Trecând în grabă prin Oraşul Târgu-Cărbuneşti, l-am vizitat la cabinetul său pe doctorul Cornel Munteanu, la o zi aniversară a domniei sale, primindu-mă, ca întotdeauna, cu zâmbetul obişnuit şi deschis, de data aceasta, însă, ademenindu-mă cu nişte plăcinte delicioase pregătite de către distinsa doamnă şi soţie, prof. Mihaela Munteanu, ca să putem avea şi un motiv de a mai savura câteva epigrame scrise în ultima vreme, chiar de a mai schimba câteva vorbe despre toate câte sunt în lumea asta mare şi «apocaliptică», aşa cum îi place domniei sale s-o definească în momentul de faţă, pentru că în calitate de pacient, îi călcasem pragul cu câteva zile mai înainte! Doctor în ştiinţe medicale şi un foarte apreciat medic internist de înaltă clasă, un bun cardiolog care îşi tratează întotdeauna pacienţii cu medicamente, dar, şi cu vorbe frumoase care vindecă şi sădesc în suflet încrederea, dr. Cornel Munteanu, pe care un confrate de condei îl numea de curând un «doctor de ţară», merită cu prisosinţă titulatura de doctor de oraş, care iubeşte Ţara, un scriitor inspirat, prozator şi epigramist de marcă, un autodidact şi un autoperfecţionist, care a ştiut să respecte sfatul părinţilor săi, atunci când i-au recomandat să facă facultatea la Cluj-Napoca şi să ajungă renumit ca doctorul Nicolae Hasnaş!
,,După ce am făcut cursul de folosire a ecografului, m-am zbătut ca s-o conving pe directoarea Direcţiei sanitare să fie de acord să cumpărăm un aparat”!
Despre anii de studenţie vorbeşte cu dragoste şi cu multă aplecare spre acea menire hippocratică a doctorului care îşi iubeşte profesia, pentru că ,,la Cluj, profesorii erau ca nişte dumnezei şi nu se punea problema să încerci să-i mituieşti sau să-i păcăleşti”, iar, după absolvirea facultăţii, tânărul medic a făcut şi sport de performanţă, a înţeles că a fi doctor la ţară e mult mai greu, decât să fii doctor la oraş, iar, ,,medicina de astăzi se face cu aparate şi relaţia medicului cu pacientul s-a cam «răcit», accentuează domnia sa, pentru că uneori se fac tratamente excesive, iar, un medic nu-şi împărţea răspunderea pe din două cu…aparatele, trebuia să dovedeşti că ai multe calităţi ca să devii un adevărat medic”, în opinia sa, pentru că prestigiosul medic a început să profeseze cu mult curaj şi cu spirit de iniţiativă, iar, ,,primele monitorizări ale cardiacilor s-au făcut la Târgu-Cărbuneşti, cu aparatură de la…ajutoare, s-au făcut primele gastroscopii, ca să nu mai vorbesc despre primele ecografii, acestea toate s-au întreprins prin strădania mea la Târgu-Cărbuneşti”, precizează cu bucurie firească în sufletul său deschis şi tranşant doctoral Cornel Munteanu! ,,Să vă spun că la un moment dat, am auzit despre ecograf, dar, nu prea ştiam ceea ce se poate face cu el, însă, după două săptămâni, am plecat la Cluj-Napoca la prietenul meu Nicolae Stăncioiu, de la «Institutul Inimii» şi am văzut la el un aparat pe care îl avea dat spre mediatizare şi spre promovare de către o firmă germană”, venindu-i ideea să aducă în Gorj o asemenea minune tehnologică a medicinei! Ecograful a fost o dorinţă fierbinte a doctorului Munteanu, pentru că în două luni de zile a mers la Cluj-Napoca şi a făcut un curs de unul singur, pentru a deprinde abilităţile necesare şi practica necesară folosirii aparatului la Târgu. Cărbuneşti, pentru că în toată Oltenia, îmi spune domnia sa, exista un asrfel de aparat, doar la Râmnicu-Vălcea! ,,După ce am făcut cursul de folosire a ecografului, m-am zbătut s-o conving pe directoarea Direcţiei sanitare şi «organele» respective, ca să fie de acord să cumpărăm un astfel de aparat! Dar, până la urmă, am reuşit, cu sprijinul Combinatului Minier Rovinari, cunoscându-l din anii de liceu pe director! Dar, mare surpriză după aceea, că după ce a sosit aparatul, directoarea l-a închis cu lacătul, după care a plecat şi ea la curs, împreună cu o doctoriţă”, completează domnul Cornel Munteanu, cu o enoţie firească în glas, dar, mai ales cu dorinţa de a «turna» o epigramă caustică pentru acea directoare! Apoi, când s-a schimbat directorul Direcţiei sanitare, acesta i-a încredinţat doctorului Munteanu aparatul, domnia sa fiind cel care se zbătuse ca să obţină la vremea respectivă un asemenea instrument modern de lucru! Am constatat că are multe lucruri interesante să-mi spună distinsul meu interlocutor, care la ora destăinuirilor şi al rememorărilor legate de ziua sa aniversară, mi-a mărturisit că la un moment dat, cu ajutorul lui Victor Murea, ajuns în cele din urmă până la funcţii înalte în domeniul petrolului, a primit sprijinul adjunctului ministrului petrolului din acea vreme, fiind impresionat atunci când Victor Murea spunea că sufletul lui e la Târgu-Cărbuneşti! Deci, după o lună de zile, ,,directorul Direcţiei sanitare, Dumitru Liţă, mă cheamă şi îmi arată o hârtie, prin care unii dintre «colegi» căutau să fie dat aparatul într-o anumită secţie din Târgu-Jiu, unde nu făcuse nimeni cursul de pregătire, iar, atunci, doctorul Liţă a rupt «misiva» binevoitorilor colegi, iar, eu, şi nu ştiu dacă se poate spune şi acum acest lucru” precizează cu o oarecare reticemţă doctorul Cornel Munteanu.
,,În medicină, morala creştină e foarte importantă, inclusiv postul şi ţinerea postului de către oameni, care constituie o cerinţă de păstrare a sănătăţii”!
Pentru a nu pierde firul povestirii, l-am întrebat pe domnul doctor, dacă au fost multe «întâmplările» care l-au deranjat în decursul anilor, de când a profesat şi încă mai profesează meseria de medic, iar, pe baza cursurilor de calificare pentru care a pledat domnia sa, la un moment dat, a fost creată secţia de cardiologie, în care lucra şi o doctoriţă care venise de la Căpreni! Aceasta, ca un medic «devotat» steagului partidului, ambalase aparatele în pungi de culoare galbenă, în culoarea de partidului directorului, cu toate că doctoriţa respectivă nu şria nimic despre interpretarea radiografiilor(!!??), cu atât mai mult, cât doctoriţa respectivă administra aceleaşi medicamente pentru toţi bolnavii(!!). Sunt «întâmplări» nenumărate, poate «întâmplări întâmplătoare» pe care doctorul Cornel Munteanu le păstrează în memoria vie a sufletului său, pentru că în opinia domniei sale: ,,În medicina veche se lupta împotriva «polipragmaziei», o practică a folosirii excesive a nedicamentelor, pentru că trebuia să treci prin examene foarte multe şi exigent şi nu prea mergea cu pile sau cu fel de fel de relaţii, iar, cine ştia carte şi cunoaştea meserie, trecea, iar, cine nu ştia ceea ce trebuie să ştie, pica, deoarece, (aici, doctorul Munteanu face o pauză şi oftează uşor!!??), în momentul când terminai medicina, erai pus la punct cu noutăţile de diagnostic şi de tratament în toate specialităţile, aveai o vedere generală asupra medicinei, pentru că aşa cum ne spunea Profesorul Goia, la circa sanitară se formează adevăratul medic, acolo unde se descurcă singur, numai dacă ştie carte, iar, eu am ştiut că voi face medicină, cam de pe la 6 – 7 ani! Tatăl meu, mi-a spus că e bine să merg la Cluj ca să urmez facultatea, aşa cum şi mai târziu, tot dânsul m-a sfătuit să lupt pentru anumite priorităţi în judeţ! Vreau să vă spun că primele monitorizări pentru cardiaci s-au făcut la Târgu-Cărbuneşti şi pentru acest lucru m-am zbătut şi am luptat mereu! La un moment dat, mi-am zis că aparatele vor determina doctorii ca să meargă la cursuri de perfecţionare, pentru că la un moment dat, când nu aveam ecograf, vă rog să mă credeţi că făcem ecografie la Petroşani, la doctorul Radu, un coleg de-al meu, unde duceam pacienţii cu maşina mea! Era foarte dificil, până când am adus ecograful şi la Târgu- Cărbuneşti”, a spus cu inima împăcată doctoral Cornel Munteanu! În încheierea discuţiei noastre, l-am întrebat pe domnul doctor Cornel Munteanu, dacă l-a ajutat «Stăpânul cerului şi al pământului» şi cât de mult l-a ajutat Dumnezeu să urmeze o asemenea facultate şi să practice o profesie de mare răspundere, tocmai ca să reuşească atâtea lucruri minunate, iar domnia sa mi-a spus că ,,în medicină, morala creştină e foarte importantă, inclusiv postul şi ţinerea postului de către oameni, care constituie o cerinţă de păstrare a sănătăţii, iar, pentru cardiacii cu problene mari, cu edeme, postul negru este benefic! De aceea, frica de Dumnezeu şi credinţa i-a făcut pe oameni să respecte nişte reguli stricte, de comportament şi de conduită civilizată” a concluzionat Doctorul Cornel Munteanu, cel care la biserica din satul natal a construit prin cheltuiala proprie un prăznicar de toată frumuseţea şi de toată cinstea! În loc de încheierea propriu-zisă a dialogului nostru, bunul meu prieten, dacă îmi este îngăduită expresia, mi-a spus cu privirea îndreptată spre fereastră, că dintotdeauna, doctorii buni îşi perfecţionează simţurile, palpaţia, percuţia, ascultaţia, pentru că la un moment dat, doctorul Hărăguş, specialist în diagnostice rare, a pus diagnosticul de stenoză renală numai cu stetoscopul, pentru că prin tehnologizare se diluează relaţia firească dintre doctor şi pacient, care întotdeauna trebuie să fie în mod necesar şi o relaţie de respect şi de încredere reciprocă!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
