De la kabuki la romanul cuantic

715

Profesor de română, de franceză, de literatură comparată, traducător şi cercetător în domeniul teatrului, al literaturii fantastice, cunoscător al mai multor limbi europene (franceză, engleză, spaniolă, italiană, greacă etc.) şi orientale (hindi, bengali, japoneză etc.), Dragomir Costineanu s-a dedicat, în ultimii patru ani, exclusiv creaţiei literare. Prieteni şi Duşmani e titlul romanului său de debut. Subtitlul poate stârni nedumerirea, dar, în acelaşi timp, şi curiozitatea cititorului, care se va confrunta cu un text original, cel puţin prin neobişnuita formă a scriiturii. Aş putea fi tentat să-l consider un roman postmodern, dar numai în sensul că nu se încadrează într-un canon, ci propune o expresie nouă, la a cărei înţelegere ne poate ajuta şi biografia autorului.
*
Bucovinean de origine, autorul a fost un copil dotat cu o curiozitate naturală, căruia îi plăceau enigmele, simbolurile, misterele, formele baroce şi ştiinţele exacte. La un moment dat, mărturisea că dacă n-ar fi luat-o pe calea literelor, a limbilor străine, ar fi putut deveni un profesor de matematică. Spirit excentric, dar stăpân pe sine, în 1974, se află printre absolvenţii de marcă ai Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale de la Universitatea Bucureşti. După câţiva ani petrecuţi la Târgu Jiu, ca profesor de franceză, dar şi ca lector asociat de japoneză (1977–1978) la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale de la Universitatea din Bucureşti, părăseşte, în 1979, România comunistă. Se stabileşte apoi în Franţa, la Paris, unde urmează un DEA al cărui mémoire îl dezvoltă într-o remarcabilă Teză de Doctorat în 3 volume, „Une morphologie du kabuki”, publicată sub titlul Origines et my-thes du kabuki (POF, Paris, 1996). Între timp, devine lecteur la Lectoratul Român al Universităţii din Montpellier, chercheur în studii româneşti – coordonând Centrul de Cercetări şi Studii dedicat lor (CIRER), Paris III – Sorbonne Nouvelle –, chargé de cours de teatru kabuki la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale (INALCO) şi maître de conférences de literatură comparată la Universitatea din Arras. Publică studii de japoneză, română, literatură comparată, indo-europenistică şi eseuri politice despre regimul comunist şi postcomunist din România, în diverse reviste din Franţa. A fost invitat şi la emisiuni de radio pe France Culture şi RFI şi unul dintre membri activi anticomunişti din exil.
Preocupările sale literare sunt mult mai vechi. Aş putea spune că ele încep de la vârsta de şase ani, când, după cum mărturiseşte, a umplut un maculator cu majuscule de tipar (pentru că nu începuse a merge la şcoală!), cu o „creaţie literară”, intitulată pompos „roman”: Povestea motanului Tanu, plecat să descopere lumea. La şcoala generală, s-a lansat în redactarea unui roman de aventuri istorice, în genul lui Alexandre Dumas, care se petreceau în Franţa, în oraşul Troyes. Trebuie să amintesc că elevul Costineanu vorbea deja fluent limba franceză – este singurul caz cunoscut de mine în care o profesoară de franceză să-i acorde cuiva nota „11 (unsprezece)” în carnetul de note, în cifre şi litere! – În clasa a XI-a, Revista Liceului „Ştefan cel Mare” de la Suceava (liceu vechi, cu tradiţie), i-a publicat o poezie şi un articol despre Eugen Ionescu. Ultimului i-a închinat Teza sa de Licenţă („La logique de l’absurde dans le théâtre d’Eugène Ionesco”), iar, după ajungerea în Franţa, i-a tradus „Viaţa grotescă şi tragică a lui Victor Hugo” (Hugoliade, Gallimard, 1982), cu Eugen Ionesco întreținând o prietenie sinceră, încă de pe vremea studenţiei bucureştene. Dulapul său de lângă masa de scris e plin şi acum cu texte nepublicate (traduceri, poezii, nuvele, piese de teatru) atât în română, cât şi în franceză.
Invitat la Universitatea Waseda din Tokio, cea mai importantă din Japonia consacrată studiilor teatrale, scrie la cererea reprezentanţilor ei o piesă („Cu gura căscată”) jucată la faţa locului.
La Cenaclul lui L. M. Arcade (Mămăligă) de la Neuilly-sur-Seine (unde era în mod regulat invitat), şi-a citit public o nuvelă fantastică, „Sunt nebun sau criminal?”, la care participau şi Monica Lovinescu (cea care avea să-l supranumească japonizantul), Virgil Ierunca şi alţi membrii importanţi ai exilului românesc. Tot acolo a ţinut o conferinţă asupra teatrului kabuki, ocazie cu care profesorul Cicerone Poghirc a făcut o remarcă legând înţelesul cuvântului japonez de „poezie/cânt şi dans” de sensurile cuvintelor respective din elină, pentru a demonstra universalitatea ideii primordiale de teatru / poezie.
A fost, de asemenea, invitat la Cenaclul privat al lui Paul Barbăneagră pentru a susţine o conferinţă despre interpretarea etimologică a numelor proprii din nuvela „Pe Strada Mântuleasa” a lui Mircea Eliade. Cum i se dusese vestea că interpretarea era deosebit de interesantă, a fost invitat în mai multe rânduri pentru a o expune în scris (lucrarea a fost publicată la Aix-en-Provence şi, separat într-o versiune extinsă, la Paris) şi oral (spre exemplu, la Universitatea Sorbona IV de profesorul Alexandru Niculescu).
*
Acţiunea romanului de faţă are loc în Muntenia (Piteşti, Curtea de Argeş şi Bucureşti, între 27 octombrie – 5 noiembrie 1956) pentru capitolele I–VIII, concomitent cu Revoluţia Maghiară, respectiv, 15 iunie 1961 pentru capitolul IX, pe o structură narativă cu caracter istoric en abyme („cu sertare”). Subiectul este presărat cu o serie de enigme, „imbricate”, după expresia autorului, de naturi diferite (istorice, poliţiste, sociale, cuantice), care apar pe fundalul evenimentelor tumultuoase din această perioadă, dar şi din alte evenimente ale istoriei româneşti.
Stilul scriiturii comportă multiple inovaţii formale, în care realul irumpe în naraţiune. Exemplele sunt multiple: capitolele sunt definite prin culori dominante, urmate de o mică enigmă descifrabilă doar după parcurgerea lor; toate capitolele sunt prevăzute cu un prolog (o introducere geografică, meteorologică, astronomică, istorică, artistică, politică etc.) şi un epilog (primele opt capitole se încheie cu adevărate documente de arhivă radiofonică, din epocă); în plus, fiecare capitol ilustrează (cu dibăcie) unul sau mai multe principii ale fizicii cuantice.
Potrivit autorului, ultimul capitol reia poate cea mai îndrăzneaţă performanţă experimentată vreodată în literatură, cea a mesajului „dublu codat” – inspirată dintr-o tehnică utilizată în teatrul kabuki, pentru prima dată în piesa Ichi no Tani Futaba Gunki („Cele Două Frunze Îngemănate în Bătălia de la Ichi no Tani”) de Namiki Sosuke et allii, din 1751, în speţă: în piesa citată, generalul Yoshitsune plasează în faţa unui splendid cireş un panou având caligrafiat pe el o poezie lăudând frumuseţea florilor: acesta fiind mesajul destinat publicului obişnuit, însă, „recitit” de destinatarul real al „poeziei”, se descoperă că el conţine un secret cumplit: acesta îi notifică războinicului Kumagai ordinul de a-şi sacrifica propriul copil pentru a cruţa viaţa fiului împăratului, pe care trebuia să-l înfrunte în luptă a doua zi, întrucât era interzis să omori un prinţ imperial, ambii adolescenţi având exact aceeaşi vârstă (cele „două frunze îngemănate”)! –, evident, în roman cele două „mesaje intricate” sunt diferite… dar, nu mai puţin dramatice.
Un scurt sinopsis, pe capitole, poate introduce cititorul în atmosfera romanului. Întâiul capitol serveşte de Prolog şi aduce o „uşoară briză”, care constituie un prim semnal al unei „furtuni” în pregătire. Sub aspectul aparent al inocenţei (o idilă adolescentină), se ascund toate semnele precursoare întâmplărilor ce se vor înlănţui, bine camuflate pentru moment! Deşi, de o factură „clasică”, capitolul se încheie cu o mică surpriză. Al doilea capitol începe cu o plimbare „geografică” şi „istorică”, dar se termină cu o enormă „lovitură de teatru” – punctul de declanşare a „vijeliei” propriu-zise, cu nebănuite ramificaţii. Capitolele următoare prezintă „furtuna” generală, dublată de o „tornadă”, care „mătură” tot ce întâlneşte în cale: protagoniştii romanului, dar şi familiile lor, anchetatorii şi chiar personalităţi de vârf. Cine va scăpa teafăr şi cine va fi spulberat de „furtună”? Capitolul al şaptelea propune o plimbare „ştiinţifică”, care aduce multe răspunsuri la întrebările cititorilor privitoare la misterul central al naraţiunii, care n-a făcut decât să se aprofundeze pe decursul povestirii, dar care nu reuşeşte să calmeze „ciclonul”. Capitolul al optulea prelungeşte zbuciumele unora şi emoţiile altora. „Furtuna” se calmează, în sfârşit. Momentan… Capitolul al nouălea este, în acelaşi timp: „le point d’orgue” (întrerupere apăsătoare, consecinţă a atingerii climaxului) – graţie unui mesaj criptic anume meşteşugit, cu un dublu înţeles –, Epilogul romanului, dar şi Introducerea la un viitor capitol. El sădeşte seminţele unor noi evoluţii, rezervate unor volume următoare, care să prelungească istoria personajelor, de acum familiare cititorului. Sfârşitul e deschis, toate opţiunile de a ieşi dintr-un impas moral inextricabil rămânând posibile. Suspansul este întreţinut până la ultimul rând al scrierii.
*
Mulțumesc, pe această cale, autorului și profesorului meu, Dragomir Costineanu, că mi-a oferit posibilitatea de a redacta acest modest cuvânt de introducere în lectura primului său roman. Urez cititorilor săi o lectură plăcută, în așteptarea celorlalte două romane ale sale, pe care sper să le vedem publicate curând, iar autorului inspirație și cât mai multă energie „cuantică”!
Ionel Bușe

Editura Aius din Craiova are bucuria de a vă invita sâmbătă, 25 septembrie 2021, ora 11.00 la lansarea romanului Prieteni și dușmani de Dragomir Costineanu, la Biblioteca Județeană Christian Tell din Târgu-Jiu. Invitați, alături de autorul romanului, sunt : Ionel Bușe, Ștefan Melancu și Petrișor Militaru.
De asemenea, anuntam lansarea volumului de versuri « APORIE«, autor d.na. Tatiana Stoicescu Tichelea.
Dragomir Costineanu este doctor în studii extrem-orientale, profesor de teatru kabuki (Institut Naţional des Langues et Civilisations Orientales din Paris), literatură comparată (Universitatea din Arras), limba şi literatura română (Universitatea din Montpellier) şi cercetător (Centre Interuniversitaire de Recherches et d’Etudes Roumaines & Centre Interuniversitaire de Recherches sur la Renaissance Italienne, Universitatea Sorbonne Nouvelle – Paris III). A publicat cărţi şi articole despre teatru (Origines et Mythes du Kabuki; Le jeu de mots au kabuki), despre India (în colaborare: Dicţionar Hindi-Român; Dicţionar Bengali-Român), despre indo-europeni («Mioriţa» et le sacrifice rituel indo-europeen), despre Mircea Eliade (Ars Dramatica Eliadensis; Une interpretation des nouvelles de Mircea Eliade par l’eţymologie des noms propres; «Pe Strada Mântuleasa» de Mircea Eliade: une lecture eţymologique etc.), despre literatura română fantastică (Le fantastioue face a la dictature). A colaborat la bimensualul parizian Lupta (Misterele morţii lui I. P. Culianu).A servit ca lector consultant (Centre Naţional du Livre din Paris), ca traducător în franceză, atât literar (Eugene Ionesco: Hugoliade. La vie grotesque et tragique de Victor Hugo; Mircea Eliade: Carnaval; Le Reve & Aventure), cât şi oficial (pe lângă preşedinţia şi ministerele Franţei) şi ca funcţionar internaţional, însărcinat cu programele culturale pentru România, în cadrul Uniunii Latine.
În prefața romanului, Ionel Bușe suprinde complexitatea scriiturii lui Dragomir Costineanu astfel: „Stilul scriiturii comportă multiple inovaţii formale, în care realul irumpe în naraţiune. Exemplele sunt multiple: capitolele sunt definite prin culori dominante, urmate de o mică enigmă descifrabilă doar după parcurgerea lor; toate capitolele sunt prevăzute cu un prolog (o introducere geografică, meteorologică, astronomică, istorică, artistică, politică etc.) şi un epilog (primele opt capitole se încheie cu adevărate documente de arhivă radiofonică, din epocă); în plus, fiecare capitol ilustrează (cu dibăcie) unul sau mai multe principii ale fizicii cuantice.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here