Duminică seara, la celebrarea încreştinării nepoţicăi mele, Daria-Maria, din Roşiorii de Vede, îmi fu dat (spre încântare) să stau la masă printre nişte hâtri puşi pe mucalitlâcuri, stârnind interes din orice glumă:
–Uite a naibii muscă, dă (oarbă) peste găteluri!-observă roşcata de peste masă.
–A! nu zice!-îi replică soţul, lămuritor: unde trag insectele, e clar că nu-i otravă! Mă mir de ce nu s-o fi-nghesuind la sucurile şi siropurile din comerţ?!
–Sigur!-întregi un pădurar de-alături, adăugând: ciupercile vizitate de insecte sunt comestibile?!
–Privind raza deplasării muştelor – interveni un tânăr zvelt, americanii au cheltuit câteva milioane de $ fără vreun rezultat. Găsiseră, totuşi, o muscă(martor) la vreo 25 de km faţă de punctul de plecare. Dar, şi aceea călătorise într-o ladă cu fructe.
–Auz’ la ei, pe ce risipesc milioanele de $ !-cugetă cuscră-mea Lina.
–Ei, las’ că s-au făcut ale dracului toate vieţuitoarele? -se oţărî un veterinar dinspre capul mesei:paradoxal, microbii de care nu ne putem apăra sunt vizibili; ţânţarii îşi fac rondul, sfidând orice antidot; păianjenii, mai nou, îşi ţes plasele până şi în urechile unor oameni;câinii trăiesc în aşternuturi lângă stăpâni; pisicile ocrotesc şoarecii;ba,unde mai pui , anul trecut, colea la Periş, o vacă auzindu-şi stăpânii că vor s-o sacrifice a dat fuga (neînsoţită) la centrul de înseminare artificială, manifestând gestul nevoii de a lua viţel?!
–Mda!- intră în vorbă un domn cu ţăcălie , constatând: care va să zică, necuvântătoarele au conştiinţă !…cu timpul ar putea sa ne domine!…
–Las’ că şi oamenii au ciudăţeniile lor !-zise un comesean în costum alb, motivând: la Văcăreşti , dezhumându-l pe unu’ Gheorghe , după 7 ani, pentru a-i îngropa acolo consoarta, l-au găsit întreg, stârnind bucurie cum c-ar fi sfânt! precăzând, chipurile, numai noroace asupra respectivei aşezări. Cum, însă, asemenea „sfinţi” au mai apărut şi pe la alţii, a început să se infiripe ideea că, de vină ar putea fi prezenţa E-urilor în alimente…!
–Mai de grabă, cred că ăia-s blestemaţi, ca hoţii de păduri! -zise pădurarul, adăugând: nişte leneşi …dorm şi fură… nu le-ar mai putrezi trupul!
–Bre, lenea nu-i nărav, ci, o auto-protecţie a trupului cu suflet bolnav! -interveni cel cu ţăcălie.
–Ei,dar sufletele părăginite au (de-acum) mai toţi românii, îndeosebi tinerii!-se înciudă o nevastă cu rochie neagră drapată cu fundiţe verzi.
–Doamneee-i!-se minună între-bător o distinsă doamnă: Mai ştii ce o fi băgând ăştia în sucurile ce le beau copiii noştri? Că s-au blegit de tot! Căzând într-o supuşenie revol-tătoare!… sucuri cu miros de catârcă fătată , de !
–S-aude că şi althaimărul s-ar fi datorând alimentaţiei de-acu!-completă cuscra Lina,tânguind: oare, după moarte, sufletele celor fără judecată, nu cumva rămân (aşa) în neştire?
–Fato!-îi zise Ţăcălie, lămurind-o: când moare omul,sufletul rămâne ca peştele pe uscat!… aşa că…
Pe lângă masa noastră trecu un om legănându-se, surâzând cu înţeles: „nu vinu-i tare ci românu-i slab!” O apucai şi eu după el, spre ieşire, mirat cum, din una-n alta, trecuse noaptea peste noi într-o plăcută petrecere unde nimeni nu discutase politică. Taina acelui tânăr zvelt: „Lasă-i în haznaua lor de hulpavi!” De cum ieşii din local, mă flancară iarăşi stolurile gândurilor mele. În urmă, lăutarii încă-i ziceau cu aprindere: „Doamne, iute mai trecură anii,/Mi se-mpuţinară banii,/Şi se-nmulţiră duşmanii/…”
Mihail PASERE
