În ţara în care stâlpii răsar din asfalt precum porumbii pe câmp în anii buni, în ţara în care Î.C.C.J. funcţionează la mare înălţime precum în statele africane de mâna a treia, într-un baobab, unii judecători cu guleraşe îşi dau, la intervale regulate, măsura incompetenţei şi a slugărniciei faţă de stăpân.
Dacă am scăpat de un preşedinte corupt până în măduva oaselor, cu apucături şi comportament de pirat autodidact, nu am scăpat de sistemul creat de acesta şi de fostul său echipaj care s-a autodizolvat după predarea cârmei, însă nu a dispărut, ci, pur şi simplu s-a repoziţionat pe locuri călduţe, unele importante. Şi au început, cu tupeul caracteristic, mai întâi să măcăne, apoi să clămpăne, cum ar zice un gorjean simplu, uluit de ce se întâmplă într-o ţară europeană cu pretenţia de a fi luată în calcul, măcar aşa, de formă.
A dispărut de un timp sintagma „am încredere în justiţie” exprimată de vajnicii infractori, haiduci moderni ai timpurilor noastre, care, spre deosebire de haiducii tradiţionali care luau de la bogaţi şi dădeau la săraci, aceştia iau de la popor şi împart între ei prada, avutul naţional. O scurtă perioadă, D.N.A.-ul părea că începe să facă ce trebuie, părea să devină acea forţă îndreptată împotriva corupţiei şi a marilor corupţi. Era cât pe-aci să ne ducă de nas, ne pregătiserăm să aplaudăm şi să ne scoatem pălăriile în faţa lor. Câteva arestări spectaculoase ale unor personaje-cheie ale răposatului regim, urmate de o perioadă de arest preventiv destul de scurtă pentru a fi definită de arestaţi drept experienţa vieţii, apoi, în corpore, arestaţii au trecut, de la W.C.-ul turcesc la arestul la domiciliu, pentru ca astăzi, să zburde pe străzi şi să facă tot felul de comentarii, să se erijeze în victime ale sistemului tocmai de ei creat. Închipui-ţi-vă Cocoşel jr. vrea să poată părăsi ţara, să vadă meciurile de fotbal din cupele europene! Neserios motivul, serios ar fi fost dacă ar fi cerut libertatea de a se deplasa în alte ţări pentru a-şi susţine afacerile, cum ar fi cele cu marmură ale pietrarului- şef al României, provenit dintr-o zonă în care abia găseşti pe drum o piatră să dai după câinele vecinului scăpat din lanţ.
Politicienii trecuţi dintr-o barcă în alta se miră că pe ei nu îi întreabă nimeni de sănătate, ba mai mult, au reuşit să îi ducă de minţi pe proprietarii bărcii, să meargă în direcţia dorită de ei. Şi iarăşi cer ce nu li se cuvine, puterea pe care au pierdut-o după un deceniu de huzur. Primul Ministru este conducătorul de drept al executivului, Guvernul funcţionează bine, economia este în creştere, problemele sociale sunt rezolvate una câte una, însă corul opozanţilor continuă să cânte, fals şi fără partitură, cu un dirijor apatic şi dovedit afon.
În India, de curând, un papagal a fost arestat pentru că, ori de câte ori vedea o anumită doamnă, începea să vorbească urât.Celor care repetă ca o placă zgâriată aceleaşi texte împotriva Primului Ministru, nu le dorim soarta papagalului, corect ar fi, totuşi, să recunoască oarecare asemănări cu comportamentul infractorului îmbrăcat în pene.
A.Pop
