BĂRBULESCU, Jean (11 iunie 1890, Bogați-Dâmbovița – 8 mai 1957, Bumbești-Jiu). Cel mai de seamă jurnalist al Gorjului în toată perioada cât a apărut ziarul „Gorjanul” (1924-1947), al cărui director-proprietar a fost, s-a născut la 11 iunie 1890, în localitatea Bogaţi – Dâmboviţa, în familia învăţătorului Ion Bărbulescu. A urmat şcoala primară în satul natal, Bogaţi, şi la Câmpulung-Muscel, după care s-a înscris la Şcoala Superioară de Comerţ din Bucureşti, după absolvirea căreia, în 1909, devine funcţionar la Hurezani, unde funcţiona un oficiu al Băncii Generale a Gorjului, îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu „cu zel şi probitate”, după cum atestă un certificat eliberat la 3 aprilie 1915. Pasionat de literatură, editează în 1909, la Târgu-Jiu, împreună cu poeţii Sebastian şi Victor Hortopan, publicaţia lunară „Zorile – Biblioteca tinerimii”, care, din 1910 devine „revistă literară şi artistică”, scoasă cu intenţia „de a încuraja talentele” şi de a cultiva, în general, gustul pentru literatură şi artă.
El însuşi va publica aici poezii şi proză, însă nu a perseverat. În 1913 va fi, timp de câteva luni, mobilizat, iar în perioada 1916-1918 şi în 1919 va participa la campaniile Războiului de Reîntregirere, fiind decorat pentru fapte de eroism. După război, va reveni în calitatea de funcţionar la bancă, dar chemarea de a înfăptui un serios organ de presă în capitala Gorjului este mai mare, astfel că părăseşte postul şi înfiinţează la 15 martie 1924 ziarul „Gorjanul”, care, în scurt timp, se impune drept o publicaţie de ţinută, serioasă şi cu tiraj sporind de la o lună la alta. Ziarul, tipărit aproape vreme de zece ani la Craiova – de aici legăturile şi relaţiile deosebite cu publicişti şi scriitori craioveni, – a avut mai întâi o apariţie bilunară, apoi trilunară, pentru a deveni, din 1926, săptămânal, având redacţia pe strada Grigore Săftoiu, nr. 4, apoi Victoriei nr 57…
Din 1932, secretarul de redacţie va fi studentul Sotir Poliopol. Pe lângă angajaţii permanent (ca Ion Vulpe ori Dionisie Căun), directorul-proprietar conta pe foarte mulţi colaboratori din Tg.-Jiu, din judeţ şi din ţară.
În 1932, ziarul apărea editat la „Institutul Tipografic Gorjanul – Societate Cooperativă din Tg.-Jiu”, graţie tipografiei achiziţionate, la care primea comenzi diferite, punându-se accent deosebit pe calitatea execuţiei tipografice. Ca „organ de cultură şi informaţiuni”, „Gorjanul” a avut o prestaţie corectă, impunându-se ca un ziar serios, bine informat şi bine scris. Paginaţia ziarului, iconografia, varietatea caracterelor uzitate şi potrivite cu specificul materialelor publicate, promptitudinea şi corectitudinea informaţiei, efortul de a surprinde atât evenimentele social-cultural-politice locale cât şi pe cele naţionale, ba făcând loc mereu şi evenimentelor de pe scena politică internaţională, şi, nu în ultimul rând, atragerea unor condeie talentate (C. I. Goga, Sotir Poliopol, Octavian Rovenţa – Picador, Sabin Velican, Constantin Uscătescu, Vasile Militaru, Stelian Sterescu, Constantin Bâcă, Dumitru Tătăroiu, Ella Frunză, Aurelia Stamatoiu şi mulţi alţii) – toate acestea au contribuit la definirea profilului cultural-informativ al „Gorjanului”. La jubileul de 10 ani, din 1934, „inimosul director al Gorjanului” primeşte felicitări de la confraţii săi din ţară, care recunosc că „biruinţa Gorjanului este biruinţa presei din provincie, zece ani de muncă, de perseverare, de luptă cu toate greutăţile inerente unei publicaţiuni” (Revista Funcţionarilor Publici Administrativi din Judeţul Teleorman). Un alt ziar, „Cuvântul Sanitarului” din Buzău, consemna: „Gorjanul este o podoabă a presei, iar directorul lui d. Jean Bărbulescu, o mândrie a ziarismului de provincie”. Primind numărul festiv din 1934, „Gazeta Noastră Cooperativă” din Teleorman scria: „Am primit şi noi numărul festiv al gazetei «Gorjanul», care îşi sărbătoreşte cu mândrie un deceniu de existenţă.
Directorul ei, d. Jean Bărbulescu, este azi Vice-Preşedintele Sindicatului Presei din Oltenia. Numărul acesta are un cuprins bogat, admirabil selectat şi ordonat. Găsim în el articole şi poezii de-ale nenumăraţilor colaboratori, care au ţinut să răspundă cu scrisul lor la apelul acestei gazete, supranumită «decanul ziarelor din provincie». Geloasă de asemenea reputaţie meritată, Gazeta Noastră Cooperativă se leagă cu jurământ s-o urmeze pe aceeaşi cale, cu vrednicie.”
Şi „Muscelul Nostru” are cuvinte de laudă pentru „Numărul Festiv al Gorjanului apărut la finele anului 1933 în 44 de pagini, un eveniment în presa noastră (…).
Formatul, coperta, hârtia, litera, clişeele, dar mai ales conţinutul variat şi complet al acestui număr, sunt un minunat ghid pentru cei cari vor să scoată numere festive.
Mintea iscusită a valorosului director îmbrăţişează toate ramurile de activitate ale judeţului: Nimic nu lipseşte.”
Şi „Nădejdea” din Turnu-Severin salută „cam târziu”, însă „cu regret”, „evenimentul gazetăresc”, recunoscând „cununa de lauri a inimosului Jean, care a trasat o dâră de lumină creatoare pe ogorul gazetăriei provinciale.”
La fel „Tractorul” din Turnu-Măgurele recunoaşte că numărul festiv, apărut într-o ţinută grafică deosebită, „face cinste publicisticii provinciale”. 1
„Tribuna” din Sibiu aprecia că săptămânalul târgujian este un ziar atât de reuşit încât „se ridică deasupra tuturor ziarelor de provincie, servind drept exemplu”.
Şi ziarele centrale consemnează ţinuta publicistică a „Gorjanului”. Dacă „Viitorul” consideră că ziarul fondat de Jean Bărbulescu constituie „un serios document asupra ţinutului oltenesc”, „Dâmboviţa”, ca şi „Românul”, îl apreciază drept „model al publicaţiilor regionale”, care reuşeşte să facă „operă de românească unificare şi armonizare socială”.
Aceleaşi cuvinte de laudă le vor avea „Luceafărul literar şi artistic” şi „Tribuna tineretului”.
În primăvara lui 1944, cu prilejul împlinirii a două decenii de apariţie constantă majoritatea publicaţiilor din provincie consemnează cu admiraţie ţinuta publicistică a „Gorjanului” şi efortul directorului-proprietar Jean Bărbulescu, care, cu jertfe şi pasiune deosebită, a asigurat „longevitatea” publicaţiei, care s-a impus atât în viaţa judeţului, cât şi în topul Federaţiei Presei din Provincie”.
După anii războiului, când ziarul se confrunta cu lipsa de hârtie, întreruperile de curent electric, restanţieri din ce în ce mai risipiţi în ţară şi multe alte greutăţi, Jean Bărbulescu cade în disgraţia noului regim. Ultimul număr apare la 30 decembrie 1947 în doar 2 pagini, fără a-şi preveni cititorii în privinţa întreruperii sale forţate.
După confiscarea din 1948 a tipografiei, Jean Bărbulescu va fi arestat în 1951 şi încarcerat la Craiova, Ghencea, apoi va fi dus la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
După eliberarea din închisoare, va lucra ca muncitor la „Sovrom Petrol” Târgu-Jiu. Îmbolnăvindu-se, va deceda, în mai lipsuri, la 8 mai 1957, în spitalul din Bumbeşti-Jiu (Sadu) – Gorj şi va fi înmormântat în Cimitirul Ortodox din Târgu-Jiu.
Cam în aceleaşi vremuri şi colonelul Şerban Leoveanu îşi va căuta sănătatea prin spitalele din Bucureşti, fiind vizitat pe patul de suferinţă de Tudor Arghezi, mai vechiul său „lagărist” de la Târgu-Jiu (conform precizării lui Valeriu Anania).
Abandonând poezia şi proza literară cultivate la început, Jean Bărbulescu s-a impus prin editorialele şi mai ales prin reportajele realizate, care reproduceau in integrum cuvântările, discursurile, luările de cuvânt, venind cu informaţii exacte şi clişee din cele mai expresive privind evenimentele consemnate.
Directorul-proprietar al „Gorjanului” era un om de spirit, ceea ce i-a permis să publice atâtea şi atâtea intervenţii epigramistice, semnând când Ion Mohor, Ion Ţelină (nume cu care iscălea şi unele articole de fond), când Tytica, C.R. Dinciosu, C. Titorul, Grj., Bb. etc.
Zenovie CÂRLUGEA
