În Moldova, la 31 ianuarie 1844, la propunerea domnitorului Mihail Sturza, a fost adoptată legea care îi elibera pe rromii aparţinând bisericii şi mănăstirilor. Impozitele adunate de la ei formau un fond special destinat răscumpărării robilor pe care particularii îi scoteau la vânzare. La 14 februarie 1844, a fost votată legea prin care robii statului, atât cei aşezaţi în localităţi, cât şi cei nomazi, deveneau liberi, dobândind aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi locuitori ai ţării.
Dezrobirea ultimilor rromi, aceia ai particularilor, s-a făcut în anul 1855 de către domnitorul Grigore Alexandru Ghica. Într-o scrisoare adresată Consiliului extraordinar al ţării, el solicita redactarea unui „nou proiect de lege” pentru emanciparea romilor particularilor din Moldova. Argumentele lui Ghica aminteau că foarte puţini proprietari de robi au răspuns până atunci „acestei cereri umanitare”. De asemenea, abolirea sclaviei era o reformă care deriva „din înseşi legile umanităţii şi priveşte mai ales demnitatea ţării”. Foarte importantă a fost şi presiunea Europei care cerea Moldovei şi Ţării Româneşti să elibereze sclavii rromi.
Sclavia era considerată de către prinţul Ghica ca o „urmă defăimătoare a unei societăţi barbare”, o „anomalie ce nu poate să mai existe, o aşa stare a lucrurilor este în nepotrivire cu sfintele dogme ale religiei creştine, cu principiile de umanitate şi cu vitalul interes de stat.”
Bazele proiectului trebuiau să fie redicarea nemijlocită a sclaviei din Moldova şi regularea şi modul repartiţiei dispăgubirei cuvenită proprietarilor.
Consiliul Administrativ Extraordinar al Moldovei a însărcinat pe Petre Mavrogheni şi Mihail Kogălniceanu cu redactarea unui proiect de lege prin care se desfiinţa robia ultimei categorii de rromi robi, cea a „particularilor”. Gr. Al. Ghica se adresează şi Divanului Obştesc care ia în dezbatere proiectul şi îl adoptă în unanimitate la 22 decembrie 1855, sub titlul de „Legiuire pentru desfiinţarea sclaviei, regularea despăgubirei şi trecirea Emancipaţilor la dare”. Primul articol decreta „desfiinţarea sclaviei pentru totdeauna în principatul Moldovei, toţi acei care vor călca principatul Moldovei sunt oameni liberi”.
Proprietarii urmau să primească o despăgubire de 8 galbeni, pentru lingurari şi vătraşi, şi de 4 galbeni pentru lăieşi. Un număr considerabil dintre boieri au redactat un memoriu împotriva eliberării rromilor, rămas fără rezultat.
Desrobirea ţiganilor
Te slăvesc, o! zi ferice! sfântă zi de libertate,
Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate!
Te slăvesc, o! zi măreaţă pentru patria-mi iubită,
Tu, ce-arăţi ochilor noştri Omenirea desrobită!
Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie,
Sub asprime plecând capul unui neam în osândire!
Dar românul cu-a sa mână rupe lanţul de robie,
Şi ţiganul, liber astăzi, se deşteaptă-n fericire!
Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă!
Azi în pept inima-mi creşte! azi e viaţa mea frumoasă,
Căci la glasul libertăţei văd Moldova deşteptată,
Şi la glasul Omenirei o simţesc înduioşată.
Fală-n lume şi mărire pentru tine-n veci să fie,
O! Moldovo, ţară mândră! tu, ce dai sfânta dreptate!
Braţul tău ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie
Ţie însăşi pregăteşte viitor de libertate!
V. Alecsandri, Iaşi, 31 ianuarie 1844
(„Propăşirea”, supliment extraordinar, 6 februarie 1844)
Vasile Alecsandri (1821-1890)
Unul din conducătorii revoluţionari paşoptişti din Moldova. A fost printre primii proprietari din Moldova care şi-a slobozit robii înainte de adoptarea legii.
Mihail Sturza (1834-1849)
Domnul Moldovei, ales de Rusia şi numit de Poartă. În timpul domniei lui au fost eliberaţi robii statului.
Prof. Teodor Voicu
