De obicei, trebuie să ne amintim că în luna octombrie, mai precis pe 20 octombrie este ziua de naştere a criticului şi omului de cultură care a fost Pompiliu Marcea. Născut într-un sat uitat de lume, ca şi acum.: Ştefăneştii Gorjului, în anul 1928, din părinţi agricultori, Ion şi Maria. Ştefăneştii Gorjului de astăzi, a dat şi alte nume cu rezonanţă în peisajul local, vestitul lăutar Gugin, olari precum Asprea şi alţii.
Oamenii din Ştefăneştii Gorjului, ca şi cei din satele: Bulbuceni, Albeni, Colibaşi, Cărbuneşti –sat, Purceleni, Cojani, Măceşu, Pojogeni, Răchita, Vieşani veneau duminica, în piaţa din Cărbuneşti, pe vremuri Târgul Petreşti, pentru a vinde acelora care le trebuia, fie ouă, fasole, vin, ţuică, câte o pasăre, alţi vindeau s-au cumpărau un bou, viţel sau porci. Banii obţinuţi(erau puţini!) se investeau în gospodăria proprie. Alţii, investeau în copii. Pe vremurile acelea, fiecare familie avea cel puţin doi copii. De obicei, unul era îndrumat spre a urma o şcoală şi a pleca în lume. Nu existau aşa-zisele servicii la stat sau slujbe în administraţie, pentru toată lumea. Mult mai târziu, din fiecare familie,doi membri aveau un serviciu, cu o stabilitate financiară şi un trai decent.
Familia Ion şi Maria Marcea au avut trei copii: Pompilică, Grigore (Gore) şi Polina (Pina). Primii doi s-au născut în Ştefăneştii Gorjului. Cel de-al treilea-fiica- s-a născut în satul Colibaşi, comuna Bobu, căci familia se mutase definitiv în acest sat cu datare istorică înainte de 1443. Spunem acestea căci pe raza localităţii Colibaşi se pomeneşte şi acum de Ţeapu (Ţapu) şi Crucea Neamţului. Ţapu- credem noi, de pe vremea când legile şi poruncile lui Vlad Ţepeş îşi găseau aplicare pe aceste locuri, iar Crucea Neamţului – o cruce aşezată pentru un „cuceritor” neamţ –căzut eroic – în războiul legendar, la început de veac XX.
Ion şi Maria Marcea şi-au crescut copii în condiţii, uneori, de austeritate, căci erau vremuri grele, dificile pentru o familie destul de numeroasă ( 6 persoane), dându-le o educaţie deosebită în familie.
De mic Pompilică, avea înclinaţie spre învăţătură. Şi au hotărât să-l dea la şcoală! În acelaşi timp, cu împlinirea vârstei de a merge la şcoală s-au „ aciuit” în sat şi doi vestiţi învăţători pe care i-a avut satul Colibaşi: Victor şi Maria Ciudin. Şcoala clădită şi terminată la începutul deceniului trei din secolul XX , avea să adăpostească şi să educe, pentru societate, mulţi dintre fii satului Colibaşi.
Şi Gore şi Polina au urmat şi au absolvit 7 clase la Şcoala Primară Colibaşi, între anii 1938-1947.
În anul 1985, familia Marcea primeşte o lovitură grea prin moartea în condiţii suspecte a profesorului universitar doctor şi critic literar: Pompiliu Marcea. Au trecut 29 de ani şi mai bine de atunci. Cei rămaşi, în special fratele Gore şi fiul acestuia, i-au cinstit de fiecare dată memoria, aşa cum se cuvine.
În aceste zile, după atâţia ani de aducere aminte cu drag, pioşenie şi respect, pentru cel care a fost Pompiliu Marcea, cel de-al doilea fiu al familiei Ion şi Maria Marcea s-a stins de viaţă, la vârsta de 83 ani. Nea Gore, cum îl ştia toată lumea şi care a lucrat mult timp în cadrul Liceului (azi Colegiu Naţional) Tudor Vladimirescu a ţinut să-şi încheie socotelile cu această lume, într-un mod demn de o fiinţă umană. A fost înmormântat creştineşte, aşa cum se cuvine pe data de 2 noiembrie 2014.
Fiul lui Nea Gore, Minel, vădit zdruncinat de sfârşitul tatălui său, a avut posibilitatea de a recunoaşte, încă o dată, că unchiul său Pompilică, precum şi tatăl dispărut, i-au îndrumat paşii în viaţă cu demnitate şi le-a urmat sfatul.
„Am păstrat în cele mai ascunse fibre ale sufletului tot ce satul gorjean (unde am copilărit şi am crescut), mi-a sădit valorile lui morale” – spunea undeva, prin anul 1985, Pompiliu Marcea.
Despre Dânsul, omul de cultură şi criticul literar, Pompiliu Marcea, şi, despre fratele său Nea Gore dispărut la 30 octombrie 2014, numai vorbe bune.
Profesor Zălog Constantin-Colibaşi
