Astfel înainte de formarea lacului de acumulare Porţile de Fier, lăţimea Dunării varia între 150 m în Cazanele Mici şi 2150 m în aval de Greben, iar adâncimea de la 6,5 m la 45 m. În funcţie de rezistenţa masivelor muntoase, porţiunile înguste (Baziaş, Greben şi Cazane) alternează cu lărgiri depresionare (Moldova Veche, Dubova şi Orşova), viteza curentului apei pe defileu putând ajunge în unele locuri până la 5m/sec.
Formaţiunile geologice străbătute de Dunăre de-a lungul defileului, sunt foarte variate, un adevărat mozaic de vârste diferite. La baza acestora stau şisturile cristaline, iar apoi rocile eruptive. Calcarele încep să apară în dreptul localităţii Pescari (capatul sudic al perimetrului Reşita – Moldova Nouă) apoi la Cazane. Datorită acestui fapt munţii din zona defileului conţin o multitudine de minereuri. În limbaj local aceste minereuri se numesc rude, locul de extracţie al acestora, rudărie, iar minerul local, rudar. Masivele de calcar sunt perforate de numeroase peşteri, permiţând speologilor să pătrundă în adâncul lor şi să descifreze misterele legate de origini, ape subterane, precum şi de vieţuitoarele adaptate la acest mediu.
În solul şi peşterile defileului se presupune că există încă mărturii arheologice ce aşteaptă să fie scoase la lumină pentru a furniza informaţii despre trecutul acestor meleaguri. Cercetările efectuate de Academia Română, înainte de construirea barajului au scos la iveală ruine de origini diferite. Majoritatea acestora sunt romane, refăcute sau repoziţionate în Evul Mediu de către turci sau austrieci. Alte dovezi atestă faptul că Defileul Dunării a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Săpături arheologice efectuate în zona Cuina Turcului, au scos la iveală unelte de piatră cioplită, precum şi obiecte folosite de pescarii ce au venit aici dinspre Marea Mediterană încă de acum 15 – 20.000 ani.
Aceste dovezi ale activităţii umane din neolitic, se păstrează astăzi la muzeul Poriţile de Fier, din Drobeta Turnu Severin.
Tot în acest muzeu se păstrează dovezi conform cărora triburile sciiţilor în drumul lor spre Marea Adriatică au trecut prin defileu în secolele 7 şi 6 en. Dar urmele cele mai importante ni le-au lăsat romanii. Este vorba despre două tabule săpate în masivul stâncos Gospodin de pe malul drept al Dunării: Tabula lui Tiberiu (33-34 en) pe vremea când s-a construit drumul spre Singidunum (actualul Belgrad) şi Tabula lui Domitian (75-80 en) sub conducerea căruia drumul a fost refăcut şi îmbunătăţit. Tot în defileu se mai află şi celebra Tabula Traiana (104 en) dăltuită în piatră la ieşirea Dunării din Cazanele Mici.
Primele lucrări pentru construcţia drumului de pe malul românesc al Dunării au început în anul 1833 la Orşova. În jurul anului 1848 drumul ajungea până la Baziaş. Prin Tratatul de la Paris din anul 1856 Dunărea capătă statut internaţional, iar navigaţia este reglementată prin activitatea Comisiei Europene a Dunării.
Totuşi lucrările executate pe apă şi pe uscat nu mai faceau faţă cerinţelor secolului 20. Prin construcţia Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier au fost rezolvate problemele legate de navigaţie şi transporturi. Barajul peste Dunăre are o lungime de 440 m şi o înălţime de 60 m. Acesta a modificat esenţial peisajul defileului prin formarea lacului de acumulare ce se întinde în amonte până la vărsarea Timişului în Dunăre. Pe tot parcursul său peisajul a căpătat un plus de frumuseţe şi pitoresc. Odată cu crearea acestui lac s-a pus problema ocrotiri naturii şi a vestigiilor arheologice. În acest sens recent s-a creat Parcul Naţional Porţile de Fier. Acesta are o suprafaţă de 16000 ha şi cuprinde cinci rezervaţii naturale cu peste 100 monumente ale naturii. “Vedeta” parcului o constituie rezervaţia Cazanele Dunării cu o suprafaţă de 116 ha ce reprezintă un centru floristic cu totul particular. Pe versanţii abrupţi şi în vecinătatea lor se dezvoltă o bogată floră submediteraneeană în amestec cu elemente central-europene. Aici este singurul loc de pe glob unde creşte în stare sălbatică Laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica).
Rezervaţiile naturale constituie locuri de maxim interes ştiinţific, dar şi turistic în cadrul Parcului Naţional Porţile de Fier.
Mugurel Petrescu
