Despre Brâncuși, Ecaterina și Tudor Vladimirescu, sau casele memoriale românești și venitul național

1413

Despre Brâncuși…Despre Brâncuși s-au scris cărți documentare, s-au făcut cărți cu aforismele lui. S-au scris romane ce îl au ca personaj principal pe sculptorul Constantin Brâncuși. Sophie Brocas a prezentat romanul la Bookfest 2019. Institutul Francez împreună cu Biroul Internațional al Editorilor Francezi și cu librării prestigioase propuneau romanul la standul „Lire la France”, organizau momente de lectură, publicul voluntar și autori/editori prezenți, citeau în română și franceză, pasaje din roman, se găzduia la stand studioul mobil al televiziunilor.
Despre Brâncuși se toarnă scurtmetraje și filme artistice. Andy Garcia va juca în filmul pe care regizorul scoțian Mick Davis îl pregătește. Filmul ,,The Sculptor” va fi făcut după ce regizorul a filmat în România și filmul ,,Modigliani”, film despre rivalitatea acestuia cu Pablo Picasso.
Despre Brâncuși…se fac evenimente științifice (cu specialiști în opera sculptorului român), mese rotunde, dezbateri și ateliere de creație ce beneficiază de prezența unor autori și creatori cu preocuparea ,,Brâncuși’’ din toate domeniile. …s-a spus că este unul din cei trei Dumnezei din artă alături de Shakespeare și Beethoven.
Citeam în Revista de cultură a sufletului meu, ,,Argeș”, un articol al scriitorului Mihai Barbu: Povestea unei case memoriale – „Ecaterina Teodoroiu”, articol în care mulțumea Băncii Naționale a României care va lansa, în 2020, o bancnotă în valoare de 200 de lei ce va avea ca imagine chipul Ecaterinei Teodoroiu. ,,E o premieră națională: pentru prima oară, în țara noastră, o femeie își va împrumuta chipul pe o bancnotă de-a noastră. BNR-ul a ales-o pe Cătălina Teodoroiu și nici pe Regina Maria nici pe Ana Ipătescu sau Smaranda Brăescu”. Scriitorul al cărui nume niciodată nimeni nu îl va putea dezlipi de ideea de ,,proza de sertar” din comunism a lui I.D. Sârbu și nu numai, pentru că posedă un doctorat în acest punct infinit, I.D. Sârbu are un argument sentimental: de fiecare dată când trece podul peste pârâul Polatiște se gândește că, dacă ar fi trăit în urmă cu un secol, ar fi trebuit să prezinte pașaportul la granița dintre Imperiul Austro-Ungar și Regatul României. Puțină lume mai știe că, acel biet pârâu, despărțea frații aflați de-o parte și de alta a graniței (un fel de Milcov de pe vremea lui Alecsandri…) ce se varsă în Jiu. Ei, bine, în timpul Primului Război Mondial pe Defileul Jiului și la Podul Jiului s-au dat lupte grele. Armata română a ajuns, încă de la începutul conflagrației, în Petroșani și a desființat, definitiv, acea graniță vremelnică. La Podul Jiului din Tg.-Jiu, mai mulți cetățeni. La aceste lupte a participat activ și domnișoara Teodoroiu. Drept pentru care, dacă vom avea ocazia, vom purta mereu la piept, cu recunoștință, bancnota de 200 de lei. Datorită eroismului și unora ca ea, am reușit să mutăm granița dintre noi și lumea largă, în partea de vest a Ungariei. Am făcut un pas înainte! De la Polatiște, la Nădlag… . Acum, în secolul XXI, acolo ne prezentăm pașaportul ca să intrăm în Spațiul Schengen.
Sfârșitul unei vieți curmate, pe front, la doar 23 de ani, nu poate fi decât unul tragic și măreț. Pentru acest ideal a murit Ecaterina Teodoroiu… și are o casă memorială cu o … poveste. Acolo o simțim legată de viața casei și a pământului străbun.
În 1938, când Elena Toderoiu, mama Cătălinei, era încă în viață, autoritățile târgujiene primesc acceptul ei să transforme casa natală a eroinei în Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu”. Ideea a venit din partea omniprezentei (și omnipotentei) doamne Arethia Tătărescu, președinta Ligii Femeilor Gorjene. Înțelegerea era ca toți urmașii pe linie feminină a Cătălinei să lucreze, ca muzeograf, la casa eroinei devenită muzeu al statului român.
Am constatat, în repetate rânduri, că la noi, casele memoriale au un defect major. Vii cu speranță, vii de departe și în câteva minute ai terminat de vizitat „Obiectivul”. Ai vrea să-ți iei un suvenir ca să-ți aducă aminte, peste timp, că ai trecut și tu prin acele locuri magice, că ai respirat și tu același aer tare care le-a oxigenat plămânii celor care au trăit acolo (și s-au învrednicit pentru țară), dar găsești, de obicei, un pliant de formatul colii ministeriale îndoit în două sau împăturit în patru.
Ce ar mai fi de adăugat? spune scriitorul ce ne prezintă casa Ecaterinei, după ce l-a surprins sărăcia de „detoate” de la acest edificiu de ființă națională? Multe. Ne limităm la a pune o întrebare: Ce mare investiție ar fi pentru ditamai județul un televizor cu diagonală mare și câteva bănci în curtea Cătălinei? Cei care vor vizita casa memorială ar vedea, într-o realizare cinematografică onestă și de un înalt patriotism, cine a fost „Eroina de pe Jiu”. Modestia casei ar putea fi compensată, la superlativ, de faptele acestei eroine a neamului nostru așa cum reies ele într-un proiect cinematografic de mare impact. De asemenea la „gift shop”-ul improvizat pe masa din interior ar putea sta cărțile scriitorilor olteni. Ar fi un punct de desfacere extrem de vizitat. Cel puțin în „Săptămâna altfel…’’
Să mai vorbim de casa lui Brâncuși…despre care atâta se face caz ?
Poate a călătorit și a vizitat prea multe case memoriale, vizitatorul avizat al casei Ecaterinei. Noi ne obișnuisem cu toate. Eu acolo am devenit pionieră în 1979.
M-am hotărât să răsfoiesc ziarele gorjene și să observ relația autorităților române cu Gorjul și cu casele memoriale: ,,La Târgu Jiu au loc vineri, 28 octombrie 2016, ceremonii de comemorare a eroilor care au murit în bătălia de la Defileul Jiului, din octombrie1916. Evenimentul marchează 100 de ani de la luptele duse de Armata Română în Primul Război Mondial pentru apărarea trecătorilor din Carpați împotriva ofensivei declanșate în acel moment de trupele austro-ungare și germane. La ceremonii participă președintele Klaus Iohannis care va vizita apoi Mănăstirea Tismana și Muzeul Tezaurului Băncii Naționale, Casa Memorială „Constantin Brâncuși” și Mausoleul „Ecaterina Teodoroiu”.
Dacă scriitorul uimit în fața sărăciei prezente în ceea ce privea casa memorială și tot ce ținea de Ecaterina Teodoroiu în Gorj a constatat-o, mă întreb, președintele proaspăt reales care nu a dorit să facă o poză la Gaudeamus pentru Gorj cu subsemnata, oare nu a vizitat, măcar la Bon, Casa memorială a lui Mozart? Nu a aflat că cetățenii de acolo și-au ridicat mult nivelul de trai tocmai pentru că au dat lumii acel geniu al muzicii? Ce a simțit oare când a văzut sărăcia noastră?…sau poate de aceea nu a dorit să facă poza…
Poate atunci, în 2016, nu putea sprijini material un astfel de proiect cultural al caselor memoriale care trebuie să devină național… fiindcă nația fără steag de cultură este o gloată, cum știm … dar acum ar putea, ar fi bani pentru casele memoriale, fiindcă tot răsfoind presa gorjeană am înțeles mai bine despre Comandamentul NATO de la Sibiu și de NATO-URBAN: România are atât contribuții conceptuale, cât și operaționale, românii au fost și sunt implicați în activități participative care sunt racordate la măsurile de consolidare a prezenței aliate avansate pe flancul estic. Primul și singurul Comandament NATO de trei stele din Est-ul Europei aduce securitate urbană. Reconfigurarea comunităților urbane aduce șansa unor noi oportunități de afaceri. Dacă proiecțiile unor evenimente precum: „Sibiul, prima capitală culturală a Europei, din România” sau „Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană”, sunt mici puseuri economice în comparație cu conceptul strategic „Sibiu primul oraș NATO”. Momentele acelea sunt file de arhivă pe când „NATO URBAN” are încă file necitite/neparcurse, cu trei piloni deja asumați in cadrul Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030: economic, social și mediu. ,,Gorjeanul’’ trâmbițează că vor fi ,,oportunități pentru mediul de afaceri din România aflate în vecinătatea urbană a Comandamentului NATO și a celorlalte baze militare româno-americane. Dar un proiect legat de identitatea noastră nu putem dezvolta? Casele memoriale așteaptă tăcute … uitarea?
Și începeți, domnule Președinte, ca județ-pilot, cu Gorjul. Că la noi s-a născut un Dumnezeu al artei: Brâncuși, dar nu numai pe el l-a dat Gorjul țării și istoriei lumii. Să nu uitați de Ecaterina, să nu uitați de Tudor Arghezi. Și în Târgu-Cărbunești și la București, Tudor Arghezi, a cărui casă din Mărțișor (am vizitat-o în zilele Târgului Gaudeamus), abia se poate găsi, că nu se vede de Grădinița Shakespeare și dacă luați Gorjul ca pilot pentru acest program, începeți cu casa cui? Fiindcă, în curând, Bicentenarul „Tudor Vladimirescu” va bate la ușa recunoștinței noastre, chiar a lui.
Cultura este, și dumneavoastră știți asta, fiindcă și Sibiul a fost „Capitala Culturală”. Noi, gorjenii, și mai mult, Bumbeștenii, știm ce înseamnă să amplasezi, pe un loc gol, un stabiliment militar, fiindcă tot Tătărăscu, dar Gheorghe și Arethia era cu cultura. Au adus de la București Pirotehnia Armatei, aici, la Sadu. Nu Sadu de Sibiu, ci la Sadu de Gorj.
DAR FOUDRACING și loby pentru Gorj și România a făcut Arethia, așa că noi, femeile din Gorj (fac parte din Asociaţia Uniunea Femeilor din Gorj) și Cultul Eroilor Gorj (din care fac parte) și noi nu am fi împotriva faptului că inițiativa ,,Casele memoriale românești și venitul național” ar fi îmbrățișată de doamna Carmen Iohannis. Sunt tot supărată că președintele nu a făcut poza pentru Gorj la Târgul Gaudeamus.
Domnule Președinte, când nu ați vrut să faceți o poză pentru Gorj, pe 23.11.2019, aveam la mine, în geantă Caterine-Herera, însemnul Cultului Eroilor, tricolorul. Dumneavoastră îl aveați? …și purtam cămașa populară a bunicii mele, cusută de străbunica aceea despre care am scris eu cum a rămas ea văduvă după Primul Război Mondial, la 26 de ani și a crescut singură trei copii cuminți. Am luat premiu la concursul Arenei Literare cu proza ,,Ce mi-au povestit pantofii cei vechi”. Toate acestea mă ardeau și astăzi se revoltă în mine. Eu am înțeles să slujesc, prin talentul meu, țara. La olimpiada de geografie de la Vaslui, eu gorjeancă, am spus Legendele Apusenilor (nu m-am gândit să-i urăsc pentru că lor, Dumnezeu le dăduse aur, nu lignit și ca pământ arabil piatra, că de aceea e vorba ,,Gorjule, pământ sărac, unde nici boii nu trag! Haideți ca Urban, măcar în ceea ce privește casele memoriale, să nu fie la nivelul României, să fie la nivelul NATO, Domnule Președinte! Dacă biletul de vizitare va fi tot 2 lei, când se va putea asigura salariul custodelui casei memoriale din activitatea lui? Să începem cu Tudor Vladimirescu din …Gorj.
Victoria-Ileana Stolojanu, Doctor în economie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here