Mă fascinaseră vorbele spuse, din inimă, de Barak Obama, la deschiderea şcolii în Statele Unite ale Americii. Un gând pasager mă-ndemna să reiau câte ceva din ceea ce eu credeam a fi Modelul Obama. De parcă noi, gorjenii, n-am avea acasă modelele noastre.
Nu mă omor cu sindrofiile şi le ocolesc de câte ori pot. Las la o parte că „Serile la Brădiceni” s-au petrecut numai ziua, spre încântarea mea. Noaptea prefer să citesc ori să dorm. Veşnic întârziat, am poposit imediat după miezul zilei la Biserica din Brădiceni. Poeţi şi ne-poeţi, culturnici gorjeni cu sufletul aproape de arte, un primar căruia-i place să se audă şi când trebuie să tacă şi un preot cam (anti)model. Despre care se spune c-ar fi primit 300 şi respectiv 60 de milioane lei, mai anii trecuţi, pentru chivernisirea trebuinţelor la bătrâna biserică, din partea a doi oameni cu dare de mână şi de bine.
Unul dintre ei, copil amărât fiind şi fără părinţi, s-a născut la Brădiceni şi n-a uitat de unde-a plecat. Ca orice copil sărman, n-a făcut o şcoală civilă, ci una militară că n-avea cum să se-ntreţină. Din militar nepotrivit, a ales facultatea de farmacie şi, la vreo trei ani distanţă, a urmat şi pe cea de matematică. Las la o parte că doctoratul şi l-a dat în farmacologie, primele lucrări, veritabile tratate sunt din domeniul farmaciei, unde a fost şi încă mai este, revenind, pe funcţie, decan. Dar şi membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi al altei academii de peste ocean. Este, totuşi, profesor doctor atât la Facultatea de Farmacie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, dar şi la Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti. Lucrările lui de specialitate, în domeniul matematicii, sunt la graniţa dintre farmacie şi matematicile moderne. Constantin Mircioiu, gorjeanul nostru din Brădiceni, nu doar predă la două universităţi bucureştene, ci şi la altele din Statele Unite ale Americi, conduse de Barak Obama. Iată de ce am renunţat la Modelul Obama pentru unul gorjenesc, românesc şi chiar, n-o să vă vină să credeţi, religios. Fără a fi habotnic ori intolerant. Dimpotrivă.
El, Mircioiu omul de ştiinţă şi creatorul de medicamente ca rod al cercetărilor proprii, n-a sponsorizat doar biserica unde-a primit botezul Domnului, ci şi Atelierul Naţional de Poezie Serile la Brădiceni. N-a spus la nimeni nici tărăşenia cu preotul şi nici nu s-a lăudat cu binefacerile lui deloc puţine. Este preşedinte de onoare al Fundaţiei Serile la Brădiceni şi preferă să vorbească puţin, să facă bine şi bani. Să îndemne la credinţă. Fără de care nu se poate face nimic în viaţă. Şi fără de care educaţia e fadă. Despre Izgonirea din rai zicea şi-n grai ardelenesc aşa „când l-or mânat pe Adam din rai”, care-i sună mai mult decât o izgonire ori altceva. Adresându-se poeţilor şi invitaţilor cu „Fraţi întru smerenia creatoare”, prof. dr. Constantin Mircioiu a mers la esenţele din inimi: „No, Adame, să mănânci pită din munca ta. Munca este mijlocul nostru de a ne mântui. O muncă în care omul îndrăzneşte şi el să creeze ceva. Eu trăiesc din ştiinţă. Şi poezia este o ştiinţă foarte smerită despre care ştiu prea puţine. Această smerenie ne apropie pe cei care facem creaţie.”
A mai îndemnat auditoriul să se ridice ca la o comandă militară ce-i stă bine, Mircioiu a chemat lângă el pe cine doreşte să-l susţină la cântarea rugăciunii „Tatăl nostru”, după care s-a retras. De la consătenii săi, am aflat că singur va ctitori o Biserică în satul Brădiceni, comuna Peştişani. Adică, mai mult decât o şcoală. De aceea, spusa poeţilor cu „niciodată toamna nu fu mai frumoasă” e valabilă şi la Brădiceni, comuna Peştişani, judeţul Gorj. Bucuria Şcolii de literatură şi ştiinţă de la Brădiceni este atât de reală, ca bază a unei viitoare prime Academii gorjene ce va fiinţa în fosta plasă din perioada interbelică.
Ion PREDOŞANU
