Încet, încet, prin grija atâtor…băieţi deştepţi, ţara se scufundă. Fără grijă, fără teamă, fără responsabilitate. Lăsăm deoparte trista realitate că, socotelile Robertei Anastase au devenit un algoritm politic, prin demonstraţia făcută de CCR-u. Dacă la fosta…găzăriţă (ploieşteancă), 78 era egal cu 180, la CCR-rişti, era să zic afacerişti, 6 este mai mare decât 7,4 milioane !!
Nu s-or zvârcoli, marii matematicieni ai universului, în morminte ? Doamne, pe mâinile cui a-ncăput ţărişoara asta !… Spunea, Socrate, înainte de Hristos, cu circa 400 de ani: “cu cât învăţ mai mult, cu atât îmi dau seama cât de puţine ştiu”. Scriem, în presă ori în volum, citim, în speranţa avansării în…necunoaştere şi observăm că mergem spre grotă, spre epoca pietrei, dacă nu cumva către intifadă… Teama de ziua de mâine, a devenit o certitudine pentru majoritatea românilor. Pe zi ce trece, greutăţile care împovărează viaţa fiecăruia, cu excepţia celor care au făcut, găsit, sau au lăsat norocul în scăldătoare, sunt triste realităţi. Şcolile au devenit sperietori şi pentru dascăli şi, mai ales, pentru elevi, camerele de luat vederi, -deh, tehnica… maladioji, cum ar zice născătorii comunismului-, îşi artă roadele. Sunt instalate, mai ales pentru examene, până şi la wc-uri. Spitalele au devenit sperietori sau laboratoare ale malpraxisului şi aparate de curăţit buzunarele de parai. Mare parte a pungaşilor, a devenit aparat politic, o altă mare parte a descurcăreţilor, a devenit expertă în comerţ, alţii au devenit cămătari, printre ei aflându-se şi mari experţi în criminalitatea financiară, purtând brand de senatori, deputaţi, etc. O mică, foarte mică parte din ei, cel puţin pentru perioada caniculară, au fost trimişi la… răcoare. Dar, imediat cum ajung acolo, ca un făcut, bolile, incurabile, la fel ca obiceiurile, încep să-i macine, legile… drepturilor omului, îi împing spre spitale, unii medici… inamovibili, descoperă diagnostice numai de ei ştiute, care-i apropie pe aceşti bolnavi închipuiţi, de aerul liber, din afara coliviei, precum păsările cerului. Pălmaşul, pentru că a furat o găină, îşi face, ca timp, şi masteratul, la bulău, marii escroci, cu camioane de bani, creând găuri de milioane de dolari, primesc, în cel mai rău caz, un an şi ceva, cu… suspendare !! Dac-ar mai trăi Ţepeş, probabil că ăia care dau asemenea sentinţe, ar fi la rându-le, suspendaţi. Pe… eşafod! De o bună bucată de vreme, una din molimele, încă…incurabile, ale societăţii de…prinţipuri, vorba nemuritorului Conu Iancu, este aplicarea sistemului socialist: ”toţi pentru unu şi unu pentru toţi” ! Nu neapărat pentru că-i coacere şi e secetă, prin ameninţări scrise, teama de ziua de mâine, a devenit o reală sperietoare. A nu ştiu câta oară, citesc pe uşa de la intrarea în bloc, că, peste două sau trei zile, datorită sumelor uriaşe, restante la plată, se va opri APA !! Este îngrozitor, nu doar modul, inuman şi atroce, folosit de reprezentanţii instituţiei care… pompează apa, ci din alte puncte de vedere. Nu-mi aduc aminte, în cei peste 34 de ani, de când locuiesc unde locuiesc, să fi depus vreo cerere de… adeziune la vreo grupare în vreo… asociaţie, spre a fi… executat, la… grămadă, cum niciodată nu am depus şi nici nu am devenit membru deţinător al carnetului roşu, înainte de curăţenia de… Crăciun, care a retezat, – citeşte ciuruit, că-i la modă şi în expresia unui alt fost mare comunist -, stejarul de Scorniceşti şi gemânarea sa, carnet care oferea mari sau mici privilegii, aşa cum, şi după ’89, a oferit majorităţii celor care au deţinut un astfel de… obiect, adevărate sinecuri, în aparatul de… stat sau la cârma unor instituţii! Încă îi întâlnim la tot pasul.
România, stat poliţienesc
Revenind la necazurile noastre, că, de bucurii, nici vorbă, de vreo săptămână, am văzut pe sticla TV, mari mişcări de stradă, generate tocmai de oprirea elementului vital, APA, în blocurile de locuinţe ! La Târgovişte, la Braşov, prin Banat, şi alte zone, adevărate scandaluri, în care sunt angrenaţi oameni nevinovaţi şi NEDATORNICI, potolite, altfel cum?, de jandarmi, de poliţie, spre a se întări cele aflate pe buzele multora, că România a redevenit, stat poliţienesc !! Nu mă ştiu, la rându-mi, dator, vreodată, absolut niciunei instituţii, nici măcar o para. Nici cât am fost salariat, nici ca pensionar. Mi-am montat apometre, am totul, dar absolut tot ce consum, contorizat şi achitat la zi, deseori, la întreţinere, plătesc şi ceva în plus, faţă de datoria lunară. Şi atunci, întreb: cine şi cu ce drept îşi permite, câtă vreme citesc şi recitesc, că-n constituţia ţării, bună-rea, scrie, negru pe alb: “nimeni nu este mai presus de lege”, şi: “toţi cetăţenii, (indiferent de…)sunt egali în drepturi” ! În Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la art. 1, se spune: “Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie RESPECTATĂ şi PROTEJATĂ” !!!! Conform căror reguli sau legi, îşi permite cineva, egal, conform constituţiei, cu mine, să calce cu cizmele pe demnitatea mea ??? În cazul în care, un individ care a făcut un împrumut la o bancă, nu-şi achită rata lunară, sunt anchetaţi sau li se pune sechestru pe bunuri, tuturor celor care locuiesc cu el în bloc sau de pe strada sa ??? Întreb, nu afirm, vorba lui Păunescu. Păi, dacă “dura lex ,sed lex”, să fie aplicată conform principiului UMAN şi CONSTITUŢIONAL. Şi eu, şi ca mine destui nedatornici, avem dreptul căii legale de a ne adresa tuturor instituţiilor de drept constituţional inclusiv CEDO, şi să solicit(ăm) daune morale care să-i aducă, pe cei prea înverşunaţi, cu picioarele pe pământ. Ce simplu e să tai dreptul la viaţă…la comun ! Ce mă interesează dacă, pe lângă datornici (cei puţini), le iau…gazul, în limbajul judocanilor, şi celor mulţi ? S-ar putea să intereseze… totuşi. Inclusiv, s-ar putea, ca printre cei cărora li se va cere socoteală şi daune morale, să figureze şi doamna administrator, care, e clar, nu reprezintă interesele celor care o plătesc ci invers, că, nu-i aşa, vorba lui Brucan, datornicii nu o plătesc iar salariul şi-l adună din pungile celor rămaşi fără apă, dar au plătit-o !!
Oameni cu funcţii mari, cu datorii la asociaţie uriaşe
Privesc, cu lehamite, tabelele afişate la avizierul de pe scara blocului, pe care locuiesc, şi rămân siderat. Cvasi-majoritatea celor cu datorii între 700-800 şi 3200 de lei (!!!), sunt oameni (… ??) cu funcţii, cu studii, cu pretenţii, cu locuri de muncă foarte bine plătite, în unele familii, câte 4 salariaţi (medici, ingineri, poliţişti, economişti),şi… mai presus de toţi, o anumită “doamnă”, ale cărei datorii se cifrează la aproape 3200 de lei, şi au o vechime de 5, 6 sau mai mulţi ani, atât de necăjită, încât…creşte, de câţiva ani, nepoţii fetelor, migrate prin alte ţări de…soare pline, care, în scurtă vreme de la… plecare, nu s-au întors cu… mâna goală, şi la care, în fiecare an, inclusiv acum, îşi petrece două, trei luni, de…vacanţă, până la reînceperea noului an şcolar !! Să tot fii dator ! Doamna…administrator de la asociaţie, miloasă nevoie mare, spune, celor care… n-au de lucru şi o-ntreabă, glume. Acum, chipurile, datornica a ieşit la pensie, iar primele… tranşe, se vor vira direct în contul asociaţiei !! De vreo doi ani, auzim, alte… glumiţe, cum că unora din datornici li s-au întocmit actele premergătoare licitării locuinţelor, dar, pentru a se pune în aplicare legea, nicio speranţă, vorba lui Dante Alighieri. Nu sunt bani pentru plata executorului judecătoresc. Preşedintele asociaţiei, domnul Gh. Şerban, care face de ani buni, muncă patriotică, nefiind remunerat nici măcar cu… sfrijitul leu românesc, se zbate ca apa de mal sau ca Don Quijote, cu morile de… vânturi! Mă-ntâlnesc, zilnic sau de mai multe ori pe zi, eu şi alţi NEDATORNICI, cu cei care sunt pe lista restanţierilor, cu sume care produc frisoane. Zâmbăreţi, destinşi, ba chiar pozând în… distinşi, fără jenă, fără mustrări de conştiinţă, fără cel mai elementar simţ… Nu cred că nu există posibilităţi, din partea celor frustraţi (ca instituţii), pentru recuperarea datoriei. Sechestru pe bunuri, sau, de ce nu, popriri pe pensii şi salarii, deşi, dacă stau să mă gândesc, cu excepţia celei aflate pe la Veneţia sau Napoli, toţi sunt salariaţi, şi, de ce nu, cu sprijinul primăriei, (a Direcţiei Financiare, etc.), în fruntea căreia se află un OM integru şi plin de principii sănătoase, având alături, oameni de nădejde şi intransigenţi !!! O veche vorbă spune: ”ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Mai ales atunci când nu este cu nimic vinovat, sau dator cuiva.
N. D.
