Drumeţind prin urbe, către comerţul ecologic!! – (Nu către SCHENGEN)

195

Tot omul, matinal sau ceva mai către prânz, din motive numai de el ştiute, cu sau fără o trăistuţă în buzunar, pleacă de-acasă. Fie cu gândul expres de a face cumpărături, fie aşa, pur şi simplu. Poate-o pica sau găsi ceva care-l interesează.

Trăistuţa la care făceam trimitere, e necesară chiar şi numai pentru simplul motiv că, o dată cu apariţia pungilor ecologice( ce…manufactură, ce găselniţă, ce mijloc de completarea veniturilor, de către comersant nicicum cumpărător), toate produsele cumpărate de prin …marketuri (savant cuvânt, nu?), ţi se oferă la…nelipsita punguliţă desfăşurată de pe o rolă, punguliţă cu o rezistenţă fantastic de bine calculată: să te ţie…baremi până te-ndepărtezi de lângă vânzător sau pân’ la uşa…cooperativei. Dup-aceea, Dumnezeu cu mila sau…te descurci. Adică, aduni, fără să deranjezi pe cineva, marfa, de pe jos !! Dar, să nu ne-ndepărtăm prea mult de tejgheaua de după care ai fost servit în această miraculoasă pungă. De ce miraculoasă? Simplu. Pentru că, o dată desfăşurată de pe rolă sau de pe sul (de gustibus…), nu vrea cu dat-dracului să se deschidă până ce vânzătoarea nu scoate …limba la ea, dă, din gest reflex, cu aceeaşi limbă, pe degetul arătător, apoi, ca un făcut, cu aceeaşi mână pe care nu a tras mănuşă (probabil tot…ecologică), de unică (re)folosinţă, începe s-o…frece-ntre degetele mâinii neprotejate, o desface, şi prinde cu cealaltă mână, aşazis protejată, marfa. Cu cealaltă mână, ţi-o-ndeasă (sic!) în…ecologica pungă şi…operaţia e gata. O aruncă pe cântar, se linge din nou pe degetul cu care te-a servit ecologic şi cu simţ (nu, nu bun simţ) de răspundere, rotunjeşte preţul cu nevăzuta săgeată, către…onorabilul patron, adică prin adăugare, încât când pleci, îţi zici: pe-aici o să mai vin. Şi-n gându-ţi: “pe lumea cealaltă…” Dacă, să zicem ţi-ai propus să vizitezi una din halele de desfacerea produselor de carmangerie, poţi avea…plăcerea să întâlneşti, dincolo de tejghele, tinere domniţe, vesele şi zâmbitoare, ba chiar atrăgătoare, care te-mbie cu-ntrebarea: ce să…vă dau ? Evident, gândindu-se numai la…carne !. Priveşti, atent, către gingaşele mâini, pe care, cel mai adesea se găseşte…afişată, vitrina…sărăciei, adică ceva…bube din aur, filigranate ori ba, agăţate, aşa, la concurenţă, să moară…vecinele de ciudă. La capetele ultimelor falange, poţi observa că multe din ele stau foarte bine cu calciu, având nişte unghii de…te trec fiorii !! Ce-i sub unghii, nu ştiu dacă…alţii, plătiţi de noi să ştie, ştiu. Nu rar ai ocazia să vezi, printre cele mai…şcolite angajate în comerţ, înainte de a fi servit, câte una care, cu aceleaşi fioroase unghii, înlocuieşte…scobitorile, în văzul clienţilor. În urbea noastră de pe Jiu, nu cred că este un magazin alimentar în care …rotirea angajatelor să nu fi fost făcută ca-ntr-o mişcare de perpetuum-mobile !! Ce legătură trebuie să fie între şcolirea celor care au sau ar trebui să aibă, acea pregătire pentru practicarea acestui tip de comerţ, şi cumpărători ?? Aiurea, niciuna !!!

Cine-ar trebui să citească aceste rânduri, înaintea multora, şi nu doar să citească ?? Uite că nu vă spun… De-aceea, promit să revin şi cu alte…picanterii.

Geo Filiş

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here