La cea de-a 44-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” i s-a decernat celebrei reviste de buzunar „Ceaşca de cafea” o „Diplomă de excelenţă” – „Premiul special pentru promovarea vieţii culturale româneşti” şi o „Diplomă de excelenţă”.
Astfel a fost elogiată, de către un juriu prezidat de scriitorii Gheorghe Grigurcu şi Vasile Popovici, o idee argheziană strălucită („Biletele de papagal”) şi o metodă exigentă de a grila valorile şi acestea certe, ale unei Epoci literare, artistice, estetice etc.
Cel care mânuieşte filtrul este George Drăghescu, el însuşi poet, publicist, editor, dotat, evident, cu imaginaţie, competenţă, eleganţă livrescă şi, mai presus de toate, încrezător şi optimist întru susţinerea neîntreruptă a acestui proiect-bibelou.
„Ceaşca de cafea” apare regulat, oferă publicului, oricât de divers ar fi, în porţii mici, fiole hermeneutice, esenţialiste, scuturate bine de orice material „parazitar”. În paginile minimalistei publicaţii, aburul cafelei pare frate bun cu cel al unui athanor de ultim alchimist, din care se ridică în cercuri transaparente nuclee auctoriale selectate aprig încât să aibă gust nobil, princiar, neresetabil.
În formatul „Ceştii de cafea” răzbate la lumină spiritul aghezian şi chiar şi al celui bacovian ori grigurcian. Propunătorul textelor, poemelor, schiţelor grafice ţine cont în permanenţă de orizontul axiologic, dar şi de plaja lecturilor de plăcere, care să răsfeţe, să tălăzuiască arhetipuri uşor recognoscibile; nisipul acesteia, pus în clepsidrele milenare, să aibă menirea să înfrunte veşnicia timpului? Poate că da.
Astfel George Drăghescu este „slujitor templier” al unei idei îndrăzneţe şi eroice. Numele ei este „Ceaşca de cafea”, drept care să nu-mi uitaţi, nici mie, urarea de „poftă bună!”.
Ion Popescu-Brădiceni, scriitor doctor în filologie, director al revistei „Miracol de Brădiceni”
