O abatere de la normele limbii române, frecventă atât în exprimarea orală cât și cea scrisă, este conjugarea verbului “a vrea” la indicativ imperfect: “vroiam”, “vroiai”, “vroia”, “vroiam”, “vroiați”, “vroiau”, în loc de formele corecte: vream, vreai, vrea, vream, vreați, , vreau.
Verbul a vrea are valoare de verb predicativ(Vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheasmă!), dar este și un verb auxiliar pentru viitor cu formele: voi, vei, va, vom, veţi, vor.
De unde provine această greșeală?
Verbul ,,a vrea” este sinonim cu verbul “a voi”, care, la indicativ imperfect, are formele voiam, voiai, voia, voiam, voiați, voiau. Prin urmare, greșeala provine din contaminarea celor două forme verbale.
Iată și formele corecte ale celor două verbe la indicativ prezent: vreau, voiesc; vrei, voiești; vrea, voiește; vrem, voim; vreți, voiți; vor, voiesc.
Există în limba română dublete verbale, adică verbe care au aceeași formă la infinitiv, au același etimon, dar, în cursul conjugării, capătă un aspect fonetic diferit, având și un alt sens.
Exemple: a acorda, cu sensul de a da, a face acordul gramatical, la indicativ prezent, persoana a III-a, are ca formă: acordă; a acorda, cu sensul a regla un instrument muzical, la indicativ prezent, persoana a III-a, acordează;
A ciurui, cu sensul a curge cu zgomot, a trece prin sită, la indicativ prezent, persoana a III-a: ciuruie; a ciurui, cu sensul de a găuri, la indicativ prezent, persoana a III-a: ciuruiește:
A concura, cu sensul a tinde spre, indicativ prezent, persoana a III-a: concură; a concura, cu sensul de a participa la concurs, la indicativ prezent, persoana a III-a: concurează;
A contracta, cu sensul a încheia un contract, a se molipsi, indicativ prezent, persoana a III-a: contractează; a contracta cu sensul a micșora, a strânge, la indicativ prezent, persoana a III-a: contractă.
Verbul a îndoi, cu sensul a împături, a încovoia, la indicativ, prezent, persoana a III-a: îndoaie; a îndoi cu sensul a dubla, indicativ, prezent, persoana a III-a: îndoiește; a se îndoi, cu sensul a ezita, verb diateza reflexivă, la indicativ, prezent, persoana a III-a: se îndoiește;
A însemna, cu sensul a nota, indicativ, prezent, persoana a III-a: însemnează; a însemna, cu sensul a reprezenta, indicativ, prezent, persoana a III-a: înseamnă
A manifesta, cu sensul a exprima un sentiment, o tendință, indicativ, prezent, persoana a III-a: manifestă; a manifesta, cu sensul a participa la o manifestație, indicativ, prezent, persoana a III-a: manifestează;
A ordona, cu sensul a porunci, indicativ, prezent, persoana a III-a: ordonă; a ordona, cu sensul a așeza în ordine, indicativ, prezent, persoana a III-a: ordonează;
A reflecta, cu sensul a gândi, a medita, indicativ, prezent, persoana a III-a: reflectează; a reflecta, cu sensul a oglindi, a răsfrânge, indicativ, prezent, persoana a III-a: reflectă;
A turna, cu sensul a vărsa, a denunța, indicativ, prezent, persoana a III-a: toarnă; a turna, cu sensul a realiza un film, indicativ prezent, persoana a III-a: turnează.
De reținut: verbul a evapora, indicativ, prezent, persoana a III-a: evaporă, se evaporă(nu evaporează, se evaporează); a triumfa, indicativ, prezent, persoana a III-a: triumfă(nu triumfează); a ignora, indicativ, prezent, persoana a III-a ignoră(nu ignorează); a îngenunchea, indicativ prezent, persoana a III-a: îngenunchează(nu îngenunche).
În cazul unor verbe, conform normelor limbii, sunt acceptate două forme verbale: a învârti, indicativ, prezent, persoana I, singular și persoana a III-a plural: învârt/învârtesc; conjunctiv prezent: să învârtă /să învârtească; a șchiopăta, indicativ, prezent, persoana a III-a: șchioapătă/șchiopătează; conjunctiv, prezent: să șchioapete/să șchiopăteze.
Consultând cartea ,,Conjugarea verbelor”(7500 de verbe), autoare Ana-Maria Barbu, Editura Coresi, 2007, am constatat multe neconcordanțe cu normele limbii din DOOM 2(“Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române”)
Constantin E. Ungureanu
