Scriitorul Constantin E. Ungureanu deja a obișnuit publicul cititor cu opere valoroase de critică, istorie literară și limbă română contemporană.
Recent, la Editura Măiastra, Tg.-Jiu, 2018, i-a apărut un nou op cu un titlu simbolic, Pe Vârful cu Dor de Țară, inspirat de legenda mioritică a unui oronim din misteriosul masiv al Bucegilor, acolo unde, la suprafață, există și alte simboluri sacre cu sensuri și semnificații mitice și istorice: Sfinxul din Bucegi, Babele și Crucea de pe Caraiman închinată eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial.
Lucrarea Pe Vârful cu Dor de Țară- un titlu pe bandă tricoloră-este dedicată celui mai mare și important eveniment istoric, benefic, săvârșit în România secolului XX – Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
După cum, per pedes, un turist ajunge per aspera…, admirând peisajele până sus la Vârful cu Dor, de unde se deschide o vastă panoramă carpatină emoționantă vizând chiar fruntariile țării, (,,cei care bat muntele sunt mai aproape de Dumnezeu”), astfel și autorul acestei minunate lucrări a parcurs literatura și cultura română de la începuturi până la epoca contemporană, oferind lectorului, diacronic și spațial, tot ce e mai frumos și nobil în arta și cultura literară română.
Dar, hai să încercăm a urmări demersul elegant al colegului nostru, scriitorul de Țicleni, Constantin E. Ungureanu.
Înainte de a purcede la schițarea unei modeste cronici în legătură cu opul ungureanian este demn de menționat prefața densă, de un aparte profesionalism, cu titlul O carte-omagiu la Centenarul Marii Uniri, semnată de reputatul critic și istoric literar gorjean, prof. dr. Zenovie Cârlugea.
Structural, lucrarea cuprinde patru secvențe importante, cu minunate și sugestive imagini color, da capo al fine. ,,Uniți în cuget și simțiri” 2018 un an cât un veac, Constantin Brâncuși, părintele sculpturii moderne, Varietas delectat și Limba română e patria noastră, la care se adaugă o întinsă bibliografie și un Curriculum vitae al autorului.
Sub faldurile tricolorului, simbol al unității naționale, apărut se pare la 1821 și adoptat în iunie 1848, ideea unirii și unității naționale este promovată de biserică și cronicari, apoi scriitorii pașoptiști cu referire specială la Unirea din 1859, cu legendarul Moș Ion Roată și Badea Cârțan, un cioban autodidact, un unionist înflăcărat și un apostol al românismului. În legătură cu Marea Unire autorul menționează nume de referință din istoria și cultura română: Octavian Goga, profetul Marii Uniri, Lucian Blaga și Marea Unire, Liviu Rebreanu despre Marea Unire și Rolul Academei Române la realizarea unității naționale a românilor.
O primă secvență închinată exclusiv Centenarului Marii Uniri a Românilor, dar, ca omagiu acestui mare eveniment, după cum am menționat, autorul mai prezintă și alte teme importante din cultura română modernă.
Constantin Brâncuși, supranumit ,,părintele sculpturii moderne” și ,,al treilea Dumnezeu în artă după Shakespeare și Beethoven” (James T. Farrell), apare în opt subteme de la Brâncuși vorbind de el însuși, despre artă și viață, despre sculpturile sale până la Departe de țară, au murit cu dorul de patrie în suflet Enescu, Brâncuși, Palade.
Urmează Varietas delectat, o secvență de mare întindere cu peste 20 de titluri de o semnificație aparte, în care un loc central îl ocupă medalione literare ale unor personalități culturale din epoca modernă și contemporană. 100 de ani de la moartea lui Titu Maiorescu, 110 ani de la moartea lui Nicolae Grigorescu, un genial poet al culorilor, o mândrie națională, Nicolae Titulescu, la 75 de ani de veșnică odihnă, Centenarul nașterii profesorului Cornel Cârstoiu, apoi numele unor scriitori și operele lor, din Gorj și Dolj: Marin Arcuș, Dumitru Cauc, Dumitru Dănău, Dr. Cornel Munteanu, Dumitru Gherghina.
Din veșnicia întunericului, cu mult har, autorul aduce la lumină profilul dascălilor Iuliana Ungureanu, Țicleni-Gorj, Mihai Andrei și Iulian Ghiță, Școala Pedagogică Bacău.
În legătură cu acest eveniment sumbru din viața noastră, se citează un text memorabil al poetului ,,pătimirii noastre”, Octavian Goga.
,,Suntem tributari morții… Fiecare clipă ne cere o fărămitură de viață. Așa ne topim pe nesimțite! Soarele cu apusul lui de purpură e roșit de sângele nostru.
Morții sunt rădăcinile unui neam. Din fiecare se desprinde o fibră de viață. A rechema umbra morților, a o invoca în fața prezentului nu e numai un act de pietate; e mai mult: o răscolire a energiilor postume, e o rezumare, o reculegere și o revizuire a lor”.
Încheierea lucrării se face cu unele considerații privind limba română care în ultima vreme este în suferință pentru că de sus și până jos apar frecvente greșeli de exprimare orală și scrisă.
După articolul Limba-,,miracolul suprem”, autorul se referă la problema argoului, cum este corect, corectitudine și greșeală, pentru o scriere corectă, iar ca modele se înscriu Mihai Eminescu despre ,,limba românească” și Ion Luca Caragiale și cultivarea limbii.
Pentru că în instituțiile de stat și politice se produc grave greșeli de limbă română, în nr. 49/2018, pagina 3, al României literare, Uniunea Scriitorilor din România trage un semnal de alarmă prin comunicatul Despre degradarea limbii române în spațiul public, urmând a se propune și modalități de eliminare a greșelilor din exprimarea celor certați cu gramatica limbii române.
Cartea domnului profesor Constantin E. Ungureanu, conjudețeanul nostru, departe de a fi un Finis coronat opus, este o bijuterie literară sui generis de un real folos lectorului avid de informație culturală elevată.
Marin I. Arcuș
