De la Schela, pe „Drumul Neamţului”

2455

Veche cale de legătură între Oltenia și Ardeal, drumul prin pasul Vâlcanului a fost folosit atât în perioada războaielor daco-romane de acum două milenii, cât şi mai apoi, în perioada de administrație romană a Daciei.

De-a lungul vremii, a reprezentat o importantă arteră de comunicare între cele două provincii istorice, fiind folosit de asemenea și pentru efectuarea activităților comerciale. Odată cu inaugurarea drumului și a căii ferate prin Defileul Jiului în anul 1948, Drumul Neamțului și-a pierdut supremația în zonă, astăzi fiind folosit mai ales de păstori în drumurile lor de transhumanță, de localnici, precum şi de turiştii montani dornici să redescopere și, de ce nu, să admire vechea Cale a Vâlcanului.
Numele se leagă de caravanele negustorilor care traversau Carpații venind din centrele comerciale ale imperiului austro-ungar și chiar mai de departe, din ”ţara nemțească”. Acești negustori, cu căruțele și furgoanele lor, străbăteau distanțe mari în condiții de transport și securitate dintre cele mai precare, fiind des menționați în documentele germane şi austro-ungare pentru măiestria și rapiditatea cu care asigurau legăturile comerciale, lucru remarcabil pentru acea perioadă.
De asemenea, pe acest drum funcționa o linie de poștalion ce făcea legătura dintre cele două provincii istorice.
Cei ce se încumetă să pornească pe acest drum vor fi cu prisosință răsplătiți de pitorescul inegalabil al locurilor străbătute. Primul loc întâlnit este comuna Schela, centru turistic și etnografic, precum și o veche așezare de la poalele Vâlcanului. Biserica de aici, construită din lemn în anul 1776, monument de arhitectură, este unică în felul ei în Gorj prin faptul că reprezintă pe ctitorii ei în costume populare, lucru ce constituie primele reprezentări ale portului tradițional gorjenesc în imagini.
Din Schela, trecând pe sub Dealul Arsuri, drumul însoțește Valea Hărăborului până la fosta mină de grafit, apoi, trecând prin poiana Conic, urcă pe cumpăna de ape dintre Suşita Verde și Hărăborul, intrând în Poiana lui Mihai Viteazul. Legenda spune ca aici a poposit oastea domnitorului în drumul ei spre Ardeal. Documentele istorice relatează însă faptul că pe aici a trecut numai o parte a oștirii condusă de Banul Urdea, grosul armatei traversând munții pe drumul Brașovului (probabil Valea Prahovei).
În preajma monumentului ridicat în anul 1932, Consiliul Judeţean Gorj, cu sprijinul oficialităților locale din Schela, organizează anual, la jumătatea lui Gustar, o impresionantă evocare cultural-istorică pentru a sărbătorii prima unire a celor trei țări române.
Continuându-ne drumul pe vechea cale a Vâlcanului, ajungem la Casa Buliga, de fapt un cătun așezat la limita județelor Gorj şi Hunedoara, unde a funcționat o vamă până spre sfârșitul secolului 18. Despre casele cătunului Buliga localnicii spun că sunt ”cele de mai sus”, fiind întinse până în inima muntelui. De aici drumul ne duce spre Pasul Vâlcan, ce taie creasta muntelui între vârfurile Straja și Drăgoiu, ca mai apoi, trecând prin Dîmbul Caşilor, să ajungă la cabana Vâlcan, iar mai apoi, coborând pe cursul pârâului Baleia, în orașul Vulcan.
Astăzi, vechiul drum prin Pasul Vâlcanului aproape că a fost dat uitării. Însă cei ce se încumetă să-l străbată vor avea mari satisfacții prin descoperirea unor peisaje unice, dar și prin cunoașterea unor locuri străvechi foarte interesante, atât pentru istoric, folclorist şi, nu în ultimul rând, montaniard ori iubitor al naturii.
În aceste așezări, cu tot modernismul ce şi-a făcut loc şi la ţară, se mai ţin hore după vechile obiceiuri, oamenii încă se mai îmbracă la sărbători în portul popular făcut din haine croite și cusute în casă. Cineva îmi mărturisea că şi unele culori folosite se obţin încă după metode empirice vechi de sute de ani.
Călătorul se va bucura din plin de frumusețile întâlnite. Pâraie vijelioase, răsărituri și apusuri de soare de neuitat, pășuni și turme de animale completate cu sunete de talangă ce întregesc o atmosferă de basm. De asemenea, cu ochii minţii va putea vedea imaginea legiunilor romane ce în urmă cu mai bine de două milenii mărşăluiau prin aceste locuri spre inima Daciei.
Mugurel PETRESCU

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here