Timpul se scurge irecuperabil în defavoarea existenței umane și nu lasă absolut nici un dubiu în urma sa, că inteligența omenească ar putea redescoperi acele calități și caractere care să înnobileze ființa pământeană. Dimpotrivă prevestește o explozie de vicii și păcate lumești, care până la urmă vor întoarce pe dos și vor arunca în agonie civilizația noastră planetară.
Dar să purcedem, cel puțin pentru o meditație a celor care mai au o doză de înțelepciune și care, dincolo de orice energie negativă, încă mai speră că în cele din urmă rațiunea va capacita specia umană, îndreptând-o spre gânduri mai bune, nu de a ne învrăjbi, ci de a ne respecta și iubi unii pe alții. Căci deseori ne pierdem mintea, iar nu rareori, libertatea, ba chiar și viața din cauza faptelor rele, lăcomiei și egoismului, în vreme ce neadevărul și minciuna sunt la rându-le vicii la fel de murdare ce înjosesc la limita inadmisibilului demnitatea umană. De aici și avalanșa de furtișaguri, de la micile găinarii și până la milioane și milioane de euro, dolari, roni, ș.a.m.d., în România furându-se orice, cu legea și biblia la brăcinare, de a ajuns țara la “sapă de lemn”, distrugându- se economia națională, așijderea bogățiilor naturale și pădurilor noastre cu totul. Și pentru că ne interesează soarta neamului românesc, vom insista mai mult, căci poate să ne dezvățăm cândva de “păcatele” din belșug care ne frământă, cu atât mai mult cu cât, ademeniți cu mituri, ideologii și iluzii neo-capitaliste de paradă, iată că țara noastră a luat-o razna, apropiindu-ne de pragul dezastrului național. De altfel, de ani de zile ne îmbătăm cu apă rece, credulitatea unora și parșivitatea altora, ba alții chiar duși bine cu “pluta”, făcându- și un mod de viață din minciună, furtișag, invidie și bârfă, răutate, dezbinare, etc. Și iată-ne astăzi unde am ajuns, a face din ură și dihonie națională cele mai apăsate sentimente (i)umane. Mai mult, se poate vorbi chiar de o exacerbare a năravurilor moștenite, dar mai ales cele dobândite într-o societate tot mai pernicioasă, scăldată în mocirla răului post-decembrist. Și se vede treaba că nici nu vrem să renunțăm fiind îmbăltiți în atâtea șmecherii, ticăloșii și rele, din păcate, plecate chiar de la vârfurile retrograde ale puterii, indiferent de culori și alte destrăbălări politice. De aici pleacă și marea vină, căci dacă ne raportăm doar la câteva episoade ale istoriei, ne dăm seama că nu suntem departe de acele extreme care distug ființa umană, consumând cu nemiluita energiile negative, paradoxal și inteligențele omenești, în goana absurdă, iresponsabilă după ranguri și belșug fără limite. Or, cum scopul scuză mijloacele, pentru unii delațiunile sau dedublările, chiar și crimele umanitare sunt pe măsură. Iar într-un context global de autodistrugere, se simte un scenariu sumbru pentru România și totul, în numele unei parșive ideologii capitaliste pentru așa-zisele idealuri mărețe. Altfel spus, realitatea zilelor noastre este una cruntă și suntem atât de departe în a ne schimba în bine, dar ne încăpățânăm să rămânem în rău.
În vremurile îndepărtate, dar și mai aproape de zilele noastre-anticii, renascentiștii și comuniștii au trăit cu speranța utopică a formării omului nou, ceea ce ar fi fost un ideal, schimbând după cum spuneam, lumea în bine prin fundamentarea unor caractere frumoase, adică oameni cu minte bună și inimă caldă, cu conștiință și bun simț. Desigur că ar fi fost extraordinar să se întâmple minunea, numai că, din păcate, nu a fost să fie, cauzele fiind multiple și osteniți de puzderia de nefericiri și rele din jurul nostru, ne pierdem mereu cu firea, purtătorul de vicii în societate fiind până la urmă sistemul și mai ales structurile să le dea putere, care prin inechități și abuzuri incalificabile alimentează în țară dezgustătoarele năravuri, dezechilibrând mințile și comportamentul oamenilor. Pe de altă parte, tehnologia modernă transferă tot mai multă inteligență în domeniul autodistrugerii ființei umane și provoacă până la absurd conflictele de orice fel și chiar războiul, ajungându-se astăzi la teoria oribilă că “nu poate exista pace, fără un echilibru al forțelor de distrugere”. De aici și cheltuielile enorme pentru înarmare, în vreme ce domenii foarte importante pentru prezentul și mai cu seamă pentru viitorul țării, precum economia, educația, sănătatea publică, etc. sunt în pragul agoniei, spre disperarea “boborenilor” loviți de saracie, de boli și de incultură. Nu în ultimul rând tehnologia modernă a creat posibilitatea diversificării mijloacelor media, care au rolul lor bine definit în difuzarea rapidă a informațiilor și a căilor de comunicare cu cititorii și audio- privitorii. Iar acest lucru este și rămâne un câștig, atât timp cât presa scrisă și audivizuală este obiectivă, imparțială și de bun simț. Or dacă ne referim la mass- media din România, cu precădere la televiziuni și la canalele online, aici întâlnim pe multe segmente prăpădul, manifestat într-un mod agresiv, de prost gust, de incultură și nesimțire, către slugile de “curte” și cârcotașii de meserie. Și ne mai mirăm că niciodată în țara noastră, dincolo de decăderea morală din structurile instituționale ale statului, de la vârf și până jos la talpa obștei, nu a fost atât dezgust și divizare ca acuma.
Și tot referitor la unele televiziuni, putem afirma cu amărăciune că fac emisiuni lamentabile, fie la comanda stăpânilor de trust, așa cum le cere mușchiul lor, dar și pentru rating, riscul fiind absolut imens în privința credibilității presei din România. Norocul oamenilor raționali este că au telecomanda la ei, dar ce ne facem că avem și mulți și holbați care, desprinzându-se de real, încă mai acceptă dezinformare, obrăznicia și manipularea, chiar vulgaritatea și violența unor realizatori și moderatori de televiziune. Astfel de indivizi, cât este ziua de mare nu fac altceva decât să intoxice “gustul” privitorilor, de unde și ideotenia că “poporul e prost” și că “așa le place tâmpiților”. Dar, repet, marea majoritate a telespectatorilor nu sunt nicidecum așa cum cred ei, dar din păcate flagelul răului încă diseminează și intoxică în jur, protejând un mediu la fel de nociv pentru România, populat de tot felul de impostori, șmecheri și ticăloși, de analfabeți și semisfertodocți, care au ajuns să dispună după bunul plac și conform jocurilor lor de interese oculte, de soarta țării și poporului român. Poate că așa, unii dintre semenii noștri și-au pierdut ‘mințile”, conștiința și bunul simț, inima și sensibilitatea de buni români. Și vor să fie mințiți în continuare, chiar dacă îmbătrânesc trăind din iluzii și speranțe în tot acest vârtej păcătos al vieții.
Sau cel mult, din toată această nesfârșită gâlceavă și degringoladă națională, unii dintre cei amintiți, a avea încredere doar în aceia care-i mint că ar avea aceleași convingeri și idealuri că ei, au eventual o parte din firimiturile de la mesele îmbelșugaților, adică cei care au prăduit cu atâta lăcomie agoniseala de veacuri a poporului român. Poate că și ceva mărunțiș furat tot din buzunarul statului pentru aplaudacii manipulați, ori de câte ori a fost sau este nevoie de #rezist și masa de manevră în luptele politice obscure pentru putere. Așadar, putem să spunem că în România și “balamucul” mediatic este autorizat, devenind un flagel care-i îmbăta pe unii cu apă rece, în realitate este vorba de o înjosire a firii și demnității noastre umane în astfel de timpuri pline de îndoieli și amărăciune. Aici am ajuns, de vreme ce a spune adevărul și a fi corect și cinstit cu E-ul și cu meseria ta înseamnă un păcat, iar a minți, invidia, ticăloși, lăcomi, fura și a face rău altora înseamnă o virtute și un mod ticălos de viață. Și n-a mai rămas nici o urmă de speranță că societatea românească se va putea vindeca vreodată, întrucât dezgustătoarele năravuri și vicii la care facem acum referire se transmit, din păcate, din generație în generație, poate instinctului de conservare, dar în mod sigur transferului egoismului și a celorlalte moravuri rău-conducătoare de iubire și respect între oameni, fie de la părinți la copii, dar în general de la factorii poluatori ai societății. Însă, a nu se crede că am exagerat și generalizat, numai că, în primul rând, România se scaldă în mediocritate și dezechilibre evidente pe toate segmentele ei instituționale din cauza incompetenților și cârcotașilor care de aproape trei decenii “birjeresc” după bunul plac și pentru interesele lor meschine această națiune. Și din păcate, “prostimea” continuă să accepte ca la tarabă astfel de parveniți și incapabili, după care ne mirăm că totul a luat-o razna în țara asta. Altfel spus, totul depinde de noi, dacă vrem să scăpăm de dinozaurii politicii și vieții publice, având credința ca izvorul inteligenței, competenței și onestității românești, în ciuda acestui sistem structural odios, încă nu a secat. Iar de aici încă nutrim speranța că ne va da bunul Dumnezeu mintea cea de pe urmă și vom reuși a da credit doar celor valoroși și iubitori de popor, să rânduiască cum se cuvine România. În special este vorba de tineri, cărora ar trebui să le dăm încredere, și urgent mandatul puterii, ei fiind în măsură să curețe societatea de urâțenia ei civică și morală, iar de aici să irumpă în normalitate și să reclădească o Românie stabilă și performanța. Doar așa și peste ani, tineretul va reuși să scoată țara din starea de a merge pe drumul spre nicăieri și de a o repune pe făgașul ei firesc de armonie națională, de dezvoltare și pace socială. Și suntem convinși că se poate, garanția reușitei tinerilor noștri având ca atuuri deopotrivă, cunoașterea, priceperea, vigoarea și puterea de creație, entuziasmul, onestitatea și, nu în ultimul rând, iubirea lor pentru țară și neam.
Vasile Irod
