Costel Răducan s-a născut la 1 noiembrie 1937 în satul Orzu, comuna Negomir din judetul Gorj.După cursul gimnazial, a studiat trei ani la Şcoala Normală din Târgu-Jiu şi un an la cea din Craiova, apoi la Institutul Pedagogic şi la Facultatea de Filologie a Universităţii ,,Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Până la pensionare a lucrat, succesiv, ca profesor, la zece şcoli din Câmpia Transilvaniei. (Într-o poezie chiar scrie despre această nestatornicie a sa.).
A fost şi gazetar – colaborator la reviste cu profil instructiv-educativ şi la diverse cotidiane.
Profitând de vacanţele şcolare, a călătorit mult în ţară, mai ales prin munţi. Aşa a câştigat ,,comori de suflet” — cum el însuşi scrie.
Versuri a început să scrie după vârsta de treizeci de ani, dar cu mari intermitenţe. Şi cum singur precizează în ,,Invitaţie la lectură”, poezia sa e simplă.
Formal, unele versuri se aseamănă cu cele populare, iar cele mai multe sunt compuse în manieră clasică. Toate dovedesc o uşurinţă în a versifica variat, sensibilitate şi un categoric nonconformism vis-a-vis de realităţile politico-sociale ale vremii.
Sunt exprimate direct, sau sugerate prin construcţii poetice iubirea pentru natură şi pentru oameni, pentru copii în special, dorinţa de dreptate, de adevăr.
Ubicuitatea este o trăsătură, uşor de observat, a personalităţii autorului. Într-o poezie, zice: „Sunt bolnav de ubicuitate”.
Aş îndrăzni să spun că poezia sa este ca o floare de câmp sau de pădure, nepoluată de „modernisme”. N-are în ea nimic îmbârligat, crispant, neinteligibil.
Cartea mai cuprinde şi o sută zece epigrame, inspirate din realităţile spaţiului şi vremii în care a trăit.
Dacă vă ajunge sub priviri acest ,,Mozaic sentimental”, încercaţi să receptaţi vibraţiile sufleteşti pe care le reverberează!
Mihai Deleanu
