Cu o zi în urmă, am avut prilejul de a discuta cu Domnul Preşedinte Morega, despre copilărie, ca despre un subiect sensibil şi drag, dar, unul foarte delicat al vieţii fiecărui om, pentru că a te regăsi în copilărie înseamnă a visa frumos şi a te redescoperi dincolo de meandrele acestei lumi contorsionate şi plină de neajunsuri, în care oamenii se respectă mai puţin unii pe alţii, în care psihologia fricii este prezentă la tot pasul şi în care, de multe ori, parcă am uitat să ne gândim la Dumnezeu! Răsfoind cartea domniei sale: «O VIAŢĂ ÎN SLUJBA GORJENILOR», m-a impresionat la modul deosebit imaginea de la pagina 45, în care domnul Morega merge în picioare pe bicicletă, parcă uşor temător, dar, îndrăzneţ şi parcă relaxat, dar, cu zâmbetul pe faţă, pentru a dovedi că bucuriile copilăriei sunt mărgăritarele nestemate ale curajului de a privi înainte! Este imaginea care îmi aminteşte de spusele lui Jose Saramago: « Lasă-te condus de copilul ce erai», pentru că însuşi domnul Morega o spune cu un fel de parfum filosofic: ,,Oricine am fi şi am deveni în viaţă, ne reîntoarcem cu plăcere pe meleagurile copilăriei şi în casa părintească. Mama avea grijă de noi şi tata muncea să aducă bani în casă. Am trăit foarte greu! Dificultăţi am întâmpinat în toate perioadele, de-a lungul vieţii. Când eram foarte mic, îmi spunea mama că am fost bolnav de bronşită şi am fost aproape de moarte, doar printr-o minune am scăpat”, ceea ce înseamnă că domnul Morega, nu se teme de bronşită pandemică şi nici nu îl frisonează atmosfera de frică ce se cultivă cu fervoare în jurul vieţii noastre!
,,Toată copilăria mi-am petrecut-o în judeţul Gorj, locul de care sunt legat sufleteşte pentru totdeauna”!
Pentru că domnul Morega, parcă îl aminteşte pe marele român, Eugen Ionescu, cel care spune următoarele: «Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.Copilăria se termină atunci când lucrurile încetează să ne mai mire», pentru că oricare şi oricine ai fi, omule creştin şi iubitor de oameni, sunt convi ns că vă aduceţi aminte cu mare drag de copilărie, acea perioadă a vieții în care totul era simplu, frumos și nu trebuia să faci mare lucru pentru a fi plăcut şi iubit de părinţi! Uneori, copilăria, ai vrea s-o retrăiești exact așa cum a fost ea, când îţi face inima să vibreze de fericire. Da, merită să ne bucurăm de copilărie în fiecare zi, la locul de muncă, în relațiile cu ceilalți oameni, în pofida faptului că atunci când ajungem acasă la grijile vieţii, pare un gest îndrăzneț, chiar şi pentru un om ca domnia sa, care o spune cu sinceritate: ,,Toată copilăria mi-am petrecut-o în judeţul Gorj, locul de care sunt legat sufleteşte pentru totdeauna…Îmi aduc aminte de multe trăsnăi făcute, ca orice copil!”, pentru că, de fapt, în forul interior al fiinţei noastre, toți tânjim după încă o zi de copilărie și îi privim cu melancolie pe aceia dintre noi care parcă nu au renunțat să fie copii, păstrându-și inocența și veselia. În vâltoarea valurilor vieţii, copilăria este şuvoiul de apă care izvorăşte limpede şi curat din adâncurile fiinţei şi la care omenirea aleargă fără încetare să-şi potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumuseţe şi de perfecţiune! Fiind un om tânăr, domnul Morega a crezut că este ancorat într-o angoasă pentru că nu știa cum să descrie mai bine acestă vagă dar persistentă neliniște, pentru că în povestea despre copilărie, chiar are curajul să o spună sincer: ,,Am fost un tip aventurier de mic, ca să spun aşa! Cred că orice om pune libertatea mai presus de orice”, mai ales că mirabila copilărie durează toată viaţa! Ea se întoarce mereu pentru a însufleţi secţiuni mai mari ale vieţii de adult, iar, oamenii de artă, asemeni lui Brâncuşi, ne vor ajuta să găsim copilăria vie din noi, această lume permanentă, durabilă şi de neclintit, o lume a miracolului şi a magiei, ca şi cum creaţia ar fi mereu înaintea ochilor minţii şi ar putea răsări trandafirie din noapte, totul fiind proaspăt şi uimitor. Da, oameni buni, Copilăria se termină în momentul în care lucrurile încetează să mai fie uluitoare, atunci când lumea îţi dă senzaţia că eşti rodat de existenţă, că devii adult şi apoi doar un bătrân pentru care copilăria, ,,salba de mărgăritar a vieţii”, rămâne doar o amintire!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
