu alţii înfiinţase Asociaţia „Tinerimea Română”, care a hotărât sărbătorirea pe 4 iulie, la Putna, a lui Ştefan cel Mare. Desigur, serviciile secrete din Viena cunoşteau toate acestea, inclusiv de existenţa Societăţii secrete „Carpaţii”. Pe austrieci îi deranja condeiul ascuţit al gazetarului Mihai Eminescu, retrezirea conştiinţei naţionale a românilor din Transilvania, iar pe ruşi îi deranja cumplit influenţa scrierilor în proză şi în versuri asupra românilor de pe celălalt mal al Prutului.

Prof. univ. dr. C. Mircioiu afirmă: ”Om de ştiinţă şi poet naţional!”

Recunoscut ca mai prozaic, brădiceneanul Constantin Mircioiu este membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, dar şi al Academiei de Ştiinţe din New York. Ca profesor universitar în domeniul farmacologiei, dar şi al matematicilor, născut tot pe 15 ianuarie, ca şi Mihai Eminescu, ostenitorul pe tărâmul ştiinţelor a oferit în premieră o afirmaţie uluitoare. „Pe 15 ianuarie 1850 s-a mai născut şi Sonia Corvin Kovalevsk, cea mai mare matematiciană a lumii. Istoriografia susţine că ar fi fost o urmaşă a lui Matei Corvin. Oricum, Sonia Corvin Kovalevska se trăgea din înalta nobilime poloneză. Amândoi, şi Mihai Eminescu şi Sonia Corvin Kovalevska au oscilat toată viaţa lor între ştiinţă şi literatură”. Iar savantul Nicolae Iorga îl aprecia drept: „Un bun cunoscător al istoriei românilor”. De unde profesorul univ. dr. Constantin Mircioiu trage concluzia ”Mihai Eminescu este categoric un om de ştiinţă!”

Cei din urmă vor fi cei dintâi

Ca vedete ale manifestării au mai evoluat, prin recitaluri din poezia proprie sau dintr-a altor poeţi români Vasile Ponea, Ion Popescu Brădiceni şi, bineînţeles, poetul Ion Căpruciu, redactorul şef al Suplimentului literar MIRACOL DE IARNĂ. O apariţie editorială la care a muncit şi chiar a gândit universitarul Ion Popescu Brădiceni. Numai generosul Ion Căpruciu şi-a dat şi ultimul exemplar bibliotecii Peştişani şi participanţilor la manifestare.

Inedit a fost momentul poetic creat de hobiţanul Grigore Brâncuşi, un mare admirator al poetului Vasile Militaru. O lecţie de omenie surpriză ne-a produs pensionarul de 78 de ani Traian Roşca, despre care vom scrie cu un alt prilej.

În focul dragostei de idei a excelat venerabilul Lojii Masonice săteşti Hobiţa, Tănasie Lolescu. Descoperitorul unui mare secret al percepţiei diferite a lumii moderne vizavi de Mihai Eminescu şi C. Brâncuşi. „După părerea mea, Brâncuşi s-a exprimat într-un limbaj universal – al sculpturii, iar Eminescu în limba română. Fiecare este cel mai bun în domeniul lui.”

Ion Predoşanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here