Dialog la masa de lucru! – ,,Întotdeauna am fost şi rămân un adept al dialogului principial şi deschis”!

847

-Rep. Domnule profesor Vasile Gogonea, am ţinut foarte mult să avem un dialog în preajma zilei dumneavoastră de naştere, pentru că luni, 8 august, faceţi o vârstă de trei sferturi de veac, iar, acesta este pentru mine un prilej de a vă cunoaşte mai bine!
-V.G. De acord, domnule director, pentru că m-aţi invitat la dumneavoastră acasă la Strâmba-Jiu şi în calitate de gazdă primitoare, mă puteţi întreba orice lucru, pentru că întotdeauna am fost şi rămân un adept al dialogului principial şi deschis, mai ales dacă avem prilejul să depănăm şi unele amintiri care fac bine la imagine şi la ceea ce aş putea numi primenirea sufletului!
-Rep. Dacă nu vă deranjează şi mai ales, dacă aveţi plăcerea, vă propun să realizăm chiar mai multe interviuri, tocmai pentru ca oamenii care vă iubesc şi vă apreciază, aşa cum am spus anterior, să vă poată cunoaşte mai bine!
-V.G. Dacă am timp să trec pe la dumneavoastră, când mă întorc de la mănăstire, aşa cum s-a întâmplat şi acum, nu vă pot refuza, pentru că mi-aş dori să fiu şi în postura de a răspunde la întrebări, oricare ar fi acestea, nu numai în postura de a pune întrebări care par uneori incitante şi la obiect cu…subiect!
-Rep. Dumneavoastră aţi realizat atâtea interviuri publicate în ziare sau difuzate la radio şi la televiziune, ultimul interviu de acum două zile în urmă cu Dr. Bogdan Cuza, strănepotul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, difuzat la Radio Oltenia Craiova, pot spune că m-a impresionat în mod deosebit!
-V.G. Pentru că deosebit a fost interlocutorul meu, domnule profesor Sorin Bădescu, iar, un asemenea interlocutor şi invitat de onoare, nu poţi avea în fiecare zi!
-Rep. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte despre viaţa dumneavoastră atât de bogată în fapte şi evenimente?
-V.G. Am scris vreo 17 cărţi până acum, dar, sincer să fiu, nu m-am gândit la o asemenea carte care ar putea să dezvăluie şi unele aspecte banale din viaţa mea unică şi irepetabilă de pe acest pământ! Ca să fiu sincer, pe mine m-a impresionat şi am apreciat la vremea potrivită, monografia pe care aţi scris-o cu puţin timp în urmă despre Şcoala de la Strâmba-Jiu, acolo unde dumneavoastră aţi fost profesor până la pensionare şi chiar aţi ocupat cu mare cinste funcţia de director!
-Rep. Vă mulţumesc pentru apreciere, dar, aş vrea să vă întreb, ce reprezintă pentru dumneavoastră cărţile scrise şi nenumăratele articole publicate în presa scrisă, cu deosebire în publicaţia noastră de suflet care este Ziarul «Gorjeanul»?
-V.G. Pentru orice autor, cărţile sunt «copiii spirituali» ai sufletului nostru, iar, articolele pe care le scriu sunt ofranda studiului aprofundat şi rodul unei munci care presupune multe sacrificii şi atâtea renunţări la momentele de odihnă!
-Rep. Dacă aţi acceptat să purtaţi un dialog cu mine, să ştiţi că sunt foarte direct şi pot să vă adresez şi întrebări incomode!
-V.G. Numai răspunsurile sunt incomode, domnule Bădescu, întrebările sunt doar un prilej de a purta un dialog şi tocmai de aceea, întrebările sunt atât de necesare, chiar dacă sunt percepute ca fiind incomode, aşa cum spuneţi dumneavoastră!
-Rep. Cum aţi deprins această «artă» a interviurilor cu care ne încântaţi atât de mult?
-V.G. Ca student la Sociologie şi ca absolvent al acestei facultăţi, vă daţi seama că la disciplina «Metode şi tehnici sociologice» a trebuit să-mi însuşesc o serie de noţiuni privitoare la anchetele de teren, la interviuri şi la tipurile de interviuri, la tipurile de întrebări care pot fi adresate într-un interviu, deci, totul de învaţă, iar, eu am avut posibilitatea să învăţ această meserie de la oameni de cea mai mare valoare, aşa cum a fost Acad. H.H. Stahl, un strălucit reprezentant al «Şcolii Sociologice de la Bucureşti», omul care în anul 1974, într-o practică de specialitate pe care o efectuam sub îndrumarea domniei sale în Comuna Runcu, Gorj, H.H. Stahl a fost primul care m-a sfătuit să mă gândesc la un doctorat în sociologie rurală, obiectiv pe care l-am realizat abia peste 45 de ani, deci, a fost o trudă de aproape jumătate de veac de acumulare şi de studiu aprofundat pentru a obţine un asemenea titlu academic!
-Rep. Domnule profesor doctor Vasile Gogonea, nu credeţi că sunteţi şi invidiat pentru ceea ce faceţi şi pentru ceea ce scrieţi?
-V.G. Invidia este «arma perfidă» a indivizilor de factură mediocră şi meschină, domnule director, iar, dacă banii îţi aduc duşmani, aşa cum spune cântecul, faptele minunate îţi aduc vrăjmaşi, iar, din toate acestea, numai Dumnezeu te scoate şi te ridică, pentru că psalmistul spune atât de frumos şi de edificator, citez din memorie: «Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi, cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau!» (Ps.101, alin.9), iar, cultura teologică pe care mi-am însuşit-o ca un autodidact de peste două decenii, m-a ajutat şi mă ajută să merg mai departe şi să privesc în sus la Dumnezeu!
-Rep. Să ştiţi că mi-a fost destul de greu să mă gândesc la anumite întrebări pe care să vi le adresez la acest prim interviu, dar, pentru viitoarele interviuri, cred că o să-mi alcătuiesc doar pentru mine un «scenariu» al suitei de întrebări pe care să vi le pun în cadrul dialogului nostru! De aceea, să nu vă supăraţi dacă mă gândesc şi la întrebări mai delicate, legate de oamenii care v-au influenţat, în sens pozitiv sau negativ, desigur, sau la evenimente care v-au marcat viaţa!
-V.G. Domnule profesor, vedeţi dumneavoastră, vorbeam anterior despre întrebări incomode, iar, acum faceţi referire la întrebări delicate, iar, ca urmare, vă răspund la fel ca la momentul anterior, există numai răspunsuri delicate, aşa că…
-Rep. Vă mulţumesc pentru acest prim interviu şi vă urez un sincer ,,La Mulţi Ani”!
Profesor Mircea Sorin BĂDESCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here