-M.S.B. Domnule profesor Vasile Gogonea, doresc foarte mult să continuăm dialogul nostru, de data aceasta «la masa de scris», pentru că faceţi atâtea interviuri interesante cu oameni deosebiţi, prin dialoguri incitante şi pline de conţinut! De aceea, am îndrăznit să vă provoc la o serie de dialoguri viitoare care sper să fie şi interesante!
-V.G. De acord, domnule director, pentru că de la început, m-aţi invitat la dumneavoastră acasă la Strâmba-Jiu şi în calitate de gazdă primitoare, mă puteţi întreba orice doriţi să aflaţi de la mine, chiar vă rog, să-mi adresaţi şi întrebări comode sau…incomode, ori de câte ori vom realiza interviurile noastre din care pot învăţa şi eu foarte multe lucruri folositoare şi demne de luat în seamă!
– M.S.B. Dacă nu vă reţin prea mult, pentru că sunteţi mereu grăbit, atunci când veniţi pe la mine, vă propun să realizăm chiar mai multe interviuri şi pentru că peste aproape o lună de zile veţi împlini o vârstă respectabilă, de aceea, încă de pe acum, permiteţi-mi să vă doresc viaţă lungă, sănătate şi multe împliniri în tot ceea ce faceţi!
-V.G. Vă mulţumesc frumos, domnule profesor, pentru că şi dumneavoastră sunteţi un autor de carte, aşa că vă spun şi eu, sănătate şi multe realizări scriitoriceşti, mai ales că aştept acea monografie a satului Strâmba-Jiu, la care vă gândiţi de mai multă vreme!
– M.S.B. Pe cine apreciaţi mai mult, pe cei care vă laudă şi vă copleşesc mereu cu aprecieri pozitive sau pe cei care vă invidiază pentru ceea ce faceţi şi vă duşmănesc, atunci când le spuneţi adevărul?
,,Adevărul înseamnă glasul Lui Dumnezeu, Cuvântul sfinţenie Lui”!
-V.G. Adevărul înseamnă întotdeauna glasul Lui Dumnezeu, Cuvântul sfinţenie Lui, iar, dintre cei pe care i-aţi amintit, îi apreciez mai mult pe invidioşi, chiar dacă îi detest, iar, pentru duşmani, mă rog să le dea Dumnezeu, mintea cea de pe urmă a românului! Desigur, pentru toţi aceştia, aş aminti Psalmul 101, alin. 9 al Prorocului David: «Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi, cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau!».
– M.S.B. La Ziarul «Gorjeanul», ştiu că aveţi şi scrieri minunate despre «Viaţa Spirituală» şi aş dori să vă întreb, când şi cum v-aţi apropiat definiv de credinţa în Dumnezeu şi când aţi început să citiţi scrieri teologice?
-V.G. Încă din familia părinţilor mei, mama mi-a insuflat «sâmburele» credinţei în Dumnezeu, dar, intrând la Facultatea de filosofie a Universităţii din Bucureşti, în anul 1966, am fost instruit în spiritul concepţiei materialist-dialectice şi istorice despre lume şi despre societate, dar, fără să pierd câtuşi de puţin închinarea spre Dumnezeu! Chiar dacă îmi plăcea nespus de mult filosofia, în special filosofia greacă, am ieşit din mrejele îndoctrinării materialiste şi am urmat sociologia pe care am absolvit-o în anul 1975, în acelaşi an fiind repartizat la Comitetul judeţean de cultură al judeţului Gorj!
– M.S.B. Tot n-am înţeles, care a fost momentul apropierii dumneavoastră de Dumnezeu şi de ceea ce înseamnă cu adevărat credinţa în Preaînaltul şi Creatorul acestei lumi!
-V.G. Acest moment a venit în anul 2002, când, în calitate de inspector cu munca educativă la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Gorj, în baza unui parteneriat cu Mitropolia Olteniei, am avut onoarea să-l întâlnesc şi să-l cunosc pe ÎPS TEOFAN, pe atunci Mitropolitul «Valahiei Mici», de care m-am apropiat într-un chip minunat şi cu care am realizat interviuri excepţionale, până în anul 2008, când a devenit Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei! De atunci şi până în prezent, am colaborat şi m-am apropiat de ÎPS IRINEU, în calitate de nou Mitropolit al Olteniei. În aceste mai bine de două decenii, am citit şi am studiat scrieri teologice care mi-au căzut în mână şi pe care le port în suflet!
,,Fiecare urgență are momentele sale cruciale”!
– M.S.B. Ştiu că teza duneavoastră de doctorat: «DEPOPULAREA MEDIULUI RURAL DIN ROMÂNIA. Studii de caz în comune gorjene» are şi aprecierea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ca şi a ÎPS TEOFAN, dar, vă lipseşte şi aprecierea ÎPS IRINEU, din ce cauză?
-V.G. Mitropolitul Olteniei mi-a promis această apreciere, dar, era în vremea pandemiei, aşa că nu am mai insistat! Poate va fi în curând! De altfel, cu ÎPS IRINEU, am o carte de interviuri pe care a tipărit-o şi mi-a dăruit-o Arhieria sa, cu titlul: «Dialoguri pe file de calendar», pentru care îi mulţumesc respectuos şi cu acest prilej, îmi permit să-l felicit pentru împlinirea celor cincisprezece ani de la întronizarea sa ca Înalt Ierarh al Olteniei!
– M.S.B. Ce însemnă pentru dumneavoastră educaţia şi munca educativă?
-V.G. Pentru mine educaţia a fost şi este un domeniu de o importanţă imensă pentru viaţa şi pentru existenţa societăţii, pentru că munca educativă poate să contribuie la asigurarea faptului că legătura inițială a educației devine fundamentul dezvoltării personale a copilului, de aceea, familia şi şcoala, împreună cu biserica, trebuie să asigure condiţii pentru o legătură organică între educator şi educat, de aceea, cred că este nevoie de acei oameni care pot să contribuie la formarea unui sistem de educație școlară și familială, cu incantaţie religioasă, care se bazează pe căutarea, creativitatea, grija, mila, prietenia între copii și adulți! Numai acest lucru dezvoltă acele pârghii importante şi necesare pentru comunitatea creativă a generațiilor!
– M.S.B. În ultimele trei decenii, milioane de români și-au părăsit țara, iar, acest lucru ar putea afecta în timp echilibrul economic, demografic şi social din România!
-V.G. Fiecare urgență are momentele sale cruciale, iar, noi am ajuns în ultimul stadiu: cel de război distrugător şi ne paşte pericolul răzbiului nuclear. Cursa înarmărilor a devenit o nebunie şi în loc să cheltuim pentru educaţie, pentru bunăstarea oamenilor, cheltuim pentru maşini de război cât mai distrugătoare şi cât mai apocaliptice! Numai calea negocierilor şi a diplomaţiei va conduce la un moment uşor de controlat! Dintotdeauna şi pentru totdeauna, Dumnezeu este iubire şi pace pentru oameni, iar, îndepărtarea de Dumnezeu ne-a adus la ceea ce suntem astăzi, până când nu vom mai fi deloc!
– M.S.B. Aştept cu nerăbdare următorul nostru dialog! (VA URMA)
Profesor Mircea Sorin BĂDESCU
