DEBUT – Datină de dor de-a lungul anilor – Trifonul

Sărbătoarea Trifonul este una dintre sărbătorile de iarnă pe care sătenii din Văianu şi nu numai. O sărbătoresc pe 1 februarie. Oamenii vin cu bucurie în suflet pentru a lua apă sfinţită, cu care ei udă viile şi pomii şi ce mai găseşte fiecare în gospodărie.

Deoarece se zice că făcând acest lucru vor avea belşug peste an.

Şi se mai spune, din bătrâni, că această sărbătoare poartă numele de Sfântul Mucenic Trifon, care a fost binecuvântat din copilărie cu darul minunilor şi tămăduirea bolilor, fiind totodată ocrotitorul grădinilor, livezilor, viilor şi holdelor, şi s-a jertfit pentru convingerea creştinilor întru învăţătura lui Hristos şi sfânta armonie.

În comuna Ciuperceni, această sărbătoare prinde viaţă datorită unii om binecuvântat de Dumnezeu să ducă mai departe legenda acestei sărbători prin Fundaţia „Dăruie vieţii farmec” şi împlinirea proiectului „Focuri peste zăpezi – Calea Zorilor”.

În plină legătură cu Biserica, binecunoscutul doctor Fometescu Doru face cunoscută această sărbătoare ca fiind una dintre primele sărbători ale anului, care adună afară, lângă focurile aprinse, lângă troiţa care stă mărturie în dealul Văianu, deasupra Bisericii, un număr semnificativ de oameni ce încearcă să menţină vie flacăra trecutului. Cu personalităţi locale, cu oameni de presă şi de cultură, cu ţuica clocotită şi lăutarii alături. Odată încheiată slujba preoţilor, începe distracţia.

Această sărbătoare mă face să cred că ceea ce ne-au dăruit strămoşii noştri ne rămâne ca un sâmbure gata să înflorească în orice anotimp.

Bejat Delia Clasa a VII-a, Şcoala Generală Ciuperceni

N. R. Mărturisesc că textul mi-a plăcut şi i l-am cerut fetiţei, imediat. N-am intervenit pe el cu nimic. Mai apoi, fătuca hărăzită de Dumnezeu cu ochi frumoşi, inteligenţi, cu o cosiţă împletită m-am lămurit, citindu-l, că a compus totul fără a fi ajutată de nimeni. Mâna profesorilor lipseşte. Iar mai târziu, în spectacolul şcolii, a cântat minunat la nai, de parcă ar fi învăţat instrumentul cu maestrul Gheorghe Zamfir. Un alt gorjean, după mamă. Nu ştim ce-i va rezerva viitorul micuţei talentate, dar cu bucurie îi spunem AVE şi o mai aşteptăm să ne scrie. (Ion Predoşanu)