De Ziua Femeii – O minunată lecție de viață. Un destin ca-n filme. O poveste adevărată, aparent ireală

5777

Ab initio, venim cu o mărturisire de credință: sunt un constant admirator al emisiunii TVR 1, „Profesioniștii”, o emisiune de excepție, cu un uriaș potențial științific, cultural și educativ, moderată de cunoscuta Eugenia Vodă, critic de artă. Urmărită permanent, după fiecare, simțeam că deveneam mai bogat intelectual și sufletește.
În această emisiune, sunt invitate personalități de marcă, adevărate „culmi de viață”, adevărate repere profesioniste și morale de la care adolescenții și tinerii ar avea din belșug de învățat, dacă ar renunța la butonarea pe telefon sau pe tabletă și ar urmări-o cu regularitate.
În prima săptămână a anului în curs, a fost prezentată o adevărată colecție de personalități, zilnic, h. 18,00.
Într-una din emisiunile petrecute spre finele lunii decembrie, 2016, Eugenia Vodă a avut-o ca invitată pe Sanda Măgureanu, o somitate a neurologiei pediatrice, profesoară universitară. Născută la Sibiu, fiica unui farmacist, după studiile primare, gimnaziale și liceale, a urmat Facultatea de Medicină din Cluj, având șansa să aibă profesori celebri, intrați în istoria medicinei. Termină în 1960 ca șefă de promoție, după care este repartizată într-o localitate, la 60 km de Oradea. Se bucura totuși că avea șosea asfaltată.
Considerând că „Doar viața ce-o trăim pentru alții este o viață ce merită să fie trăită” (Albert Einstein), doctorița Sanda Măgureanu își exercită cu pasiune și devotament nemărginit profesia aleasă, răspunde cu promptitudine oricărei solicitări din partea bolnavilor, la orice oră din zi.
Dominată de o nestăpânită dorință de a-și face pe deplin datoria, reușește să reducă mortalitatea infantilă de la 13% la 3%.
Află că la București sunt scoase la concurs șapte posturi, pentru aceasta, se pregătește intens, participă și reușește să se clasifice pe locul al doilea din cei șapte candidați, ocupând un post la Spitalul „Gheorghe Marinescu”. La părăsirea localității unde fusese repartizată, drept recunoștință, semn al prețuirii, a plecat cu alaiul după ea! Primește o bursă pentru specializare în neurologie pediatrică, la Paris, timp de un an de zile. Toate la timpul lor! Se căsătorește cu medicul Emil Măgureanu, specialist în epidemiologie. Își susțin doctoratul și urcă pe treptele ierarhiei universitare, devenind profesori universitari cu notorietate. Din căsătorie rezultă doi copii, un băiat și o fată, prin urmare, o familie realizată și fericită.
Băiatul, dorind să urmeze istoria artelor, este convins să-și schimbe opțiunea și să frecventeze medicina.
Toate bune și la locul lor până în acel Decembrie sângeros din ’89. Băiatul, student, participă pe baricade, este arestat și dus la Jilava. Familia locuia într-un bloc, la parter, din Piața 1 Mai. În acel haos, creat probabil cu premeditare, câteva gloanțe s-au năpustit asupra familiei celor doi medici – profesori.
Unul a pătruns în cutia craniană a profesorului, despicând țeasta în țăndări, creierii pe jos, sângele țâșnind în toate părțile. O scenă de groază petrecută în fața fiicei. Soția, Sanda, a rămas împietrită, înțepenită, încremenită, fără nicio lacrimă. Era un șoc emoțional pe care nu și-l poate explica.
A anunțat salvarea și a fost dus la spital. Chemată de către medicul legist Beliș, pentru identificarea soțului, însoțită de cumnatul ei, s-a dus la spital și, mergând printre sute de cadavre, a reușit să-l recunoască.
Oare va plăti cineva vreodată pentru aceste oribile crime? Profesorul este înmormântat la Cimitirul Eroilor.
Era prima mare lovitură a vieții, dar Sanda Măgureanu a înțeles că stejarul nu cade din prima lovitură de secure și „Numai în fața morții pricepe omul prețul vieții și numai primejdia îi oțelește sufletul” (Liviu Rebreanu).Femeie cu „o voință puternică, perfect educată”, după un tratament medicamentos, și-a luat în serios profesia aleasă, având în vedere că cei doi fii aveau încă nevoie de ajutor pentru terminarea studiilor. Tragedia prin care a trecut, afirma Sanda Măgureanu, a ajutat-o să înțeleagă mai bine suferințele oamenilor pe care îi trata.Băiatul termină Facultatea de Medicină din București, printre primii, iar fiica obține o bursă de studii în Elveția, urmând profesia părinților. Ambii au ajuns la concluzia că, în conjunctura de atunci, era mai bine să ia calea străinătății.
Singură în suferință, Corneliu Baba a imortalizat-o în două portrete.
Unul din hobby-urile băiatului medicinist era alpinismul. Mereu dornic de ascensiune, a escaladat mai toți munții Europei, a fost și în Nepal, pentru Himalaya, creând mereu emoții mamei.
În vara anului 2005, promițând mamei că va fi ultima lui ascensiune, urcă pe munții Kilimanjaro (Africa). Să fi fost oare o premoniție?
Într-adevăr a fost ultima, pentru că acolo și-a dat obștescul sfârșit, îmbolnăvindu-se de edem pulmonar. Deși era bine echipat, dotat cu toate cele necesare unui tratament medicamentos, chiar și pentru această boală, necunoașterea limbii engleze de către ghidul care îi însoțea a dus la neacordarea unui prim ajutor dat la timp. Cu o singură injecție de care dispunea, ar fi fost salvat.
O a doua lovitură năprasnică se abate asupra mamei – profesoară, Sanda Măgureanu! Amici, colegi de alpinism din mai multe țări, au ținut să-l conducă pe ultimul drum, la treizeci și opt de ani, odihnindu-se pentru vecie, la Cimitirul din localitatea Bran, unde încă mai trăia bunica sa, dinspre mamă, nonagenară, îngrozită de cele întâmplate și sortită să-i supraviețuiască nepotului.
Și de data aceasta, femeia cu o biografie distrusă a înțeles că „Cel ce are un de ce, pentru ca să trăiască, poate îndura aproape orice” (Nietzsche).
Acel „de ce” exista: fiica, medic în Elveția, mama ajunsă în amurgul vieții, mândria și demnitatea.
O mamă neputincioasă, ducând în cârcă peste nouăzeci de ani, avea nevoie de sprijinul fiicei sale, așa că merge la Bran, alături de aceea care i-a dat viață. Într-una din nopți, simțind că marea poartă pentru care te pregătești toată viața, adică moartea, cum spunea un gânditor, este pe cale de a se deschide, înțeleapta mamă îi spune că ea va muri și că e bine să stea în aceeași cameră. Peste o jumătate de oră s-a stins.
Prin puterea caracterului ei, spre admiraţia tuturor, Sanda Măgureanu a reușit să se înalțe deasupra fiecărei lovituri primite de la soartă. A înțeles că viața i-a fost dată, „pentru a munci, a iubi și a se înnobila”.
La împlinirea unui semicentenar de la absolvirea facultății, în 2010, medicul – profesor Sanda Măgureanu participă la întâlnirea colegială de la Cluj-Napoca.
Acolo l-a întâlnit pe primul ei adorator, care, între timp, se mutase la București, unde termină facultatea, dar a ținut să-și revadă și primii săi colegi de la Cluj.
El trăia în Franța, unde fusese medic timp de treizeci de ani, specialist în pneumologie. Se întâlneau după cincizeci și patru de ani, cu toate acestea, imaginea studentei de care fusese îndrăgostit se întipărise, astfel că imediat ce a întâlnit-o, i s-a adresat cu apelativul: Sanda! A urmat o corespondență între cei doi octogenari, iar, în prezent, își petrec ultimii ani împreună, în Geneva, unde se află și fiica Sandei Măgureanu, medic specialist. Ce destin!? Un destin ca-n filme!
Sanda Măgureanu a știut să suporte cu răbdare toate loviturile vieții, este o femeie dintr-o bucată, care nu se găsește pe toate cărările, este o picătură din oceanul vieții, meritând tot respectul celor din jur. Caracterul ei a atins sublimul. Prezentă în emisiune, în ciuda vârstei sale octogenare și a necazurilor îndurate, pe fața-i se păstrează încă semnele frumuseții feminine, fără a fi brăzdată, nemaivorbind de luciditate și coerență în exprimare, ireproșabile.
La întrebarea ce motto ar pune romanului vieții sale, Sanda Măgureanu a citat din „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu, care cuprinde sfaturile date lui Apostol Bologa, de către tatăl său aflat pe patul de moarte: „Să năzuiești spre a dobândi stima altora, dar mai ales pe a ta însăți!”
O ultimă dorință a Sandei Măgureanu este ca, atunci când se va termina nisipul din clepsidra vieții sale, să-și petreacă somnul de veci alături de mama sa și băiatul ei, în Cimitirul din Bran.
O adevărată lecție de viață: să fii mereu un luptător, niciodată să nu te lași învins de greutățile întâmpinate!
Cât de minunate sunt însușirile caracteriale ale medicului – profesor Sanda Măgureanu!
Mame și dascăli, înainte de toate formați caractere!
Constantin E. Ungureanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here