-M.S.B. Domnule profesor Vasile Gogonea, într-un episod nou al dialogului nostru, vă propun să discutăm despre ceea ce ne propune acest ministru cam ciudat al Educaţiei, Daniel David, cel care vorbeşte despre consumul de droguri din şcoli şi în felul acesta, el recunoaşte existenţa acestui flagel în unităţile de învăţământ, referindu-se şi la folosirea telefoanelor în şcoli, ca şi la un subiect curios legat de «alfabetizarea» cadrelor didactice, mai precis, a pensionarilor care încă mai funcţionează în învăţământ, pentru folosirea unor cursuri «online-asincron» ca forme de comunicare prin intermediul tehnologiei şi al internetului în mediul virtual de învăţare!
-V.G. Domnule director, cred că astăzi, nu putem aborda toate aceste probleme, poate numai drama consumului de droguri din şcoli, pentru că problemele acestea dezvăluie carenţele unui sistem educaţional, care trebuie văzute, nu doar într-un discurs al ministrului în activitate, dar, mai ales într-un scenariu propus pentru implementarea viziunii pe termen mediu şi lung al Ministerul Educației Naționale, prin instituțiile sale, în special Institutul de Științe ale Educației, Consiliul Național de Evaluare si Examinare și Consiliului Național pentru Curriculum și Resurse Educaționale, pentru a asigura cadrul în care serviciul public de educație își atinge obiectivele.
-M.S.B. Da, înţeleg, dar, privitor la consumul de droguri, devine evident faptul că Ministerul Educației Naționale nu asigură cadrul legal și metodologic de funcționare a serviciului public de educație, pe principiile subsidiarității și ale responsabilizării, iar, prin instituțiile din subordinea sa, Ministerul nu mai contribuie la asigurarea omogenității calității impactului demersului educațional, fără sincope, în special a parcursului școlar obligatoriu! Prin aplicarea principiului subsidiarității, asigurarea și controlul calității actului pedagogic şi a atmosferei sănătoase din şcoli, pare-se că la nivelul școlii, nu se face, în principal, prin instrumente de autoevaluare și evaluare internă, fiind absent sau slab reprezentată responsabilitatea liderului educațional și a corpului profesoral în problema consumului de droguri, chiar implicând beneficiarii în sens larg!
-V.G. Vedeţi dumneavoastră, ministrul sau «sinistrul» David este cel care oferă un răspuns dezarmant, când spune: ,,Situaţia arată foarte prost! Întrebarea mea este, ce fac părinţii? De aceea, încercăm să căutăm soluţii”! (sic???!!). Deci, l-aş întreba: Cum priviţi acest răspuns, dacă şcolile se evaluează periodic reciproc, prin proceduri de evaluare «inter pares», atunci Ministerul Educației Naționale, prin Consiliul Național de Evaluare şi Examinare, trebuie să ofere şi instrumente de sprijin pentru procesul de autoevaluare și evaluare «inter pares» în caz de nevoie, iar, atunci când calitatea actului educațional rămâne chiar nesemnificativ sub nivelul mediu la nivel național? Pentru că școala solicită Consiliului Național pentru Curriculum și Resurse Educaționale sprijin de specialitate, cu experți și personal de sprijin, pentru îmbunătățirea calității actului educațional şi pentru colaborarea cu alţi factori pentru combaterea consumului de droguri în şcoli! În situații speciale, Ministerul Educației Naționale poate decide ca anumite școli să intre, pe o perioadă limitată, într-un mecanism de monitorizare al Consiliului Național pentru Curriculum și Resurse Educaționale, pe baza rezultatelor din procesul de autoevaluare și evaluare «inter pares», când acestea diferă semnificativ față de datele generate prin analize de impact realizate de minister sau de evaluatori externi!
-M.S.B. Domnule profesor, dumneavoastră vorbiţi ca un specialist în domeniu, pentru că aveţi o experienţă îndelungată în învăţământ şi chiar în activitatea I.Ş.J. Gorj, unde aţi funcţionat ca inspector cu munca educativă, dar, ministrul David mai spune următoarele: ,,Dacă situaţia arată prost, nu putem reproşa numai şcolii! Până la urmă, profesorul nu este pus ca să facă prevenţia şi controlul consumului legat de droguri! Profesorul trebuie să facă activităţi educaţionale! Sigur, că o să-l învăţăm să facă şi detectarea unor astfel de comportamente! Spun tuturor părinţilor, voi, trebuie să fiţi foarte atenţi ce se întâmplă cu copiii voştri, să-i învăţaţi să se ferească de consumul de droguri, să le daţi valorile adecvate, şi dacă aveţi nevoie de suport, să-l cereţi de la speciaşişti care există, inclusiv în şcoală – psihologi, consilieri şcolari sau în afara şcolii”! Cele spuse de acest ministru, mi se par fantezii didactice, când spune că «profesorul trebuie să facă activităţi educaţionale», iar, eu l-aş întreba, care activităţi educaţionale fac abstracţie de comportamentul elevilor? Cum, adică, «să-l învăţăm pe profesor să facă şi detectarea unor astfel de comportamente», să-l absolvim de responsabilitatea pe care o pasăm familiei, părinţilor care sunt plecaţi în străinătate la muncă? Domnule profesor, «sinistrul» acesta merită o diplomă de…excelenţă!
-V.G. Domnule director, am putea face un interviu, numai despre spusele acestui demnitar vremelnic, pentru că Ministerul Educației Naționale, ca angajator principal în cadrul serviciului public de educație, garantează calitatea corpului profesoral. Profesorul se formează pe parcursul unor ani în Centre de Formare Pedagogică asimilate universităților, la nivel de masterat, pe baza unor programe speciale avizate la nivel de Minister, și în sala de clasă, cu sprijinul unor mentori recrutați din rândul profesorilor cu experiență și performanțe recunoscute în domeniul pedagogiei, aşa că elucubraţile domnului ministru Daniel David sunt de tot plânsul!
-M.S.B. Domnule profesor, Vasile Gogonea, sunt stupefiat de modul în care acest ministru «încearcă să caute soluţii», pentru că un asemenea flagel dezastruos atestă faptul că accesul în centrele de formare pedagogică este condiționat de demonstrarea aptitudinilor pentru vocația de profesor. Ministerul garantează că cel puțin jumătate din timpul petrecut în formarea inițială este ocupat de programe de mentorat, a căror absolvire duce la dreptul de a preda în sistemul de învățământ, dar, ca să transferi o mare responsabilitate educaţională de la cadrul didactic la părinţi şi la familia elevului, mi se pare nu numai o lipsă de realism didactic, dar, şi o incompetenţă greu de imaginat!
Profesor Mircea Sorin BĂDESCU, Strâmba-Jiu, Turceni
