Criza – coroborată cu instabilitatea guvernamentală şi cu reticenţa cunoscută a băncilor de a credita agricultura – a redus considerabil volumul tranzacţiilor cu cereale, îndeosebi în cazul grâului, din lipsa banilor lichizi, spun specialiştii. Aşa că, până la începutul anului viitor, cei mai mulţi dintre deţinătorii de mori sau brutării îşi vor lichida stocurile actuale de grâu şi, în consecinţă, vor fi nevoiţi să apeleze la societăţile comerciale care deţin mari depozite de cereale.
Ce va presupune acest lucru? Faptul că, în loc de aproximativ 0,5 lei pe kilogram, cât este, în momentul de faţă, preţul grâului panificabil din producţia internă acesta ar putea creşte, din iarnă, la 0,52 de lei – 0,53 de lei pe kilogram, întrucât în acest preţ vor fi înglobate şi cheltuielile specifice (recepţia mărfii, ventilarea grâului, aplicarea unor tratamente etc.) suportate de către proprietarul silozului de cereale, a precizat Constantin Săseanu, director în cadrul Patronatului unităţilor de morărit şi panificaţie – Rompan.
Dar nu acesta este, în opinia interlocutorului nostru, principalul motiv pentru care, din primul trimestru al anului următor, preţul grâului şi, implicit al pâinii, s-ar putea majora puţin, ci calitatea grâului. „În anul acesta, de pe cele 2,2 milioane de hectare însămânţate cu această cultură, au fost obţinute doar aproximativ 5,2 milioane de tone de grâu, adică mai puţin cu circa 20 la sută faţă de anul 2008. Mai mult decât atât, din recolta înregistrată în acest an, numai 30 – 40 la sută se încadrează în parametrii de calitate ceruţi de grâul panificabil. Prin urmare, în cazul în care situaţia o va impune, România va trebui, probabil, să apeleze la schimburile intracomunitare (importul de grâu din ţările membre la UE)”, a adăugat Constantin Săseanu. Norocul nostru este că, momentan, preţul grâului provenit din import este oarecum acelaşi cu cel din producţia internă – anume de circa 110 euro pe tonă. Dar cine ne garantează că acesta va rămâne neschimbat?
