Deschizătorul de drumuri sau scriitorul total Nicolae Al Lupului

Cei mai tineri dintre peştişenenii ori brădicenenii, printre care mă număr, nu-şi mai aduc aminte de primul localnic ce a lucrat asupra slovei scrise ori tipărite. Banalizând, am putea spune că a fost un Popescu şi el. Nu unul oarecare, ci scriitorul aproape total Nicolae Al Lupului.

Primul dintr-o stirpe aparte hărăzită de Dumnezeu cu darul aşternerii pe hârtie a încercărilor sale literare. Greutăţile şi opreliştile cumplitelor vremuri de care avu parte neamul românesc şi pur gorjenesc nu l-au învins. Zbaterile sale contra ciumei roşii l-au făcut să publice, atât cât a putut nu cât ar fi vrut, şi, mai ales, să lase viitorimii o operă asupra căreia generosul demn urmaş Ion Popescu-Brădiceni s-a aplecat cu osârdie.

Am citit ori numai răsfoit scrierile sale în proză. Edite sau inedite până ce Ion Popescu-Brădiceni le-a vârât sub teascurile unor edituri spre lauda lui. Deţin, în copie, lungul poem „CREAŢIUNEA sau FACEREA LUMII”, subintitulat de autorul ce semna Nicolae al Lupului, „versificare după credinţele şi eresurile poporului român”. Însuşi autorul a lăsat o „Prefaţă” în care, cu modestie, afirmă că „Lucrarea de faţă este o redare versificată a credinţelor şi eresurilor poporului român, relativ la creaţiunea lumii.” Probabil, fără să-l fi citit pe Mircea Eliade, străbunicul demnului urmaş Ion Popescu-Brădiceni explicitează: „Această credinţă despre creaţiune i-a venit din Orient, din timpuri îndepărtate sub influenţa învăţăturilor zendice şi biblice, oglindind în ea principiul dualismului – lupta între lumină şi întuneric, între bine şi rău, distilate prin gândirea maselor populare ale poporului nostru.(…) Eu n-am făcut altceva decât să prind aceste creaţiuni ale geniului popular şi să le redau sub formă versificată, nepunând de la mine nimic, ca astfel să poată fi păstrate nealterat în frumuşeţea creaţiei populare.”

Ca precursori, în domeniul basmului, Nicolae Al Lupului l-a avut pe Ion Creangă, iar la versificaţie pe Anton Pan şi, parţial, Ion Budai Deleanu. Nu ne propunem şi nu ne permitem a intra în detalii critice ori criticiste, dar olteanul nostru din Brădiceni l-a premers pe însuşi Adrian Păunescu, bardul de la Bârca fiindu-i parcă, pe alocuri, epigon.Cu riscul de a fi catalogaţi cam neelegant, îndrăznim a-l cita in integrum pe marele tălmăcitor hispanist Darie Novăceanu cu următorul text inedit:

Cuvintele acestea nu şi-au pus drept scop să-l prezinte pe Nicolae al Lupului (Popescu). Aceasta pentru faptul că Nicolae al Lupului s-a prezentat singur, în faţa tuturor, prin cele trei volume de proză pe care le-a publicat: „Posada Gurenilor”, „Pământul cere sângfe”, „Povestiri olteneşti(1943)”.

Criticul şi, în acelaşi timp, istoricul literar Şerban Cioculescu i-a dedicat lui Nicolae al Lupului o cronică de aproape o pagină întreagă, cândva în „Universul literar”. Cărţile lui Nicolae al Lupului se găsesc în toate bibliotecile mari şi la cei care au avut norocul să le cumpere, dat fiind tirajul mic în care apăreau pe atunci. În viaţa literară de acum 15 ani şi mai bine Nicolae al Lupului era bine cunoscut, bucurându-se de numele atribuit de unii… Sadoveanu… oltenilor!

Cu toate astea nu vreau să-l ridic la ştiu eu ce înălţime. Nu. Nicolae al Lupului – copilul plecat din Brădicenii Gorjului, cel care l-a cunoscut atât de bine pe Constantin Brâncuşi, medicul de ţară de mai târziu, şi-a sacrificat nopţile libere (ostenind) aşternând pe hârtie, ceea ce viaţa-i oferea cu prisosinţă în fiecare clipă. L-am cunoscut pe Nicolae al Lupului, cu câţiva ani în urmă, pe când eram în Craiova.

L-am vizitat de nenumărate ori, iar în ultima vizită am putut smulge, cu mare greutate, acest mănunchi de povestiri, în majoritate necunoscute de nimeni, afară de noi doi, în scopul că, prezentând vreun interes – să poată forma o mică împreunare de carte, cu care, Nicolae al Lupului, care trăieşte actualmente numai din pensia acordată de Uniunea Scriitorilor, să plece mulţumit dintre noi, la vârsta de aproape 80 de ani, cât a ajuns în anul acesta. În cazul că Editura-l va înţelege pe Nicolae al Lupului, aşa cum e el, oltean, şi va găsi de cuviinţă să-l editeze, voi sta la dispoziţie cu un material mai amănunţit asupra vieţii şi operei literare a acestuia, printr-un studiu, pe care-l pregătesc printre picături, despre mai mulţi olteni, care, oricum, nu trebuie daţi uitării.

După ştiinţa noastră, demersurile bravului eseist şi traducător gorjean, el însuşi poet – Darie Novăceanu nu s-au materializat şi într-o apariţie editorială. Şi nu din vina sa. Între timp, Nicolae Al Lupului trăieşte doar prin opera sa, iar Darie Novăceanu este rezident la Madrid.

Acolo unde soţia sa Miruna Ionescu este profesoară universitară a unei universităţi madrilene, iar el trăieşte din scris. Avem adresa din Bucureşti a celui medaliat şi decorat de Regele Juan Carlos cu un înalt titlu acordat de Casa Regală a Spaniei celor mai valoroşi Hispanişti din lume. De aceea, promitem să recuperăm eseul semnat de Darie Novăceanu despre Nicolae Al Lupului, ştiindu-l pe maestrul DN ca foarte scrupulos cu propriile-i manuscrise.