În ceea ce se poate numi istoria Ierusalimului, talazurile vremii socotesc veacuri despre care nu se cunosc prea multe lucruri, unele dintre ele fiind comentate şi chiar controversate, abordările din perspective academice şi implicit arheologice, fiind mai întotdeauna contestate şi chiar tendenţios virulente, generând o serie de dispute şi chiar violenţe verbale şi războinice! Se pare că evenimentele din ultimii cincizeci de ani sunt atât de controversate şi chiar confuze, încât există mai multe versiuni ale modurilor de abordare! În ceea ce priveşte epocile străvechi şi preistorice, unii cercetători de bună credinţă, arheologi şi îndârjiţi oponenţi ai păcii, au manipulat cu scop tendenţios neadevărul şi au tratat fără discernământ unele resurse disponibile, pentru a le adapta teoriilor utopice pe care le-au promovat cu toată energia, cu convingerea că poate fi înşelată încrederea bazată pe o certitudine absolută şi de necontestat. În multe cazuri au fost preluate sursele originale şi o serie de teorii, dar, cel interesat, va trebui să înţeleagă faptul că dincolo de fiecare afirmaţie se află o pleiadă de argumente în continuă schimbare şi înnoire propedeutică! În opinia specialiştilor, cea mai spinoasă dintre controverse este cea legată de regele David, ale cărei implicaţii politice sunt extrem de actuale şi de încărcate de sensuri semantice!
,,Şi va fi apoi în cer şi pe pământ Ierusalim nou, veac nou şi om nou, că aceasta am venit să împlinesc”!
Pe plan ştiinţific şi teologic, această dispută s-a purtat cu mai multă înflăcărare şi cu mai multă îndârjire decât în cazul oricărui alt subiect, exceptând, poate, cel care se referă la natura teandrică a Mântuitorului Iisus Hristos, de Dumnezeu şi Om, chiar dacă multă vreme s-a considerat că viaţa Sa istorică este un fapt deja stabilit cu o exactitate de necontestat. Astfel, în secolul al XIX-lea, interesul puterilor vremelnic stăpânitoare creştine şi necreştine în Ţara Sfântă a stat la baza căutărilor arheologice ale Ierusalimului lui David. Dar, natura creştină a unor căutări a cunoscut o nouă orientare odată cu crearea statului Israel în anul 1948, fapt care i-a atribuit o semnificaţie politico-religioasă evidentă, Regele David având statutul de întemeietor al Ierusalimului pământesc! Datorită lipsei unor dovezi puternice din secolul al X-lea î.Hr., chiar unii istorici israelieni au redus importanţa Oraşului lui David şi chiar au contestat că el ar fi existat ca personaj istoric, spre furia evreilor tradiţionalişti şi cu deosebire spre bucuria politicienilor palestinieni, deoarece erau subminate pretenţiile evreilor privitoare la vechimea poporului ales al Lui Dumnezeu! Dar, descoperirea stelei de la «Tel Dan» în anul 1993 a dovedit că regele David a existat cu adevărat, iar, Sfânta Scriptură sau Biblia, deşi nu a fost scrisă în principal ca o cronică istorică, rămâne o sursă istorică de necontestat, pentru a confirma pe deplin importanţa Oraşului lui David şi credibilitatea conflictului actual legat de Oraşul Ierusalim! Istoria Ierusalimului pământesc nu poate fi disociată, nici, chiar de opinia lui Edward Said, un creştin palestinian născut la Ierusalim, profesor de literatură la Universitatea «Columbia» din New York, cel considerat o personalitate politică aparte în lumea naţionalismului palestinian, care consideră că «prejudecata eurocentrică, subtilă şi persistentă, faţă de popoarele arabo-musulmane şi cultura lor», în special la călătorii din secolul al XIX-lea, precum Chateaubriand, Melville şi Twain, a denigrat cultura arabă şi a justificat politica de dominaţie a unui popor asupra altui popor, acestea deosebindu-se prin credinţa lor! Se pare că opera acestui Edward Said i-a inspirat pe unii dintre discipolii săi care au încercat să şteargă din istorie faptele, evenimentele şi oamenii care au făurit istoria reală! Pe de altă parte, se pare că aceşti presupuşi pelerini au văzut, dar, nu au înţeles întocmai sau au pătruns cu mintea prea puţin din adevărata viaţă a Ierusalimului pământesc, deopotrivă evreiesc şi arab, prin care este descrisă viaţa reală a populaţiei care s-a întemeiat pe acest pământ!
,,Eu sunt! Eu trebuie să Mă supun Tatălui cu această lucrare, cu omul cel nou, înnoit prin Duhul…”!
O asemenea viziune, nu poate fi una polemică, iar istoricul Ierusalimului trebuie să arate influenţa dominantă a culturii romantice cu vocaţia dominatoare a Occidentului asupra Ierusalimului pământesc, deoarece, ea explică de ce Orientul Mijlociu a contat şi contează atât de mult pentru marile puteri ale lumii de ieri, de azi şi de mâine! Într-un mod relevant poate fi invocată evoluţia pro-sionismului britanic, laic şi evanghelic, de la Palmerston şi Shaftesbury la Lloyd George, Balfour, Churchill şi amicul lor Weizmann, pentru simplul motiv că influenţa pro-sionismului britanic a fost decisivă la momentul potrivit asupra destinului Ierusalimului şi al Palestinei în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. În opinia unor comentatori politici, orice controversă devine inutilă începând cu anul 1967, deoarece «Războiul de Şase Zile» a condus la crearea situaţiei de astăzi şi constituie o concluzie majoră pentru orice analist politic! Ca urmare, analizând punct cu punct istoria Ierusalimuli pămânresc, oricând, se poate face o rapidă trecere în revistă a evoluţiei politice până în prezent şi se pot scoate în evidenţă lucrurile într-o continuă schimbare. Problema poate fi elucidată, atunci când se caută un răspuns la situaţia în care Ierusalimul istoric şi real, continuă să fie esenţa procesului de pace şi totodată obstacolul din calea acceptării legitimităţii unui asemnea proces! Istoria Iersualimului pământesc are la bază o sinteză bazată pe invocarea principalelor surse antice şi moderne, pe întâlniri personale între specialişti cercetători, profesori emeriţi, arheologi neobosiţi, familii şi oameni de stat recunoscuţi şi respectaţi, pe nenumăratele evenimente legate de Ierusalim, de locurile sfinte şi de şantierele arheologice care prilejuiesc descoperirea unor dovezi ale vechimii Ierusalimului şi ale poporului israelian. Trecutul, prezentul şi viitorul Ierusalimului pământesc, pot fi înţelese mult mai bine lecturând scrierile deosebit se valoroase ale unor autori ca: Usamah bin Munqidh, Ibn Khaldun, Evliya Celebi şi Wasif Jawhariyyeh, William din Tir, Iosif Flavius şi T.E. Lawrence, care pot aduce mai multă lumină în ajunul Sărbătorii «Schimbarea la Faţă a Domnului», pentru a elimina obstacolul unor crize politice violente în care sunt implicaţi: palestinieni, israelieni şi armeni, musulmani, evrei şi creştini. Adevărul care vine de la Dumnezeu, pentru că Însuşi Dumnezeu este Adevărul, scoate în evidenţă istoria a ceea ce s-a întâmplat şi a ceea ce au crezut oamenii că s-a petrecut, pentru că în sfera de cuprindere a Ierusalimului pământesc au existat şi există două Ierusalime, cel temporal şi cel spiritual, ambele guvernate mai mult de credinţă şi de o emoţie empatică, decât de raţiune şi de fapte petrecute! Oricum, Ierusalimul pământesc rămâne centrul lumii, chiar şi numai pentru a evoca pentru o clipă sfatul lui Lloyd George către Storr, pe care l-a numit guvernator al Ierusalimului şi care era criticat cu vehemenţă, atât de către evrei, cât şi de către arabi, dar, căruia primul ministru britanic i-a spus: «Ei bine, dacă vreuna dintre cele două părţi va înceta să se plângă, vei fi demis», ceea ce înseamnă că în ajunul Sărbătorii «Schimbarea la Faţă a Domnului», să rememorăm aceste cuvinte minunate ale Fiului Lui Dumnezeu: ,,Mare va fi ocrotirea Mea pentru cei care au primit iubirea Mea cu care vin azi să-l fac pe om. Am venit să-l fac pe om, om nou, zidire veşnică, precum Eu sunt! Eu trebuie să Mă supun Tatălui cu această lucrare, cu omul cel nou, înnoit prin Duhul, căci scris este: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă!». Când cel din urmă vrăjmaş va fi biruit, atunci se va auzi glasul cel de biruinţă al îngerilor şi al sfinţilor care vor zice: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă!». Amin, amin, amin. Atunci, Eu Mă voi supune Tatălui, căci voi supune pe ultimul vrăjmaş, şi apoi, pe om Tatălui, şi apoi Mă voi odihni cu zi dulce de odihnă, că voi da Tatălui înapoi pe om! Curând, curând, fiilor, curând, curând tot şi toate Mi se vor supune desăvârşit, şi atunci şi ultimul vrăjmaş va fi doborât, şi va fi apoi în cer şi pe pământ Ierusalim nou, veac nou şi om nou, că aceasta am venit să împlinesc! Voiesc să audă omul pentru ce am venit Eu la voi şi am împlinit grădiniţa de la voi şi chivotul cuvântului Meu din ea şi ieşirea Mea spre oameni cu cuvântul! Am venit pentru că trebuie să Mi se supună Mie tot şi toate, şi voi împărăţi până la această împlinire, până ce voi nimici pe cel din urmă vrăjmaş al omului, şi apoi îl voi da pe om Tatălui, şi Mă voi odihni de lucru, şi Mă voi supune Tatălui cu lucrul împlinit! Tânjesc după ziua acestei împliniri, tânjesc după om, şi în ziua aceea, omul se va numi ziua Domnului! Amin”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
