Am primit cu interes şi am lecturat cu mare plăcere Cartea de poezii a doctorului Doru V. Fometescu, apărută la Editura «Pim», Iaşi, 2023, omul şi medicul pe care îl cunosc de multă vreme şi îl apreciez pentru persevernţa sa în «tainele» scrisului şi mai ales pentru dorinţa sinceră de a fi prezent la manifestările culturale de larg interes pentru oamenii elevaţi şi doritori de «perle» spirituale! Pentru că astfel de «perle» ale spiritului şi ale sufletului sunt versurile sale care se regăsesc pe deplin în poezia: «Ascultă…şi…înţelege», atunci când o spune ca într-un adevărat epitaf: «,,…ascultă, priveşte şi taci…”/ pe-ntinderea minunii unei vieţi,/ resimte jertfa florilor de maci/ şi bucuria altei dimineţi», parcă pentru a ne transmite ca într-o formă de mesaj mefistofelic, doar câte ceva despre faptul că lumea s-a schimbat puțin câte puțin, iar, în zilele acestea zbuciumate, în care, pe mulți nu-i mai interesează adevărul, așa că nici nu prea mai este spus la televizor sau cu atât mai puţin într-o carte de versuri în care autorul clamează cu dezinvoltură despre faptul că: «Mai caut Adevărul prin Iubire,/ curgerea firească înspre celălalt…/ Focul potolit ce ridică Fire,/ gestul admirabil ca zbor spre înalt! / Sentimentul ca un punct de sprijin/ la văz-duh, şi la nemărginire!» (din poezia «Curgere spre Celălalt»). Indubitabil, doctorul şi poetul Doru Fometescu o spune tranşant, dar, nu pentru că l-ar interzice atât de mult cenzura, cât pentru faptul că există atâtea forme mediatice de a-l contracara sau minimaliza – știri sau talk show-uri ocazinale şi ocazionate, ca şi alte specii televizuale de dezbatere a minciunii truncate sub titlul «fake news», încât nu se ştie ce rost ar mai avea să riști afirmând Adevărul, pentru că s-ar putea ca până și prietenii să te înjure, dacă le deranjezi opiniile. Desigur, nu prea mai contează, nu mai sunt multe mize pentru românii seduși și dezamăgiți de-atâtea ori în istoria lor zbuciumată, mai ales că divertismentul și derizoriul domină lumea mediatică, iar repetarea la infinit a urâtului și a minciunii le-au transformat viaţa, pe nesimțite, în realitate și adevăr pentru cei care se hrănesc permanent cu ele sub eticheta pandemică!
Sigur, trebuie să lăsăm în seama cititorului bucuria de a pregusta aceste versuri şi să ne bucurăm noi înşine, ca nişte copii, pentru că un scriitor a spus cândva că zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu, iar, în preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină curată și de frumusețe lăuntrică. Iar, atunci când întrebările bat la porțile gândului tău împovărat și cer dezlegare, când umbrele amintirilor alunecă pe pereții sufletului și cer o rază de soare, atunci, pare că stai de vorbă cu copiii şi le explicit că: «Omu-i în fel şi chip,/ etern, rebel, material…/ penibil, arogant şi irascibil,/ cu gând ascuns de-a fi imperial/ departe de privilegiul de a fi…copil» (din poezia «În fel şi chip»). Oricum, aplecat asupra adâncurilor cugetului, doctorul Doru Fometescu accede la setea de absolute, ca fiind străbătut de fiorii unei zări virgine şi chiar dacă prietenii îl cred nebun și lumea îl arată cu degetul, în rătăcirea sa poetică prin pajiștile unei lumi de dumnezeiesc tumult, în setea ta de înțelesuri și vrajă, poetul şi medicul se întâlnesc doar cu copiii şi cuvântul lor se aude şi se vede încorsetat în cuvinte, chiar şi pentru cei vârstnici, dar întoarce ca pe o frunză spre soare sufletele copiilor cu ochi de mirare şi de inocenţă, aşa cum copiii ştiu să o trăiască în copilărie!
Poetul Doru Fometescu are poeziile cu anumite dedicaţii iar, când cineva călătoreşte în această viată cu credinţă, fără a se îndoi, şi de multe ori pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu, la început va avea, încet-încet, evenimente mici, apoi momente mai mari şi va deveni mai credincios în trăirile sale! În finalul prezentării noastre, cu convingerea că am spus prea puţin din ceea ce trebuia spus despre această carte, vom încheia cu poezia «Poate», în care poetul consideră că: «Se pare că trăim prea mult aleator/, dintr-un instinct umbrit de dor…/ printre plăceri fără epifanie/ cu endorfine, entropie, vrie!/ vai, iată-mă un pic şi gânditor…», pentru că Poetul Doru V. Fometescu este şi un gânditor, dar, şi un credincios care trăind Tainele dumnezeieşti îndeaproape, unul ca acesta ce face poezie frumoasă, ne atrage pentru poeziile sale, dar, nu pentru că le cuprinzi numai cu mintea, ci le trăieşti în realitate, iar, credinţa poetului se amplifică mereu, deoarece se mişcă prin fapte dumnezeieşti într-o altă dimensiune, pentru că această dimensiune este una mereu necitită de om, este o domensiune astrală!
Vasile GOGONEA
Medicul Doru Fometescu, plămădit în Ciupercenii Gorjului, ne lasă ancorați în vraja suavă a destinelor peste care gândirea își așterne plapuma tăcută a iubirilor uitate și neuitate, de fiecare știută! Felicitări Doctore!