Nici nu a apărut bine pe piaţa cărţilor de literatură şi breasla scriitoricească din România s-a repezit să-i recunoască meritele poetului, criticului literar, eseistului, filozofului şi universitarului gorjean Ion Popescu Brădiceni. Vom începe cu „Diploma de Excelenţă 2010”, conferită autorului pentru volumul „FACEREA ŞI CORPUL. II”, subintitulată „Scurt tratat de himeneutică şi himenologie.
O introducere în semiotica şi himeneutica vizuală. O monografie a ostensiunii şi a compoziţiei în pictură”, lucrare apărută la Fundaţia – Editura Scrisul Românesc”. Iar „Diploma de Excelenţă 2010” este conferită de către Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Timişoara şi Revista de ariergardă literar-culturală şi civică „Noua ProVincia Corvina”, condusă de scriitorul şi academicianul Eugen Evu, el însuşi membru al juriului.
Cartea cu pricina îi are ca referenţi ştiinţifici pe următorii: prof. univ. dr. Nicolae Brânzan, prof. univ. dr. Contantin Cubleşan, prof. univ. dr. Ioan Ţepelea şi pe conf. univ. dr. Ion Mocioi.
Ne permitem să consemnăm doar o parte a aserţiunilor scriitorului Constantin Cubleşan: “Domnul Ion Popescu Brădiceni are verbul ascuţit şi elastic, o capacitate aparte de sinteză, adesea călcând şi în sfera comparatismului fără a neglija demersul analitic, de profunzime. Tratatul de faţă este încă o afirmare a seriozităţii în cercetare şi a plăcerii în elaborarea propriuzisă a textului/scriiturii. Toate acestea, dovezi suficiente, pentru a proba, cu prisosinţă, că este un cercetător veritabil al fenomenului literar şi artistic contemporan.”
În cartea sa „Suferinţa verde. Celule Stem”, scriitorul Eugen Evu afirmă următoarele: “Un concept de meditat propune Ion Popescu Brădiceni, cu erudiţie şi nerv resurect… suprarealist! – anume cel de Transmodernism.
Textul său(…) este cinstit – revoltat doar aparent dezamăgit; inefabilul poeziei fiecăruia este de fapt al acelei entităţi Unice, manifeste, definite de Borges… Precum în istorie, aşa şi în literatură, noi suntem în voinţa trans-metafizică a geniului loci, pe tot spectrul fascinant al Limbii Române. Suntem în sensul că devenim, scuze pentru această aserţiune cvasi-retorică.”
Ion Predoşanu
