Duminică, în prima zi la Valea Mare (I)

259

Mărgăreta se sculă cu noaptea în cap şi, în vârful picioarelor, să nu facă zgomot, se apucă de treburile gospodăriei. De pe cuierul din tindă îşi luă îmbrăcămintea de purtat pe-afară, dădu jos cămaşa de noapte, se îmbrăcă într-o bluză curată şi o fustă colorată cu flori negre şi, încălţată în cauciuci, merse jos la bucătărie, să se spele în spatele căşii, cum zicea ea, pe ochi şi pe sub braţ. Era preocupată să nu-i miroase cumva urât copilului. Se făcuse el om, dar pentru ea era tot copil şi nu mai putea de drag şi dor când îi scria, dar mai ales acum, că a venit pe acasă!

Pregăti boabele pentru orătănii, lăturile pentru porc, le ostoi şi mulse vacile, ca să fiarbă laptele până se scoală băiatul, c-a venit târziu azi-noapte de la soru-sa şi cumnatu-su. L-a auzit când a venit, că nu dormea, dar n-a zis nimic să nu se ia cu taina, că… s-alegea praful de noapte! I-a zis fie-sa şi ei să vină cu Petrică la ea, dar ştia bine ce-o aşteaptă acolo şi a rămas cu treburile ei de acasă, şi bine a făcut. Nu-i ardea ei de chefuit noaptea, ca la târg, când a doua zi ai atâtea pe cap! Mai avea de fiert şi două cazane de prune, care, dacă le mai ţine şi nu le face, se acresc şi poate să le arunce. Când a ridicat capacul de pe butoiul cu borhot a văzut că nici rostocuţe nu mai sunt. Păcat de muncă şi de Dumnezeu, că-s bani!… Ea nu face pişoarcă de rachiu ca alţii, ştie ea cine!, dar îs neamuri d-ale ei şi tace. E duminica, dar n-are ce se face şi speră s-o ierte Dumnezeu că face ţuică în zi de sărbătoare. Crăcănel, cântăreţul, a zis că făcutul cu cazanul nu-i păcat şi ea speră să fie aşa! Să coşi cămeşi, să ţeşi la război e păcat, că faci lucruri care le porţi pe tine şi pot aduce nenoroc. Ţuica o bei şi o slobozi repede. Atunci unde-i păcatul? gândea Mărgăreta, trebăluind prin casă. Aţâţă focul pe vatră, puse laptele în ceaun, scoasă din garniţă o strachină de bucături, de muşchete fript şi cârnaţi păstraţi de la Crăciun, mai luă dintr-un cuibar nişte ouă, ce mai găsi, că au înţărcat şi găinile. Mai avea câteva într-o cotovaică, dar dacă le termină o să ceară cu împrumut de la Floarea lui Nicolae, că-i singură şi are şi ea găini multe, că anul ăsta a avut mersoarea bună la cloţe.
Ion C. Gociu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here