Politica este o îndeletnicire perversă, prinsă în aranjamente murdare şi mai mult decât atât, naşte pui de aceeaşi cernită culoare.
Iar în România, vremea trece, dar ” dracu’ ” devine tot mai negru, amestecând ecuaţiile Puterii, din care au rezultat pe rând F.S.N. şi Patrulaterul Roşu, C.D.R., P.S.D.-U.D.M.R., P.N.L.-P.D., P.N.L.-U.D.M.R., P.D.L.-P.S.D., P.D.L.-U.D.M.R.-U.N.P.R., clocite la timpul lor de lideri adesea controversaţi precum Ion I. Iliescu, T. Băsescu, Th. Stolojan, ş.a.
Şi ceea ce a urmat se vede de la distanţă, dar mai ales se simte; o ţară devalizată, sărăcită şi aproape muribundă, implicit o naţiune bulversată şi disperată, chiar în pragul dezintegrării. Or, să ne reamintim câte speranţe şi-au pus românii la schimbarea de sistem în dec ’89, cum afluiau promisiunile şi ” marea cu sarea „, mizându-se pe naivitatea şi credulitatea populară într-un joc al luptei pentru putere, când unii exultau şi alţii mârâiau în balansoarul eşicherului politic, etc. Numai că nici ” Făt-Frumos ” şi nici ” Baba Cloanţa ” nu au adus dezvoltare, linişte şi echilibru societăţii româneşti, ci doar avuţie şi huzur cât cuprinde găştilor, indiferent de baricada lor politică, situându-se toate partidele deasupra interesului naţional şi nevoilor majorităţii categoriilor sociale. Este motivul pentru care aproape nimeni nu mai crede în vorbele acestor fanfaroni mincinoşi, pe care ” din păcate „, electoratul încă îi mai votează, încercând să aleagă de fiecare dată răul cel mai mic cu putinţă. Şi avem experienţa celor 20 de ani de capitalism sălbatic în România pentru a deschide ochii mari la următoarele alegeri, văzând deja cum ” gaiţele ” se acuză şi strigă unele la altele, deşi nu dau doi bani pe interesul naţional şi pe rezolvarea problemelor oamenilor. Din contră, pe faţă sau tacit întreaga clasă politică s-a străduit, şi o face în continuare, să-şi îndestuleze haitele din partid, căutând Puterea tocmai pentru a căpăta ciolanul cel mai cărnos. Apoi, ştiu ei bine ce fac pentru a jefui şi a face prăpăd, adică manipulata şi cât mai mult minţita ” prostime „. Iar din această cauză, România este permanent într-o campanie electorală, acţionându-se de pe acum în forţă pentru alegerile din 2012, mai precis cu alte permutări şi combinaţii contra naturii, poziţionate deja pentru noile asalturi de fraierit norodul. Deocamdată cei aflaţi la Putere nu-şi prea găsesc reduta ( P.D.L-U.D.M.R.-U.N.P.R.), bulversându-i preşedintele Băsescu cu trăsnăile lui, ultima aruncată ” pe piaţă „- reorganizarea administrativ-teritorială, alimentând suspansul şi zâzania etnică. Dar mai cu seamă scăderea dramatică în sondaje, vizavi de încrederea populaţiei, este determinată de incapacităţile şi eşecurile actului de guvernare precum şi de manevrele politice imorale din cadrul Coaliţiei, laolaltă contrare interesului public şi îmbunătăţirii condiţiei sociale a populaţiei. De partea cealaltă, Opoziţia a plămădit o alianţă, străduindu-se să dea un altfel de semnal, posibil a fi recepţionat favorabil doar dacă vor reuşi să şi convingă cu programul ei de guvernare, debarasându-se de promisiunile deşarte, dar şi de propriile ” uscături ” din interiorul propriilor partide, ba chiar de un anumit limbaj împrumutat de ceva vreme din arsenalul comportamental al locatarilor de la Cotroceni sau din… Modrogan. Esenţial pentru U.S.L. ar însemna, din capul locului, raţiuni corecte şi măsuri concrete vizavi de problemele vitale ale României: economie, educaţie, sănătate, ordine publică, siguranţă, integritate şi unitate naţională. Altfel vom continua a învârti morişca contra vântului, trezindu-ne după alţi 4-5 ani în aceeaşi situaţie, chiar a cetăţeanului turmentat căruia i s-a furat crâşma din drum, dar cel mai grav ar fi anihilarea definitivă a priorităţilor României, deja cronicizate. Mai ales că oamenii păstrează încă în memorie şi disonanţele guvernărilor anterioare, având rezerve serioase în a acorda viza de încredere şi actualei Opoziţii, ” condamnată ” acum să reclădească şi să relanseze economia, reaşezând ţara pe făgaşul ei de normalitate. Pe de altă parte, liderii Opoziţiei-Victor Ponta şi Crin Antonescu, nu trebuie să cadă în niciun fel în capcană, propunându-şi în principal ca ţintă atacul la Traian Băsescu, copiindu-i chiar limbajul, adeseori grobian. Mai precis să fugă ca dracu’ de tămâie de apucăturile comportamentale şi de bârfa-gen Băsescu, pentru că românii sunt plini la saturaţie de astfel de manifestări, respingându-le din start, dar mai ales sunt extrem de nocive procesului de reconciliere naţională. Sau cu alte cuvinte, nu o aplecare spre partizanat şi dialog trivial în raportul Putere/Opoziţie, ci misia U.S. L. este de a ieşi dintr-un astfel de marasm ce nu avantajează pe nimeni, în schimb cu siguranţă face rău ţării. Arma luptei trebuie să fie construcţia de strategii şi programe de guvernare, cu argumente şi măsuri clare, vizavi de soliditatea şi eficienţa lor, de capacitatea de a le transpune în practică cu realizări, deopotrivă pentru interesul public şi privat. Iar pentru asta totul ar trebui subordonat reaşezării naţiunii române pentru a putea spune cinstit: gata cu criza şi să trecem la creştere economică de vreme ce dincolo de băsmuirile tandemului Băsescu-Boc, în România adevărată e durere mare, în avalanşe; o economie slăbănoagă, datorii externe imense, o lipsă cronică a locurilor de muncă şi şomaj de masă, investiţii haotice făcute pe criterii clientelare, ocolind crearea unor unităţi economice productive, scăderea dramatică a puterii de cumpărare a populaţiei, iar ce a mai rămas din avuţia naţională e destinat grupurilor de interese ce roiesc în stil mafiot în jurul celor ce se află la putere. În fine, nu trebuie uitat un lucru foarte important-respectarea cu sfinţenie a legii, niciodată dictatura Preşedintelui şi a Guvernului asupra Parlamentului, precum şi a oricăror demnitari publici asupra cetăţeanului, dacă s-ar vrea reinstaurarea normalităţii constituţionale în România. Şi electoratul nu uită că nici Uniunea Social Liberală nu este imaculată, numai că soluţii nu mai prea găsim de vreme ce cu ei defilăm, fiind nevoiţi a alege, cum mai spuneam, din cele două variante, răul cel mai mic. În plus, timp nu mai este, nevoile ne presează al dracului de vârtos, deci trebuie să gândim şi să măsurăm bine, hotărând apoi ce poate fi mai cu folos. O fi bine, o fi rău, sau Cel de Sus cu mila?
P. S.: Sunt informaţii că se lucrează la un scenariu în laboratoarele actualei Puteri, pentru fisurarea şi pe cât posibil eşuarea alianţei P.S.D.-P.N.L.-P.C. În această privinţă sunt deja reevaluaţi indivizi-gen Dinu Patriciu, care până nu demult intrau în categoria mogulilor şi politicienilor răi, antireformişti, antiputere. Scopul şi ţintele propuse: evident atac la Opoziţie şi mai mult decât atât. Şi-atunci are U.S.L.-ul antidotul contracarării şi bineînţeles speranţa schimbării actualului macaz politic din România? Nu de-alta, dar, semnale bune dinspre U.E. şi alte părţi ale lumii încă nu vor să apară, dimpotrivă, iar Grecia ne este aproape şi cu un ajutor intercomunitar, care deocamdată nici nu rupe gura târgului.
Vasile Irod
