DOMNIŞOARA POGANY disputată juridic

Opera marelui Constantin Brâncuşi dă sens vieţii omului, îi descătuşează mintea şi vrerile, emoţiile şi meditaţia, dragostea şi ambiţiile nobile. Acest geniu al miturilor a săpat în lemn, piatră ori bronz cele mai perene virtuţi ale omului, desprinderea de terra şi zborul, meditaţia şi tăcerea, eroismul şi înţelepciunea, umanismul şi încrederea că omul nu este numai un visător ci şi un creator de valori niciodată perisabile.

Constantin Brâncuşi a apelat la simplitate pentru a pune în libertate cugetul şi a lăsa emoţia să răscolească visul omului de mai bine şi mai frumos. Simplitatea şi meditaţia sunt comprehensiv şlefuite în sculptura gânditorului de la Hobiţa, capodoperă autentică, Domnişoara Pogany, variantă în bronz, realizată în anul 1913. Această capodoperă constituie subiectul unei dispute juridice între doi colecţionari, care au pendulat prin tribunalele din Paris, Oslo şi New York.

În cotidianul american The New Times găsim că cei doi colecţionari, un om de afaceri norvegian, Christen Sveaas, şi un concern din Belize susţin, fiecare, că Alexandru şi Alvaro Botez, proprietari, de origine română, ai lucrării, le-a vândut sculptura în anul 2007. Polemica a produs o ruptură între cei doi fraţi a căror familie a deţinut sculptura zeci de ani şi recent s-a ajuns la dispariţia capodoperei, desigur, de către holdingul din Belize.

Fraţii au moştenit statueta de bronz de la bunicii lor materni, artişti şi prieteni ai lui C. Brâncuşi, cărora sculptorul le-ar fi dăruit-o în anul 1914. În anul 1976, familia a împrumutat capodopera Muzeului Naţional de Artă al României, pentru o expoziţie de două luni, statul român a refuzat, însă, să o mai returneze proprietarilor, susţinând că face parte din patrimoniul naţional. A fost nevoie de peste două decade, un proces şi o hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru ca această capodoperă să revină familiei în 2000. Între timp, fraţii au cumpărat statueta de la unchiul lor în 1992 şi au emigrat, Alexandru, la Oslo, iar Alvaro, la Paris. Cei doi au scos această preţioasă sculptură la licitaţie în anul 2000 la Casa Christie’s din New York. Ministrul Culturii de la Bucureşti a aflat târziu de scoaterea la vânzare a acestei inegalabile creaţii a geniului uman, licitaţia fiind oprită la intervenţia statului român, cu care cei doi Botez se aflau în litigiu.

În 2005, fraţii Botez au încercat din nou să vândă statueta, intrând în negocieri cu Christen Sveaas, proprietarul unei companii de investiţii din Norvegia, care deţinea deja o sculptură a lui C. Brâncuşi, PROMETHEUS. În luna iulie 2007, Sveaas a semnat contracte separate pentru a cumpăra realizarea genialului C. Brâncuşi. În contractul cu Alexandru şi cei doi copii ai lui, norvegianul se angajează să plătească 7 milioane pentru jumătate de sculptură, restul urmând să fie plătit după soluţionarea litigiului su statul român. În cadrul celui de-al doilea contract, semnat de fiica lui Alexandru Botez, Sveeas cade de acord să-i plătească lui Alvaro 5,6 milioane de dolari pentru jumătatea sa de sculptură, acesta a respins, însă, să semneze pentru el. Date fiind problemele apărute la negocierile cu Sveaas, fraţii au demarat negocierile de vânzare cu un alt cumpărător, holdingul Studio Capital, cu sediul la Belize, aparţinând omului de afaceri mexican David Martinez.

În luna august 2007, pentru a falicita încheierea vânzării către Studio Capital, Alvaro Botez a călătorit cu statuia prin Elveţia, unde DOMIŞOARA POGANY a fost verificată de către expertul Dominique Levy de la L/ M Arts, după care fraţii au vândut această capodoperă a lui C. Brâncuşi holdingului pentru 14 milioane de dolari. Dacă statul român ar fi renunţat la pretenţii în şase ani, Alexandru ar fi urmat să primească jumătate din preţul de piaţă al sculpturii estimat de către Levy la 38 de milioane de dolari, mai puţin cele 7 milioane deja plătite. Când a aflat de vânzare, Sveaan i-a dat în judecată pe cei doi farţi din Norvegia, iar pe Martinez la Curtea supremă din Manhattan, New York. În luna iulie 2009, un tribunal din Oslo a decis că Sveaan deţine jumătate din drepturile pentru DOMIŞOARA POGANY, ca urmare a contractului semnat în anul 2007, iar Alexandru Botez trebuie să-i plătească daune de 1,5 milioane de dolari.

În procesul intentat lui Martinez în Manhattan, norvegianul îl acuză pe acesta de „interferenţă” şi cere 80 de milioane de dolari, dintre care 40 pentru statuie şi 40 pentru daune morale, deşi avocatul din Londra al omului de afaceri mexican susţine că acesta nu ar deţine sculpura. Şi, totuşi, tribunalul din Oslo a concluzionat că Martinez a fost implicat cu acribie în vânzarea acestei capodopere către Studio Capital.

Tot ce a lăsat Constantin Brâncuşi umanităţii este filozofie, oxiologie şi umanistă împlinire. El a dovedit că lemnul, stânca ori bronzul poartă încărcătura fiinţei înzestrate cu spirit, căldură şi senzaţia vieţii. Arta demiurgului din Hobiţa este piedestalul de granit ce poartă armonia, proporţia şi grandoarea. Să nu uităm că pe potecile Gorjului şi ale mapamondului se găsesc şi urmele sculptorului de geniu POGANY pentru care semenii noştri se judecă prin tribunale divizându-le pe demiurg.