”Demnitate și eroism românesc” de Ana-Daria Ionescu Haidău, o lucrare care îți inspiră emoție și sensibilitate

661

Am în față un volum istoric despre demnitatea și eroismul de care au dat dovadă două figuri legendare ale Gorjului, prezentat într-o manieră originală de autoarea sa, Prof. dr. Ana-Daria Ionescu Haidău.

Deși eroii lucrării sunt gorjeni, autoarea intitulează lucrarea sa ”Demnitate și eroism românesc” tocmai pentru a sublinia vitejia, martirajul, abnegația  și eroismul  de care au dat dovadă un mare număr de personalități gorjene care s-au dedicat, au luptat și s-au jertfit, de-a lungul istoriei, pentru nația română,  printre aceștia amintind doar pe voievodul Litovoi, Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Christian Tell,  eroina de la Jiu – Ecaterina Teodoroiu, Ion și Gheorghe Rasoviceanu, Ion Sichitiu, Grigore Cornicioiu, Titus Gârbea,  Radu Kone, Mihai Lascăr, Nicolae Pătrășcoiu, P.B. Gănescu, Ion Roibu și mulți, mulți alții, precum și ultimul dintre ei -eroul gorjean al revoluției din anul 1989 Cătălin Grigore Haidău. Gorjul a dat țării, așa cum sublinia într-un material al său și Petre Olteanu, ”un număr impresionant de mare de viteji între viteji, cum poate alt județ nu mai are”. Sunt convins cu certitudine că autoarea, deși nu a menționat în mod explicit, a dedicat acest volum tuturor acestor eroi, dar evident, în mod special celor doi eroi prezentați în carte. Volumul are și un subtitlu, ”De la Cătălina la Cătălin” tocmai pentru a sublinia de fapt eroii principali ai cărții. Este vorba de eroina de la Jiu – Ecaterina Teodoroiu și Cătălin Haidău – erou și martir al evenimentelor din anul 1989.

Prin cuvinte simple sub forma unor povestiri de câteva fraze,  acompaniate de câte un desen, Ana-Daria Ionescu Haidău reușește să o prezinte pe Ecaterina Teodoroiu, în toate momentele importante ale scurtei sale vieți, de la naștere în Vădeniul de atunci,  povestioara cu ursitorile care găsesc în odaia sărăcăcioasă a casei lui Vasile și Elenei Teodoroiu o copiliță  ce dormea liniștită într-o postăviță de plop, la învățătura primită împreună cu alți copii, la gura focului, de la bunicul său Matei, dascăl la biserica din sat, ca și la poveștile despre Feți Frumoși, împărați sau zâne. Tot bunicul Matei povestește Cătălinei, fratelui ei Nicolae, ca și celorlalți frați ai copilei de atunci despre marele voievod Mihai Viteazul, despre fecioarele răpite de turci, despre Tudor Vladimirescu, povestiri care cu siguranță au avut darul de a răscoli inima și mintea copiilor. Daria Haidău, reușeste ca prin cuvinte simple, puține dar dense și puternice în conținut să-l emoționeze pe cititor prin prezentările ce se succed, unele după altele, cu o apă lină fără să-ți dai seama, dintre care amintim: sunetele jalnice de trompetă care anunța începtul războiului în noaptea de 14 spre 15 augut 1916 de Ziua Sfintei Fecioare Maria, ”de ți se cutremura carnea pe trup”; hora despărțirii jucată după fluier la casa lui moș Dinuț, de flăcăii satului care plecau la încorporare și la care au asistat mamele, surorile, soțiile sau iubitele lor; bătălia de la Podul Jiului; drumul Cătălinei spre frontul  din zona Porceni, găsirea fratelui său Nicolae, mort în tranșee și momentul luării armei lui și a începutului martirajului femeii soldat voluntar, ajunsă comandant de pluton și căzută la datorie pentru țară pe data de 22 august 1917 în zona Muncelului, care s-a avântat în luptă cu oamenii ei cu o comandă scurtă, dar plină de îmbărbătare ”Înainte, înainte! După mine băieți! Nu vă lăsați” Sunteți cu mine!”, clipă în care un mănunchi de gloanțe i-au străfulgerat pieptul și au doborât-o la pământ. Imaginația autoarei despre întâlnire în Ceruri a Cătălinei cu ursitoarele ei este fabuloasă.; În a doua parte a cărții sunt prezentate trăiri, sentimente, acțiuni, destăinuiri, documente, despre Cătălin Grigore Haidău erou al revoluției române din 1989.

Cătălin Haidău, fratele autoarei, s-a născut la 25 iulie 1970 la Târgu Jiu, un oraș plin de istorie, cu nume parcă anume ales, asemănător cu cel ai înaintașei sale Cătălina. La naștere nu se întrezărea viitorul scurt al vieții eroului, dar evoluțiile evenimentelor din România de la sfârșitul secolului trecut scurmă mai  multe vieți, printre care și pe cea a eroului Cătălin Haidău. Crește într-o familie de intelectuali ai orașului, în care un rol deosebit în formarea viitorului său îl joacă mama acestuia, profesoară de limba română și franceză. De mic, scrie versuri, citește mult, este ambițios și învață să cânte la flaut dar să fie și un excelent dansator. Alege cariera militară, poate nu întâmplător, având în vedere întâmplarea sa de mic copil când fiind împreună cu părinții la un ceremonial militar, în munte, la Statuia lui Mihai Viteazul din Schela Gorjului, copilul a fost foarte emoționat  și curios așa că  un ostaș, după ceremonial l-a „echipat” pentru o poză.  Iubește aviația, dar alege să urmeze  Școala Miliatră de ofițeri activi de artilerie și rachete antiaeriene de la Brașov, unde îl prind nenorocitele de evenimente din 1989, devenită ulterior Academia Forțelor Aeriene ”Henri Coandă”. Viața îi este răpusă de un atac mișelesc al unor ”agresori invizibili și necunoscuți” chiar și în zilele noastre, asupra cazărmii Școlii Militare, în seara zilei de 23 decembrie 1989.

O lecție  impresionantă de istorie recentă ne este oferită de declarațiile foștilor colegi ai lui Cătălin din focul luptelor și de ultima scrisoare așternută, pe hârtie în chiar noaptea morții sale în focul luptelor, special pentru familia sa. Parcă presimțea ce avea să urmeze așa că după ce se întoarce ”de pe front” în cazarmă, renunță la masa de seară și se așează la masa de scris pentru a se adresa  celor dragi de acasă: ”Dragi părinți, dragă Daria, dragi bunici, dragii mei”, transmițându-le îmbărbătări ”Dar nu vreau să mă plâng. Sunt bărbat, sunt oștean al României Libere. Dar încă o dată vă rog să nu vă faceți griji căci voi avea grijă de mine și nu vreau ca această scrisoare să fie ultima. Vă îmbrățișez cu mult dor și dragoste, elev caporal Cătălin Haidău”. Și chiar așa s-a întâmplat să fie. Citește câteva rânduri din scrisoare unui bun prieten și îi spune că o va pune în buzunarul vestonului de la piept, iar în caz de ceva rău să o recupereze și să o dea părinților. Ca o premoniție, așa s-a întâmplat, după câteva ore, în toiul serii, începe iureșul luptei, iar Cătălin, asemenea Cătălinei cu 72 de ani în urmă, le cere camarazilor lor, așa cum se destăinuie Lt. Col. Cosmin Teiușeanu: ”Acoperiți-mă cu foc. Eu intru în luptă!”. Și a intrat, iar la primul asalt a fost răpus asemenea Cătălinei. Câte coincidențe. Decesul său este anunțat a doua zi, de către comandantul plutonului. Foștii săi colegi îl omagiază, la fel ca și Academia Forțelor Aeriene ”Henri Coandă”, dar ce folos cât timp eroul este de mult timp printre îngeri. Și autoritățile locale îl omagiază pe Cătălin, în Târgu-Jiu a fost amplasată o statuie a sa,  școala în care a învățat îi poartă numele ca de altfel și o stradă din orașul său natal. Emoționantă și sfâșietoare este și destăinuirea mamei eroului care datează din anul 2004, precum și  sublima ”baladă pentru Cătălin” a poetului Ion Sanda, care de fapt încheie excepționalul volum la care am făcut referire. Cartea poate fi un excelent material didactic pentru elevi. Se citește ușor, este emoționantă, te ține cu sufletul la gură și este plină de învățăminte. Felicitări autoarei. Dar cine este autoarea? Ana-Daria Ionescu Haidău, s-a născut la 28.01.1975 la Târgu Jiu, urmează Școala Normală ”Spiru Haret” din Târgu Jiu, devine învățătoare, urmează cursurile Facultății  de Științe Juridice și Administrative din cadrul Universității ”Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, dar talentul și dragostea spre desen și pictură o determină să urmeze cursuri de specialitate și astfel devine licențiat în pedagogia artelor plastice și decorative și pictură de șevalet, pentru ca apoi să urmeze un doctorat în arte vizuale la Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara, pe care îl finalizează în anul 2014. Autoarea este un om de cultură și un artist sentimental. Are pasiune și aplecare pentru desen și pictură, actualmente este profesor de pictură de șevalet al Liceului de Arte ”Constantin Brăiloiu” Târgu-Jiu și în același timp director al acestui liceu. Anterior a predat la Universitatea ”Constantin Brâncuși” Târgu-Jiu,  la Colegiile Naționale ”Tudor Vladimirescu”  și ”Spiru Haret” din Târgu Jiu, iar la începuturi la Școala Generală nr 3, devenită ulterior ”Cătălin Haidău”. A publicat deja trei cărți, a scris și publicat numeroase articole științifice în domeniul artelor vizuale, a participat până în prezent la numeroase expoziții de desen, pictură și fotografie, precum și în numeroase tabere de specialitate. Este mereu prezentă activ la manifestările culturale din municipiu, iar elevii săi o iubesc și o adoră, dorind să-i calce pe urme.

Cu siguranță, vom auzi și vedea multe lucruri bune, în viitor despre Ana-Daria Ionescu Haidău. Deocamdată, felicitări pentru cartea la care ne-am referit și pentru realizările sale profesionale și culturale de până acum și succese în viitor.

Și încă un detaliu: lucrarea este bogat ilustrată cu reproduceri după lucrările ce-i au ca autori pe Coca Crețoiu Șeinescu, Valentin Tănase, Ana-Daria Ionescu Haidău și pe Grigore Haidău.
Victor Troacă, Președinte al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. D. Șerban” Tg-Jiu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here