DUMINICA A III-A DUPĂ RUSALII

1236

GRIJA VIEŢII
„Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei VI, 24)
Cuvântul ,,mamona”, în limba pe care o vorbeau iudeii pe vremea Mântuitorului, însemna: comoară, avuţie, precum şi domnul bunurilor materiale, adică potrivnicul lui Dumnezeu. Ne punem întrebarea: dacă avem avuţii, dacă suntem bogaţi, nu-I putem plăcea lui Dumnezeu şi nu-I putem sluji Lui? Dar bogatul Zaheu, fariseul Nicodim, cel ce venea pe ascuns la Iisus, dar mai marii bogătaşi ai omenirii?…
Cuvintele: „nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” ne lămuresc nedumerirea. Aici stă deosebirea între bogaţii amintiţi şi între bogaţii robi ai avuţiilor lor. Cei dintâi au ştiut bine că trebuia să-I slujească lui Dumnezeu şi nu avuţiei trecătoare. Aceasta e voia Domnului: ca omul să fie stăpânul bunurilor pământeşti şi să nu fie stăpânit de ele. Avuţia să ne fie unealtă stăpânitoare spre câştigarea mântuirii; nu să ne facem din ea un iad, precum odinioară israeliţii, viţelul de aur căruia să ne închinăm ca şi lui Dumnezeu. „Căci scris este : Domnului Dumnezeului tău să te închini, şi Lui singur să-I slujeşti” (Matei IV, 10). Sau în alt loc din Sfânta Scriptură spune: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-1 stăpâniţi…” (Facere I, 28). Cu această poruncă s-a născut neamul omenesc. Iubirea de Dumnezeu nu exclude a fi stăpân peste bunurile materiale. Însă, întrebarea este cum ştim să ne folosim de ele. Domnul Iisus, care a privit în ochii tânărului bogat cu dragoste (Matei X, 21), nu a rostit cuvintele despre anevoioasa intrare a bogatului în împărăţia lui Dumnezeu, decât atunci când a văzut că inima tânărului îi este la comorile lui pământeşti. Deci, El, nu condamnă pe bogaţi sau bogăţia, ci pe chivernisitorii răi ai bogăţiei. Pe cei care nu vor să ştie care este scopul bogăţiei. Ea poate fi de multe ori alinarea multor suferinţe şi răni obşteşti. Câte biserici, spitale, fabrici şi întreprinderi nu zideşte; dar câte dureri, pagube, necazuri nu săvârşeşte!
Dumnezeu şi mamona. Cer şi pământ. Care trebuie să fie grija principală a vieţii? Care este lucrul de trebuinţă, care este partea cea bună? Râvna după comori pământeşti? Nu! Deoarece râvna fără margini pentru comorile pământeşti aduce războaie între popoare, şi moartea trupească şi sufletească a oamenilor.
Pentru om, râvna prea mare după avuţii e foarte primejdioasă; îl face egoist, zgârcit şi rău-făcător. Cazul unuia dintre Sfinţii Apostoli, al lui Iuda, este foarte concludent. Zilnic, oamenii se ucid unii pe alţii pentru avuţii; îşi vând de multe ori trupul şi sufletul pentru a aduna cât mai multe comori pământeşti. În acest fel diavolul, pretutindeni găseşte suflete pe care sa le prinda în mrejele lui.
Atunci ne punem întrebarea: dacă nu strângerea comorilor pământeşti, care să fie grija principală a vieţii noastre? Ne-o spune Însuşi Mântuitorul: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei VI, 33). Să ne îmbogăţim, deci, în Dumnezeu. Să ne adunăm comoară nepieritoare în cer. Comoară în cer îşi adună cel ce face aici pe pământ fapte bune, care rămân nerăsplătite de oameni. Acestea formează cu vremea un capital, o comoară care, după dreptate, se cere răsplătită.
Dacă ajuţi pe semenii tăi, întotdeauna împrumuţi pe Dumnezeu. Iisus ne cere fapte, nu vorbe (Matei VII, 21). Nu există între noi nici unul, care să nu poată face un bine cuiva, să nu poată ajuta pe aproapele său cu ceva. Lumea aceasta trecătoare poate fi asemănată cu un mare spital, în care noi putem vindeca răni trupeşti, dar şi sufleteşti. Să nu întârziem niciodată! Lumea aceasta este ca o vale a plângerii, care mereu aşteaptă alinare. Să-i ştergem degraba lacrimile. Lumea este un mormânt al morţii spirituale, al păcatului în sine. De aceea avem datoria să ştergem acest păcat, să-1 îndreptăm şi să sfătuim pe cel păcătos, să propovăduim cu timp şi fără timp cuvântul lui Dumnezeu. Lumea noastră este o mare plină de necazuri. Să ne ajute Bunul Dumnezeu, ca din toate puterile să-l săturăm pe cel flămând, să dăm de băut celui însetat, să primim pe cel străin, să îmbrăcăm pe cel gol şi astfel făcând, să împlinim voia lui Dumnezeu. Asa ne vom aduna comoară veşnică în cer şi răsplata cea mare ni se va adăuga nouă.
AMIN!
Pr. Marius Popescu, Parohia Peșteana Vulcan

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here