Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi în fiecare an pe 29 iunie şi sunt prăznuiţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, de 29 iunie a anului 67 d. Hr., însă, cei doi apostoli au primit moarte martirică în mod diferit! Astfel, Sf. Ap. Pavel, pentru că era cetăţean roman, a fost omorât prin decapitare, iar Petru a fost răstignit cu capul în jos.
Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel este o sărbătoare liturgică în cinstea martirilor de la Roma şi este o sărbătoare veche, marcând data morţii celor doi martiri!
Sfântul Apostol Petru a fost fiul lui Iona şi fratele lui Andrei, cel dintâi chemat de Iisus să fie Apostol, şi s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său evreiesc era Simon, însă, Mântuitorul îl va numi Chifa («piatră»). Andrei l-a prezentat pe Simon lui Iisus după ce i-a spus: «Am găsit pe Mesia»! Întâlnirea cu Iisus Hristos, Cel care i-a schimbat viaţa, avea să-l facă din pescar obişnuit «pescar de oameni», adică, Apostol care să adune oameni pentru împărăţia cerurilor pe care o predica Sfântul Ioan Botezătorul. Sf. Petru era un om simplu, el nu vorbea limba greacă şi a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, în Asia Mică până în Babilon şi, în ultima parte a vieţii, la Roma. A murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67 D.Hr., la 29 iunie.
Sfântul Apostol Pavel s-a născut în anul 5 d.Hr. în Tarsul Ciliciei, din neamul lui Veniamin, cu numele de Saul. A fost un om învățat, fariseu și rabin, iar, fiind fiu de evrei deportaţi de romani, se numea iniţial Saul şi a fost elevul învăţatului Gamaliel. Sfântul Pavel vorbea limba greacă, era zelos, avea o vastă cultură teologică dobândită în Tars şi la Ierusalim, însă lupta împotriva creştinilor şi a participat la uciderea arhidiaconului Ştefan! El, nu L-a întâlnit niciodată pe Iisus, cât timp a trăit pe pământ, însă, pe drumul Damascului, acesta i s-a arătat într-o lumină orbitoare, mustrându-l: „Saule, Saule de ce mă prigoneşti?”, iar, Saul a înţeles că Iisus din Nazaret este viu şi că El este cu adevărat Mesia şi că Iisus Hristos este Capul Bisericii, iar Biserica este Trupul Său. Saul lovea în creştini, iar Iisus Hristos simţea durerea lor, căci viaţa lor era viaţa Lui şi viaţa Lui era viaţa lor! S-a convertit apoi, şi a devenit Pavel Apostolul, misionarul cel mai zelos al lui Iisus Hristos şi al Bisericii Sale. Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare şi a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67 D.Hr, în ziua de 29 iunie!
,,Veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel”!
Prin urmare, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost chemaţi de Iisus Hristos ca să vestească aceeaşi Evanghelie a iubirii milostive şi a mântuirii lumii. Totodată, ei s-au confruntat, în vremea lor, cu diferite greutăţi, prima dintre acestea fiind o religiozitate confuză, care confunda pe Dumnezeu Creatorul cu creatura, atitudine care suprima libertatea persoanei şi înlesnea formele de sclavie spirituală şi socială. De asemenea, Sfinţii Apostoli s-au confruntat cu autosuficienţa şi ostilitatea puterii politice imperiale, după ce, prin epistolele lor, au cerut să fie respectată autoritatea politică imperială, autoritatea administrativă şi militară, văzute de ei ca slujitori ai binelui comun şi pedepsitori ai răufăcătorilor. De aceea, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt pentru noi propovăduitori ai credinţei, misionari model şi rugători statornici pentru viaţa şi unitatea Bisericii lui Hristos, iar prin viaţa, faptele şi scrierile lor, ne îndeamnă să-L iubim pe Hristos, Evanghelia şi Biserica Sa, iar, în acest fel, să lucrăm pentru vindecarea şi mântuirea tuturor oamenilor fără deosebire de rasă şi gen, de etnie şi de clasă socială. Cei doi Apostoli sunt şi pedagogi ai iertării, ai unităţii şi ai sfinţeniei şi ne învaţă să ne rugăm neîncetat, să săvârşim cu iubire milostivă faptele bune, dar să nu contăm doar pe noi înşine mai mult decât pe harul lui Dumnezeu Cel viu, Mântuitorul nostru! Ei au pătimit slujind şi mărturisindu-L pe Hristos până la moarte martirică! Deoarece Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost în temniţă pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România!
Deci, sâmbătă, 29 iunie, ziua praznicului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, marchează mijlocul verii agrare şi timpul secerişului! Credinţa populară spune că la marile sărbători: Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Mucenici, Sânziene, unul «Sânpetru» poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, el stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu! În unele regiuni ale ţării, sărbătoarea este anunţată de anumite repere cosmice şi terestre, prin apariţia licuricilor, amuţitul cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei şi altele. În tradiţia populară, se spune că dacă până în acestă zi nu se scutură merii, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei! A rămas din vremuri străvechi tradiţia că în această zi «Sânpetru» pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau prin păduri!
În ziua de 29 iunie, denumită şi «Moşii de Sânpetru», există tradiţia de sfinţire, la biserică, a unor pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare, apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci pentru sporul casei şi pentru sănătatea lor! Se mai spune că oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii de «Sânpetru», când cântă cocoşul, astfel că pistruii nu se vor mai înmulţi. În fine, tradiţia rămasă din strămoşi, mai spune că dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase şi, de asemenea, că în această zi se respectă sărbătoarea lupilor, pentru că nu se pun capcane, iar lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu omoare vitele oamenilor!
Preot Valentin Daniel CORNESCU, Parohia Miluta, Borăscu, Gorj
