Subsemnatul Paloş Grigore din comuna Urdari, judeţul Gorj mă adresez dumneavoastră cu următoarele probleme: Întrucât familia Vîlceanu Gheorghiţa, vecină cu mine are coteţe şi magazii aproape de mejdină, neputând să-mi fac gard între mine şi ea, am făcut o sesizare la Comisia locală, spre a veni la faţa locului, constatând şi consemnând în proces – verbal mutarea acestor coteţe.
Nebinevoind a le muta, am apelat la instanţa de judecată din Tg – Jiu, dosar care a durat doi ani de zile.
Am efectuat expertiză, s-a constatat realitatea, şi nefiind mulţumită a solicitat o contra – expertiză, făcându-se noi măsurători, şi am obţinut câştig de cauză.
Solicit cercetarea celor trei experţi şi să se găsească greşelile.
La rejudecarea procesului s-a găsit la dosar un înscris prin care se consemna că am fost de acord să nu se mute aceste coteţe şi magaziile, hârtie care nu a fost semnată de mine şi acest dosar poartă numărul 73/2008.
Nu am luat la cunoştinţă despre acest dosar. Vecina mea, Vîlceanu Gheorghiţa prin alt dosar cu nr. de înregistrare 3110/318/2009 m-a reclamat pe mine şi pe mătuşa mea Calotă Elisabeta – care este decedată de 32 de ani, că i-am fi ocupat abuziv acest teren.
Terenul pe care este casa este al nostru cu act de moştenire din anul 1937 cu o suprafaţă de 5600 mp de la bunica mea şi mama mătuşii mele Calotă Elisabeta, având ca moştenitori pe Paloş M. Anastasia şi Calotă M. Tudora.
Acest teren nu are lungime şi lăţime, cu toate că expertul Gavrilă Marian a măsurat lungimea şi lăţimea acestui teren, dar nu a binevoit a le depune la dosar, iar eu posed autorizaţie de construcţie la curtea din faţa casei, care a fost filmată şi nu a fost depusă la dosar, iar eu constatându-i lipsa am tras-o din nou la xerox şi am depus-o iar la dosar, şi din nou a dispărut.
Această autorizaţie poartă nr. 1 din 12 aprilie 178, iar comisia de judecată nu a luat-o în calcul, dându-i câştig de cauză, dar obligând-o să-şi mute coteţele, iar pe mine mă obligă să-mi scot pământul de sub patul de vie, depus din anul 1978, provenind din construcţia beciului şi a fundaţiei de la gard.
Depusă din anul 1978, provenind din construcţia beciului şi a fundaţiei de la gard, iarăşi vecina Vîlceanu Gheorghiţa fiind mutată din anul 1986 când i s-a dat loc de casă în suprafaţă de 250 mp, de la CAP din terenul proprietate.
Consultându-mă cu un avocat şi un notar public conform legii 18/1991 am dat-o în judecată pe Vîlceanu Gheorghiţa, pe motiv că terenul pe care îl au în posesie moştenitoarele defunctei Calotă Elisabeta navând acces pentru a munci acest teren, dându – li-se câştig de cauză, având avocat pe domnul Stănică C-tin care a sustras acte de la dosar, cu care puteam dovedi.
