Dumnezeu ne cheamă să urmăm Calea Împărăţiei Sale !

111

gogoneaÎn pericopa Evanghelică a Duminicii a doua după Rusalii sunt prăznuiţi Sfinţii Români, aducându-ne aminte că neamul nostru s-a născut creştin şi totdeauna şi-a păstrat credinţa cea adevărată prin acei sfinţi care au existat în fiecare veac.

Ştiuţi sau neştiuţi, cuvioşii în adâncă evlavie şi cuvioasele, martirii şi martirele, arhiereii şi voievozii, propovăduitorii şi apărătorii Sfintei Cruci, aceia care neîncetat au marcat istoria neamului nostru şi au adus dinaintea Lui Dumnezeu prinosul credinţei, ne înnobilează şi ne obligă deopotrivă ca neam creştin.

Tot în această Duminică, Sfânta Evanghelie ne arată că primii paşi făcuţi de Mântuitorul Iisus Hristos pentru întemeierea Bisericii deschid o etapă importantă care începe odată cu întruparea sau înomenirea Fiului Domnului, când firii Lui omeneşti se comunică şi se împărtăşeşte viaţa Sa dumnezeiască, parte a unui plan de mântuire a lumii, pe care Dumnezeu îl are şi care trebuie să devină o împreună-lucrare a Lui Dumnezeu cu oamenii.

Aşadar, prin chemarea Apostolilor se vede că Hristos Domnul pregăteşte menirea Bisericii, pentru că mai întâi El cheamă un grup restrâns de douăsprezece persoane care simbolizau şi cele douăsprezece seminţii ale poporului ales, iar apoi, aceşti apostoli vor forma nucleul credinţei dreptmăritoare.

„Veniţi şi vă voi face pescari de oameni”!

untitledBiserica lui Hristos Cel răstignit şi Înviat, întemeiată de El prin Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, ne revelează experienţa căutării sfinţeniei şi a primirii sfinţeniei de către oameni, iar, drept urmare, comuniunea sfinţilor din toate veacurile şi din toate locurile este în Împărăţia Cerurilor, prin „dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt”, fiindcă sfinţii sunt prietenii cei mai intimi ai Lui Dumnezeu şi cei mai buni dintre oameni. Prin menirea lor, sfinţii se dovedesc purtătorii dragostei Lui Hristos pentru lume şi sălaşul locuirii Sfântului Duh, care cu suspine negrăite doreşte ca orice om să crească duhovniceşte spre asemănarea cu Dumnezeu ! Biserica îi prăznuieşte pe aceşti sfinţi, întrucât recunoaşte în ei prezenţa Lui Hristos şi lucrarea Sfântului Duh, iar pomenirea lor nu poate fi nicidecum o ştirbire a cinstirii Lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, semnifică o preamărire a iubirii Sale pentru oameni şi a lucrării Lui de înălţare a omului spre frumuseţea şi viaţa veşnică. Domnul nu este minunat într-o singurătate şi într-o izolare perpetuă, ci este minunat întru sfinţii care se împărtăşesc şi se bucură de iubirea şi de slava Sa.

De aceea, Biserica dreptmăritoare mărturiseşte şi cinsteşte credinţa şi vieţuirea sfinţilor, întrucât omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic sfânt, pentru ca sfinţenia să însemne viaţa cea adevărată a omului sau împlinirea umanului. Să nu uităm că textul Evanghelic al acestei duminici ne prezintă alegerea primilor apostoli, două perechi de fraţi naturali: Andrei şi Petru, Iacob şi Ioan, cei care, fiind pescari şi câştigându-şi agoniseala prin pescuit, Mântuitorul îi cheamă să-L urmeze în propovăduirea Împărăţiei lui Dumnezeu propunându-le: „veniţi şi vă voi face pescari de oameni”, iar ei, lăsând toate, L-au urmat necondiţionat.

Omul poate răspunde afirmativ chemării Domnului!

0109-predica-iisusSă pornim de la premisa că fiecare om este ales şi are o misiune în lumea aceasta încărcată de dar şi de responsabilitate, de dor şi de smerenie, că el îşi va cunoaşte misiunea şi din suflet îşi va adânci menirea, conştientizând faptele sale şi răspunzând chemării Lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu îl cheamă potrivit puterii lui şi misiunii lui fireşti, iar omul poate răspunde afirmativ chemării Domnului, trăindu-şi viaţa sa în matricea în care L-a aşezat Dumnezeu, sau, păcătuind şi abătându-se, poate ocoli chemarea Lui Dumnezeu şi în acest fel se poate rata pe sine.

O asemenea Chemare va depăşi întotdeauna manifestarea vreunei nevoi umane, pentru că ea îl are în vedere pe om în rostul lui veşnic, dar, totodată, Dumnezeu, în chemarea Sa plină de îndemnuri, nu anulează înclinaţia esenţială a omului, vocaţia lui, ordinea vieţii lui. De aceea, le propune apostolilor „pescuitul de oameni” prin undiţa Duhului şi a Cuvântului plin de har, pentru că Dumnezeu ne îndeamnă şi ne cheamă la sfinţenie: „Fiţi sfinţi, precum Tatăl vostru cel ceresc Sfânt este”, semn că unicul izvor al sfinţeniei poartă Chemarea Duhului Sfânt care împărtăşeşte sfinţenia Sa oamenilor, pe măsură ce aceştia Îl caută pe Dumnezeu. La împlinirea acestei chemări, noi, românii, îi avem întâistătători şi pilduitoare exemple pe sfinţii români pe care îi prăznuim în Duminica aceasta: Sfântul Ioan Casian, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, Iosif cel Nou de la Partoş, Cuvioasa Teodora de la Sihla, Cuviosul Ion de la Prislop, Sfinţii Mucenici de la Niculiţel: Zoticos, Atalos, Filipos şi Camasis, Sfinţii Martiri: Constantin Brâncoveanu şi fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, Ianache sfetnicul, Sfântul Calinic de la Cernica şi alţii ştiuţi şi neştiuţi de noi, dar ştiuţi de Dumnezeu, în frunte cu Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul românilor.

Suntem un popor cu vocaţia sfinţeniei!

Da, suntem un popor al cărui temperament este preponderent contemplativ, adânc preocupat de cele cereşti şi de viaţa de dincolo de moarte, care a înscris în Sinaxarul Ortodoxiei nume de cuvioşi, mucenici, domnitori sau ierarhi mărturisitori şi apărători ai dreptei credinţe strămoşeşti, cei care au păstrat fiinţa şi credinţa neamului nostru, cei care s-au străduit în vederea organizării vieţii bisericeşti şi a luminării poporului, care prin jertfa lor au contribuit la păstrarea credinţei strămoşeşti, cuvioşi care s-au înălţat prin vieţuirea lor până la treapta sfinţeniei şi care au înnobilat trăsăturile neamului nostru. Sunt acei mucenici care au arătat că poporul nostru este într-o stare de jertfire continuă în vederea apărării valorilor creştineşti şi naţionale, iar toate acestea ne îndreptăţesc să ne bucurăm că facem parte dintr-un popor cu o vocaţie pronunţată a sfinţeniei şi cu un permanent simţ al veşniciei, cu o deosebită capacitate de a-şi înnobila viaţa puternic marcată de sărbători, de posturi şi de valorile creştinismului.

Prof. Vasile GOGONEA

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here