Memorialistica (cuvânt derivat de la memorial < fr. mémorial; lat. lit. memorialis) consemnează, mărturisește în scris o experiență de viață, pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă, dând naștere la o diversificată și bogată literatură sub forme diferite: memorii, amintiri, jurnal intim, corespondentă, care alcătuiesc un însemnat capitol al prozei cunoscut sub denumirea de memorialistică. În proza memorialistică sunt povestite întâmplări la care autorul a luat parte sau a fost doar spectator, stăpânit fiind de sentimentul trecerii vieții fără posibilitate de întoarcere; de aici și interesul documentar pe care îl prezintă povestirea acestor întâmplări. Străbătută de vibrare emoțională, proza memorialistică se alătură prozei literare, oscilând între proza propriu-zisă (istorică, științifică, filozofică) și proza artistică. Lucian Blaga definea memorialistica, ca pe o organizare „în spiritul libertății ceea ce destinul a organizat odată sub constrângerea împrejurărilor”. Critica literară a transformat memorialistica într-un puternic instrument de afirmare publică de la Eugen Lovinescu până la George Călinescu și de la Adrian Marino până la Niculae Gheran, chiar dacă memorialistica (ori biografismul) nu era încă un gen literar bine definit din punct de vedere teoretic, el fiind practicat în România de Nicolae Iorga şi de Garabet Ibrăileanu. Dar primul teoretician a fost George Călinescu, care, în Principii de estetică (1939, 1974), afirma primele idei coerente cu privire la metodologia genului ca parte a cercetării literare. Metodele lui Călinescu erau improvizate, epice, româneşti, memorialistica fiind, prin excelenţă, un gen literar şi nu unul ştiinţific. După anii ‘90, biografismul vine să definească noile romane-documentare (jurnale, memorii, autobiografii), constituind ceea ce s-ar putea numi o nouă estetică a autenticismului în cultura română contemporană, o estetică de integrare a operelor în viaţa de zi cu zi a cititorilor.
Cu alte cuvinte, biografismul transformă literatura într-un obiect care poate în continuare să intereseze societatea, literatura memorialistică cunoscând un „succes copios în ultimele decenii”, succes motivat de „recuperarea unor valori cenzurate sau alterate de ideologia vremurilor”. Profesorul Dumitru Gherghina, personalitate importantă a învățământului preuniversitar românesc, scrie cu pana specialistului avizat două volume de memorialistică, tomul al doilea apărând la Craiova în anul 2019. Pagini de memorialistică 2, O viață închinată școlii și cărții, 350 se pagini, debutează cu două citate celebre: „Timpul este focul în care ne ardem cu toții existența” (Friedrich Nietzsche) și „Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul”(Nicolae Iorga).
Prefața cărții este întocmită riguros de rădineșteanul octogenar Marin I. Arcuș, dascălul care a iubit din toată ființa școala, instrucția și educația tineretului, arta, muzica și istoria locală. Volumul cuprinde Cuvântul înainte al autorului, Drumul vieții, apoi fondul memorialisticii gherghinene, O viață închinată școlii și cărții, în patru părți: Gânduri și opinii despre cărțile mele, Cartea de literatură beletristică, Critică și istorie literară, Publicistica.
Instructive și educative sunt dezbaterea dificultăților limbii române, problemele vocabularului în școală, operele fundamentale ale literaturii române, limba română contemporană. În partea a II-a este abordată cartea de literatură beletristică (volumele de poezii Nostalgii tardive, Confesiuni de-o clipă, Diamantele inimii, Cântec în amurg, Florilegiu), proza (Hai-hui printre amintiri, Între pământ și cer și paginile de memorialistică). În partea a III-a, Critică și istorie literară, prezintă studii, eseuri, cronici, recenzii despre Ion Popescu-Sireteanu, Violeta Motoc, Marin I. Arcuș, Constantin Ungureanu etc. În partea a IV-a, Publicistica, amintește studii, articole, recenzii, eseuri, note publicate în reviste de specialitate, de informare și cultură didactică în care analizează problematica intelectualilor și a emisiunilor locale, exprimarea corectă, compozițiile, gramatica, fonetica, dialectologia și ortografia în școală, familiarizarea elevilor cu noțiunile de teorie literară, Amintește de profesorii Mihail Strajanu, dascăl de vocație și animator cultural, Gheorghe Sinescu, profesorul și scriitorul, centenarul mișcării Dada (2017), studii referitoare la limba și stilul poeziei lui Marin Sorescu etc. Dumitru Gherghina a înființat la Craiova Editura Didactica Nova (1993), tipărind revista cu același nume, unică în spațiul românesc cu priză deosebită asupra lumii școlii românești. Pentru întreaga sa activitate, Dascălul aproape nonagenar Dumitru Gherghina a fost omagiat de Marin I. Arcuș, Ștefan Dumitrescu, Constantin Ungureanu, Marin Popescu Diculescu, universitarul craiovean Vali Ilie, Cristiana Stanciu, Mioara Mitcu, Mihaela Furnică, Emil Antonie etc.
Prin Pagini de memorialistică 2, prin întreaga sa activitate didactică și literară, dascălul și scriitorul vâlcean Dumitru Gherghina reprezintă un reper în învățământul preuniversitar românesc și ne aplecăm cu venerație în fața dumnealui, urându-i viață lungă, cu sănătate și noi apariții editoriale. Citiți Pagini de memorialistică 2, poezia și proza gherghineană și veți fi mai bogați sufletește, experiența dumneavoastră de viață căpătând noi sensuri și valențe!
Profesor, Gheorghe Sinescu
