Doar fumigene şi politicianism ieftin în campania prezidenţială

267

Campania electorală pentru Prezidenţiale  este în plină desfăşurare, dar aşa cum bănuiam, este  ca toate cele, la fel de murdară  şi greţoasă. Sunt  mulţi candidaţi, numai  că  „marfa” la unii dintre ei lasă de dorit,  aşijderea calitatea  civică şi morală,  dezamăgind din start  şi drept urmare năruirea  speranţelor  de mai bine pentru România, în următorii 4-5 ani.

Aşa că, totul depinde de vigilenţa şi raţiunea  celor care îşi vor exprima  opţiunea  la urne,  gândind  cu mintea şi nu cu altceva. După cum o prezenţă masivă la  votare este de dorit, dacă pentru cei 14 candidaţi au şi semnat  cu adeziuni de sprijin politic  cca. 6,5 milioane  dintre cetăţenii României  cu drept de vot. Or asta, presupune că o mare parte din populaţia României  este bine informată şi orientată doctrinar, chiar dacă  există  destule îndoieli vizavi de convingeri şi de cunoaşterea programelor celor care aspiră  la cea mai înaltă funcţie şi demnitate în  statul român. Numai că, fiind vorba  de alegerea  Preşedintelui ţării contează până la urmă mai puţin  culoarea  şi simpatia politică, în schimb  mult mai mult  profilul candidatului, adică nivelul său de înţelepciune, toleranţă şi echilibru, de  capacitatea lui morală şi managerială, imparţialitate, dreptate şi adevăr în luarea deciziilor, atribute esenţiale pentru conducătorul unei ţări. Şi toate laolaltă  să fie în folosul obştii şi interesului naţional.
Restul, nu înseamnă altceva decât nişte palavre, demagogie şi ipocrizie de prostit electoratul. Căci din păcate,  se vede treaba că avem parte de aceleaşi dispute  electorale, cu vagi şi umbroase idei doctrinare, dar cu o puzderie  de interese egoiste şi obscure de grup care blochează bunele intenţii  şi evident, drumul speranţelor noastre  spre o Românie  mai bună. Altfel spus,  există temerea de a se merge exact pe aceeaşi direcţie  greşită, de injustiţie şi nedreptate socială, „călăuzită”  ani în şir de  către  un preşedinte atipic, necinstit şi răzbunător  cu propriu  lui  popor, cu rele intenţii  pentru ţara sa, adică nimeni altul decât Traian Băsescu. Or,  dacă electoratul român a simţit  în cei 10 ani „cuţitul la os”, nu poate să nu judece  măcar în al doisprezecelea ceas cu mintea şi în cunoştinţă  de cauză,  dacă se  doreşte cu adevărat  a da mandatul de preşedinte al României unui om  integru şi  ferm, competent şi drept  în a cuteza  să facă lucruri  bune pentru ţară.
Dacă  nu vrem un astfel de conducător, continuând să muşcăm din nada credulităţii şi naivităţii,  ori pentru a ne rezolva efemer ceva simpatii  şi interese mărunte,  atunci se poate pune ştampila  de vot şi  aşa, din „amor” propriu, pentru un candidat sau altul, meritându-ne soarta  dacă chiar nu ne doare de cele ce se întâmplă  în România. Şi nu de acum, ci de peste 25 de ani interesele reale ale ţării au fost lăsate de izbelişte, sau la îndemâna  şi cheremul jecmănitorilor  dinăuntru şi din  afară.
În altă ordine de idei, este extrem de grav că, în România, justiţia, DNA-ul cu precădere se implică la comandă politică în jocurile murdare  pentru putere. Ea ar trebui  să-şi vadă de treabă, făcând dreptate, luând deciziile obiectiv şi imparţial, în condiţiile  în care  în ultima vreme aici lucrurile  nu sunt tocmai în ordine, iar  procurorii şi judecătorii aserviţi sistemului şi nu unei ţări democratice, par că au ceva de ascuns în activitatea lor.  În plus dincolo de incorectitudine, este vorba de neglijenţă  şi incompetenţă, dovada că statul român este  mereu amendat  cu sume  mari  de către CEDO din cauza unor procese  cu verdicte greşite.
Şi, paradoxal, că după noul Cod penal, în loc să se prevadă  în astfel de cazuri  sancţionarea procurorilor şi judecătorilor, se legiferează  printr-un  articol pedepsirea jurnaliştilor care îndrăznesc să critice activitatea şi deciziile „justiţiarilor”. Apoi,  serviciile  speciale joacă şi ele la două capete, inclusiv prin surprinzătoarea candidatură la preşedinţie  a lui Teodor Meleşcanu, dar şi prin recenta  posibilă demisie a lui George  Maior, despre care „Marele Licurici”  şi Înaltul Sultanat de la Bruxelles nu sunt  deloc străini, ci dimpotrivă.
Pe de altă parte, bunăoară, DNA-ul a scuturat într-un fel sau altul  pe mai toţi candidaţii la Preşedinţie, mai puţin pe intangibila Elena Udrea şi în oarecare  măsură pe Monica Macovei. Oare de ce, pentru ce? Sau mai degrabă tot Traian Băsescu face şi desface iţele din mult clamata justiţie independentă din România? Adică, orice s-ar întâmpla, asupra unora nu se vor răsfrânge în nici un fel deciziile justiţiei, chiar dacă aceştia sunt vinovaţi, în schimb continuă şirul condamnărilor din tabăra adversarilor politici.
Şi sunt infracţiuni grave prin care s-a dijmuit vârtos din  bugetul statului şi avuţiei  naţionale, numai că dosarele făptuitorilor zac de ani de zile pe  la DNA  fără ca marii corupţi  să plătească cu vârf şi îndesat  doar pentru că sunt  protejaţii unui sistem politic  ai căror exponenţi sunt la fel de necinstiţi şi corupţi. În schimb se aruncă pe piaţa media  tot felul de fumigene şi atacuri la adversarii  politici, de genul „ofiţeri acoperiţi”  la Preşedinţie, sau mascarade a la Turcescu, un fals jurnalist care îşi apără cu slugărnicie  stăpânul, etc.
Or, toate aceste fumigene şi lucrături tipic  securiste nu fac,  aşa cum spuneam,  decât să acopere nu doar faptele grave, abuzurile şi ilegalităţile  regimului Băsescu în faza lui terminală, dar să perturbe  prin mesaje, diversiuni şi palavre politicianiste  şi această campanie electorală.
De altfel şi locotenenţii lui Traian Băsescu, al de Elena Udrea, Klaus Iohannis şi Monica Macovei nu fac altceva decât să atace  guvernul în exerciţiu, în special pe Victor Ponta, în speranţa discreditării  acestuia, şi evident  cu vreo influenţă asupra electoratului. Sau nu-şi caută propriile „bube”  pe când erau la rându-le miniştrii sau demnitari publici, sau  nu în ultimul rând şi întrebarea firească de unde atâtea averi şi bănet acumulate într-o  perioadă de timp  relativ scurtă, doar din lefurile  de bugetari? La fel vin „sponsorizările” din această campanie; de unde şi care va fi reciproc – răsplată, având în vedere şi experienţa campaniilor anterioare, cu precădere a celor din 2008-2009, după care  în  România s-a furat ca-n codru!
În fine, revenind la ceea ce subliniam mai înainte, adică la  capacitatea sau incapacitatea de a conduce România, cu toate atuurile simţului măsurii, speranţa fiecărui candidat de a câştiga mandatul de Preşedinte  va depinde de modul în care fiecare în parte va putea să-şi mobilizeze electoratul, iar dincolo de acuze, demagogie şi vorbe frumoase, vor veni  cu programe  şi oferte credibile pentru binele României.
Altfel, mizându-se doar pe mijloacele de a compromite adversarii,vor  rămâne în urmă tot o apă de ploaie şi acelaşi stadiu de politicianism infantil, penibil şi gol pe dinăuntru.  Dar să mai sperăm încă şi în dreapta judecată a electoratului. De nu, va fi rău pentru ţară, căci pentru ei vorba şi legea sunt foarte uşor de ocolit.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here